O intensificare a activității seismice. Iepurașii care fac ouă (după găina care face pui). Pilda cu slujitorii bogăției. Psalm

Joi, 12 aprilie 2012. Azi au fost cutremure (tot unul după altul, de 7,1 și 6,5 pe scara Richter) în Mexic, după ce ieri au fost cutremure de 8,6 și 8,2 în Indonezia (azi s-a anunțat că au murit totuși cinci băștinași de frică, bolnavi de inimă) – rămâne în continuare pentru mine un miracol că nu s-au anunțat catastrofe. În România, la o magnitudine de 7,1 centrul istoric din București dispare. S-a observat că s-a intensificat activitatea seismică în lume, n-ar trebui să fim îngrijorați? Cu atât mai mult cu cât se anunță că n-au legătură între ele cutremurele. Mircea Radulian, director stiintific al Institutului National de Fizica a Pamantului, spune ca s-a observat o intensificare a activitatii seismice, dupa anul 2000, lucru intamplat si la inceputul secolului XX, potrivit Realitatea.net… Dupa anul 2001 au avut loc 12 seisme cu magnitudinea cuprinsa intre 8 si 9 grade si doua care au avut peste 9 grade pe scara Richter. Radulian a mai explicat ca diferenta dintre un cutremur de 6 grade si unul de 7 grade este foarte mare, cel din urma fiind de 30 de ori mai puternic din punctul de vedere al energiei eliberate. In plus, seismologul a asigurat ca nu exista legaturi intre cutremurele petrecute pe diferite locuri de pe glob, la intervale mici de timp, cum sunt cele din Indonezia, Mexic sau California, din ultimele doua zile. Totuși, Mircea Radulian e optimist, nu împărtășește opinia lui George Purcaru, președintele Secției de Predicție a Comisiei Europene de Seismologie, care a anunțat recent că este posibil ca România să fie zguduită de un cutremur cu magnitudinea de 7 în acest an. Opinie întărită de Gh. Mărmureanu, preşedintele onorific al Institutului de Fizică a Pământului, care a afirmat că în România s-ar putea produce anul acesta un seism de până la 7 grade pe Richter. Nu, Mircea Radulian, referindu-se la Romania, a mentionat ca este sceptic in privinta producerii unui cutremur cuprins intre 6,3 si 7,1 grade pe scara Richter, in urmatorii doi ani. Să batem în lemn, să treacă măcar Învierea, apoi Înălțarea – după aia vom mai vedea, ne luăm cu vacanțele și-om mai uita de cutremure… Personal, sunt resemnat, nu-mi bat capul, ce e implacabil să se întâmple, se întâmplă.

Azi a fost Joia Mare și s-au vopsit ouăle (la țară se vopsesc și ouăle de gâscă, uriașe pe lângă ouăle de găini puicuțe). Ortodocșii au făcut o artă din împodobirea ouălor de Paști (nu și catolicii). Îmi imaginez că nu știți legendele legate de ouăle roșii – Una dintre legende spune ca, pe cand Iisus era chinuit pe cruce, mama Sa a plecat spre Pilat cu un cosulet de oua gandind ca in acest fel sa-l induplece sa-l ierte pe fiul sau. Pentru ca, la un moment dat, a obosit, Maica Domnului s-a asezat la umbra unui copac sa se odihneasca si, cand s-a ridicat, a vazut ca ouale din cos se inrosisera. Pe data si-a dat seama ca fiul ei, Iisus Hristos, deja murise. O alta legenda spune ca, in ziua rastignirii si a mortii lui Iisus Hristos, toate ouale din lume s-au inrosit. Intr-alta poveste se spune ca insasi Maica Domnului ar fi pus un cos cu oua sub crucea pe care fiul ei era rastignit. Erau ouale pe care voia sa le dea soldatilor ca sa-i induplece sa aiba mila de fiul ei. Sangele Mantuitorului, simbol al vietii, care a curs peste ouale din cos, le-a inrosit. Cand un soldat a navalit in casa sa-l anunte pe Pilat ca Iisus Hristos a inviat, acesta, neincrezator, a luat un ou in mana si a spus: „Cand se va inrosi acest ou in mana mea, atunci va invia Hristos”. Pe data, insa, oul din mana lui Pilat s-a inrosit, dovada ca Iisus a inviat. In alte variante ale legendei, nu Pilat, ci alti oameni neincrezatori ar fi fost convinsi ca Iisus Hristos a inviat vazand cum ouale se inrosesc singure. Ouale de pe masa de Paste, cu semnificatie religioasa, simbolizeaza jertfa Mantuitorului, sangele varsat si bucuria Invierii. (Silvia Holotiuc, Ziare.com). Ce mă intrigă pe mine la culme e prezența iepurașilor de Paști (ca și de Crăciun, de tip occidental-catolic-protestant), ce treabă au iepurașii cu ouăle roșii? Suntem intoxicați cu tot felul de felicitări și reclame cu iepurași care stau precum cloștile pe ouăle roșii (sau după ce părăsesc locul iepurașii, apar ouăle roșii). Din reflex, îmi amintesc de nenorocita gazetărie practicată de Ion Cristoiu și ziarul actualei puteri, Evenimentul zilei, în care s-a relatat de găina care face pui. Exact asta se întâmplă acum cu iepurașii, care fac ouă. Cred că am început să o luăm razna.

***

Public azi o pildă primită de la scriitorul-bancher craiovean (lucrează la SIF Oltenia) Constantin Pădureanu (după ce am publicat aici o povestirea a lui cu Sfântul Apostol Andrei, zilele trecute):

            Slujitorii  bogăţiei

Ion Marin, din Rudarii Olteniei, era un ţăran harnic, bun la suflet şi milostiv, care spuse, într-o zi de vară, celor din satul său:

– Vedeţi, oameni buni, cum este în lumea asta?! Cei mari şi cei bogaţi au de toate şi sunt primiţi, oriunde merg în ţara asta, cu mult respect, în timp ce pe noi, cei simpli şi nevoiaşi, nimeni nu dă doi bani şi suntem ai nimănui pe faţa pământului. Au fost inundații în toată țara, mai multe la rând, au murit oameni și foarte mulți au rămas fără un adăpost deasupra capului, necăjiți și amărâți. Cine i-a ajutat ?! Cui i-a pasat de soarta lor?! De ce suntem trataţi aşa şi cum de se întâmplă una ca asta ?! Vom ajunge noi pe lumea ailaltă şi vom vedea cum o fi şi pe acolo… dacă este tot ca pe aici, Doamne, iartă-mă, încheie el şi dădu din cap nemulţumit. Se uită spre cer ruşinat şi se închină. De trei ori.

După câteva luni, Ion Marin avu, într-o noapte, un vis: se făcea că murise  şi ajunsese la Poarta Raiului. Acolo – să vezi şi să nu crezi – era veselie mare şi se adunaseră îngerii, să-l  întâmpine pe noul sosit. Lui Ion Marin nu-i venea să creadă şi, pentru câteva clipe, se gândi că, poate, rătăcise drumul. Atâtea pregătiri doar pentru el, un om simplu şi nevoiaş. Se simţi fericit, că urma să ajungă în Rai şi nici nu se gândise că i se va rezerva o asemenea primire. Dar, când să intre pe Poarta Raiului, înconjurat de marele alai, îngerul Rafail se apropie de el şi îi zise:

– Ioane, nu poţi intra pe aici, du-te mai jos, pe dreapta, şi vei da de poarta a doua, păzită de îngerul Mihail. După ce intri, ne vom revedea, mai târziu, în grădinile minunate ale Raiului.

– Atunci pentru cine sunt toate aceste pregătiri? întrebă cu o voce sfioasă Ion Marin.

– Aşteptăm pe un mare bancher, care a murit odată cu tine, şi care, din moment în moment, trebuie să ajungă aici. Pentru venirea lui este sărbătoare şi ne pregătim să-l întâmpinăm cum se cuvine.

– Bine, îngerule Rafail, dar cum se poate întâmpla una ca asta?! Cât am trăit în lume, am văzut multe nedreptăţi şi am îndurat  multe umilinţe de la unul şi de la altul, dar şi aici, cum este cu putinţă?! De ce domnul acela, fiindcă este mare bancher, trebuie primit cu atâta fast?! Contează, oare, faptul că el are bogăţii şi eu nu am?!

– Ioane, spuse îngerul Rafail, pentru a te mântui nu contează ce ai avut – fie că ai fost sărac sau bogat – ci ceea ce ai făcut cu tot ceea ce Dumnezeu ţi-a dăruit. Dacă ai fost sărac şi ai ştiut să împarţi şi celorlalţi din puţinul de care ai avut parte, te vei mântui negreşit. Dacă ai fost bogat, cu atât mai mult ai fi putut dărui cu drag celor mai necăjiţi ca tine. Fie că eşti sărac sau bogat, important este să rămâi om şi să faci milostenii. Milostenia face sufletul de nebiruit şi diavolul nu-l poate doborî. Să ne gândim la soarta cea de pe urmă a săracului Lazăr şi a îmbuibatului cel bogat. Şi s-a  văzut cum bogatul nemilostiv trebuia să roage pe cel sărac şi se uita cu jind la masa acestuia, care înainte suferise de foame atât de mult, fiind lăsat în voia câinilor. Toate s-au schimbat, şi acum se știe, cine, într-adevăr, era bogat şi cine sărac, că Lazăr era cel mai bogat, iar acela dimpotrivă cel mai sărac dintre toţi săracii. Căci bogăţia şi sărăcia trebuie judecate după plecările sufletului omului, nu după măsura averii.

– Dar atunci, dacă eu şi bancherul vom intra în Rai, întrebă nedumerit Ion Marin, de ce este venirea lui o mare sărbătoare?!

– Ioane, răspunse îngerul Rafail, creştini ca tine sosesc aici în fiecare zi, cu miile şi sunt bine primiţi cu toţii. Dar un bancher n-a mai ajuns, de câteva sute de ani, în Rai. Sărac sau bogat, oricine poate fi bun şi darnic, dacă dă şi celorlalţi din cât are el. Şi pentru unul şi pentru altul Lazăr este dascăl. Cu atât mai mult, însă, cel bogat ar trebui să facă mai multă milostenie. Fiecare om este bogat, în felul său, că oricând poate găsi pe cineva mai sărman decât el, pe care să-l ajute. Cei zgârciţi şi egoişti nu vor avea  niciun folos  şi nu se vor mântui. Ai întâlnit vreodată, Ioane, un om zgârcit şi rău care să fie fericit?! Nu bogaţii vor fi osândiţi, ci aceia care slujesc bogăţiei…

Constantin Pădureanu

(Din volumul „Grecia – pământ sfânt și apostolic”)

***

Grozave versurile primite pe e-mail, chiar când scriu aici, de la Paul Spirescu din Adjud:

Psalm

Bat zgomotos în Poarta Raiului.

– Cine eşti tu?

– Sunt poet, dacă nu vă este cu supărare!

Scoate Petre caietul de însemnări

şi tot răsfoieşte şi tot răsfoieşte:

– Nu eşti înscris pe aici pe la mine

încercă la Poarta cealaltă!

Paul Spirescu