Sunt de azi la Casa Scriitorilor, la Neptun – a plouat, a fost o zi înnourată, frig, o zi ratată la mare. Sper să-mi mai distrag atenția de la politică. Scriitorul Gabriel Diradurian e urmărit pas cu pas

Sâmbătă, 11 august 2012. Scriu aici de la Casa Scriitorilor din Neptun. Am venit cu Doina. Am cumpărat bilet la Uniunea Scriitorilor (programat din primăvară) la gândul că se va duce fiul, Laurențiu cu iubita lui la mare, aici, acum. Ghinion însă, fiul s-a certat cu iubita lui și a refuzat să mai meargă la Neptun de unul singur. Mi-a dat laptopul lui performant să scriu pe blog și să citesc știrile online (numai că modemul de Internet Cosmote n-are putere, m-am enervat azi, abia am reușit să-l stabilizez; wireless-ul de la Casa Scriitorilor funcționează numai în preajma restaurantului-recepției, nu la camere). Noi tot mai sperăm să se hotărască fiul să vină la Neptun până la terminarea seriei…
Am plecat cu stângul, azi a fost întreaga zi înnourat și frig la mare – o zi ratată. Mâine e anunțată de meteorologi o zi și mai rea la mare, cu ploi, acesta e norocul nostru, să cheltuim bani de pomană (120 lei cazarea și micul dejun pe zi și 24 lei fiecare masă, de persoană; noi am luat numai masa de seară). Am plecat de acasă să-mi mai distrag atenția, politica în România de azi putând să te bage în spitalul de nebuni dacă nu ești atent… Am plecat de acasă, din București la ora 10, am pus benzină cu 5.88 la un Lukoil (au reduceri în week-end), am mers numai pe autostradă, de la Cernavodă la Agigea viteza e restricționată la 80 și la 100 de kilometri pe oră (dar s-a mers tot cu 130). Ne-am blocat la ieșirea de pe autostradă, în drum spre Mangalia, am mers bară la bară de la Agigea la Eforie Sud. La podul peste Dunăre am plătit trecerea 11 lei. Ne-am oprit la 23 August și am cumpărat un pepene verde și altul galben, nici n-am mai întrebat cât e kilogramul (am luat cu noi de la București doi pepeni verzi). Am intrat pe drumul spre Olimp. Fără evenimente rutiere, la ora 13 am ajuns la Neptun, și am găsit și loc de parcare la Casa Scriitorilor – ploua (am descărcat bagajele pe ploaie). Avem o cameră (garsonieră) superbă, la marginea Casei Scriitorilor, cu marea sub fereastră… Fiind vreme proastă, ce să facem? După ce am desfăcut bagajele, ne-am stricat foamea și ne-am culcat (eu n-am dormit peste noapte). Ne-am mirat că plaja se umplea, în așteptarea soarelui, care n-am mai apărut, dar erau aerosoli, erau destui care făceau baie în mare, e la mijloc și o disperare că ai venit degeaba la mare. Am deschis laptopul, m-am enervat cu Internetul de pe modemul Cosmote (cumpărat de fiu, eu nu mă pricep), nu am idee dacă reușesc să „postez” aceste rânduri. Au sosit în această serie (11-20 august) scriitorii Ioan Holban, Ion Țăranu, Alex Ștefănescu, Marius Ghica, Ioan Groșan, Ion Cocora, Silvia Chițimia, Ofelia Creția, Leo Butnaru (cu care m-am contrat la cină, fiindu-mi vecin de masă, pe seama simpatiei basarabenilor față de Băsescu). În majoritate cei prezenți îmi sunt necunoscuți (mai ales tineri). La ora 18 am ieșit la o preumblare pe faleză, de la Casa Scriitorilor la Vila lui Ceaușescu-Băsescu-Antonescu, Doina a cumpărat un porumb fiert cu 3 lei. E aglomerație. Ne sperie înaintarea mării, practic s-a înjumătățit plaja… Venim la cameră, Doina întârzie în balcon, cu ochii pe mare (citește), eu stau la știri la televizor (aflu că și SUA sunt îngrijorate nevoie mare de democrația din România pusă în pericol de guvernarea USL, nu de Băsescu; vor veni stăpânii să ne tragă de urechi: Philip Gordon, Asistent pentru afaceri europene şi eurasiatice al lui Hillary Clinton, vine duminică la Bucureşti, pentru a discuta cu oficialii români despre „îngrijorarea Statelor Unite” faţă de ultimele evenimente politice din România, care „ameninţă separarea democratică a puterilor în stat şi slăbesc independenţa instituţiilor statului”, se arată într-un comunicat al Departamentului de Stat american). După cină vin la o nouă preumblare pe faleză cu Doina (de data asta cu o haină în plus pe noi), de la Vila lui Ceaușescu la Amfiteatru, la Olimp (e dezolantă delăsarea de aici, am același simțământ de sfârșit de lume; mă mir, pe acest fundal, de locații închise, hoteluri întregi și magazine, altădată de lux, dincolo de restaurantul Belvedere, gol și în acest an, e întuneric, nici un bec, deși Olimpul se întinde mai departe, ce descoperim? Prețuri de mari boieri, 20 de lei un șezlong, 20 de lei o saltea murdară, 20 de lei o umbrelă de plajă). La întoarcere întârziem pe aceleași stânci, cu ochii pe zbaterea mării, sunt valuri mari. Nici o stea pe cer, numai nouri… Uite așa am trăit eu degeaba azi. Doina stă la filme la televizor, eu stau în fața laptopului.

*

Apropo de SUA. Am primit de la un scriitor armean, Gabriel Diradurian (e redactor la revista Ararat) un mesaj care m-a pus pe gânduri – domnia sa scrie o carte sinceră despre SUA (intitulată „Analiză și adevăruri asupra societății americane”) și are necazuri, mi-a trimis pasaje din această carte, nu știu ce să cred (deocamdată epuizează istoria SUA, nu știu cât e de originală documentarea). Îmi scrie:

Draga domnule Stoiciu,

V-am spus marti ca va trimit si capitolele 4 si 5 din cartea de care ma ocup. Le trimit azi, vineri. De ce n-am putut sa le trimit marti? Pentru ca hack-erii autoritatilor au intervenit pe mail-ul meu si nu mi-au ingaduit sa transmit ce voiam. Se stie foarte bine ca scriu aceasta carte, sunt urmarit pas cu pas si secunda de secunda si se utilizeaza toate metodele (cele mai multe ilegale) ca ea sa nu fie scrisa sau sa nu devina publica. De altfel, sa stiti ca daca nu voi mai comunica cu dumneavoastra pe viitor, asta se va intampla pentru ca, intr-un fel sau altul, voi fi privat de libertate. Oamenii astia nu glumesc. In orice secunda pot sa-mi insceneze ceva. Deja practica tot soiul de ilegalitati impotriva mea. Povestea  e lunga.

Public azi o surprinzătoare biografie a lui Gabriel Diradurian (necunoscut mie), la această carte:

COMENTARII   ALE AUTORULUI

IN LOC  DE  PREFAŢĂ                                            

                      Autorul acestei cărţi are acum  şaizeci şi unu de ani.  E născut în România, oraşul Constanţa…  A trăit  42 de ani  în România  şi 19 ani în  SUA.  După liceul de 11 clase absolvite în 1965 în Bucureşti, a intrat  în Politehnica Bucureşti, Facultatea de Electrotehnică.  În 1968 a intrat în anul IV.  A fost un an retras medical din instituţie, un an a fost trimis în producţie  ca pedeapsă pentru absenţe, lucrând ca muncitor bobinator la  UMEB.  Si un an a frecventat cursurile  şi seminarele sale în anul IV.  La sfârşitul anului, nu s-a prezentat la nici un examen şi, în septembrie 1971, a fost exmatriculat din facultate. 

Autorul provine dintr-o familie onorabilă.  Bunicul din partea tatălui a fost mare negustor în Constanţa, iar bunicul din partea mamei a fost mare negustor în Varna şi Bazargic.  Amândoi au pierdut tot la venirea la putere a comuniştilor.

                       Tatăl autorului a absolvit Facultatea de Chimie Industrială din              Bucureşti, devenind inginer, iar mama lui a absolvit Facultatea de Drept, tot din Bucureşti, devenind avocată.  Amândoi şi-au obţinut diplomele universitare pe vremea regelui Mihai I, înainte de invazia în România a armatei sovietice, înainte de venirea comuniştilor la putere. 

După exmatricularea sa din Facultatea de Electrotehnică, autorul a lucrat la revista  etniei armene din Bucureşti, Nor Ghiank (Viaţa Nouă), pâna în februarie 1972 când a plecat să-şi facă stagiul militar, la trupă, 16 luni, căci era considerat ca având numai liceul.  N-a căpătat nici un grad că avea rude în America. 

La întoarcerea din cătănie, în iunie 1973, el s-a reangajat la revista Nor Ghiank, unde a lucrat ca secretar de redacţie şi corector până în septembrie 1977, când a plecat în SUA.

                         Intre 1973-1977, a scris trei cărţi. Romanul „Cabotinul,” devenit mai târziu „Sceleratul,” un mic volum de „Scurte povestiri,” amândouă depuse la Editura Cartea Românească în 1975; şi un roman scurt,  „O întâlnire,” depus la Editura Litera. In 1977, se fac două referate politice  negative la cele două manuscrise  de la Editura Cartea Românească. Iar la Editura Litera i se face simplu referat negativ, tânărul scriitor de atunci fiind acuzat de practicarea cazuisticii.

                      Autorul a cunoscut foarte bine societatea comunistă românească a vremii, a înţeles foarte bine mecanismele ei de funcţionare  în toate aspectele posibile ale vieţii  şi, fără îndoială, fiind obligat să înveţe atâta marxism, să ajungă să cunoască total  întreaga suprastructură a societăţii în care trăise  treizeci de ani.

                       In SUA, autorul a stat nouăsprezece ani. A cunoscut foarte bine sistemul american de funcţionare, a venit în contact şi cu oameni foarte bogaţi, şi cu oameni  foarte  săraci, şi a cunoscut toate păturile sociale americane. A venit în contact şi a înţeles mulţi americani. A cunoscut mulţi din fiecare pătură socială, începând cu afroamericani şi mergând până la tot felul de emigranţi de diferite naţionalităţi, români, armeni, mexicani, alţi hispanici, evrei, tot felul de europeni, chinezi, japonezi, coreeni, etc.

                        El n-a văzut acolo decât două oraşe, câteva luni în New York şi restul  timpului în Los Angeles. În Los Angeles a locuit în majoritatea timpului în Hollywood, cartier ce l-a cunoscut foarte bine şi a mai văzut şi alte orăşele satelit, precum Glendale, Burbank, Long Beach, San Fernando Valley, Ventura, Sepulveda, Van Nuys, Beverly Hills, Bel Air, Mountain Olympus, intreg Wilshire Boulevard, Westwood, intreg Sunset Boulevard, Down Town Los Angeles, China Town, intreg Cartierul din jurul Aeroportului International Los Angeles, Santa Monica, Venice, Culver City, Malibu, Marina del Ray.

Gabriel Diradurian

PS. Public fotografii făcute azi la Neptun, inclusiv ale Casei Scriitorilor (a treia fotografie de sus și a treia fotografie de jos – dincolo de gard e plaja vilei prezidențiale; plus golful și pontonul prezidențial).