Tragedie pe pâine în Ucraina, acasă încerc să fac față provocărilor

Marți, 30 mai 2023. Stăm „ca la teatru” din 24 februarie 2022, nimic artistic, doar tragedie pe pâine, n-avem ce să învățăm din lecția războiului din Ucraina – azi, a 461-a zi, titlu: Mai multe drone ucrainene au atacat marți Moscova, dar au fost neutralizate, au spus autoritățile ruse, în ceea ce un politician a numit cel mai grav atac asupra capitalei de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace, în timp ce Kievul a fost, de asemenea, ținta unui val de atacuri aeriene, pentru a treia oară în 24 de ore.

Ați reținut, a fost atacată Moscova. Îți faci cruce. Ucrainenii spun că nu au trimis ei dronele către Moscova (deși cele 32 de drone UAV sunt de fabricație ucraineană; pot să zboare o mie de kilometri cu 20 de kilograme de exploziv; o dronă ucraineană costă 200.000 de dolari!), dar se bucură că au ajuns dronele acolo… Dacă e să-i credem pe ucraineni că n-au trimis ei dronele către Moscova, atunci te gândești că ele au fost trimise de dușmanii lui Putin (și ai regimului lui) din interiorul Federației Ruse. Ceea ce ar da bătăi de cap în plus Kremlinului. Lasă că sunt destui ucraineni care trăiesc pe teritoriul Federației Ruse și care o pot face pe partizanii acum (sabotajele fiind la ordinea zilei; mai ales că ucrainenii dau zeci de mii de euro celor ce le pun la cale; la fel le dau rușilor ce dezertează pe front sau se predau)…

Stăm ca la „teatru de război” și așteptăm marea contraofensivă ucraineană (cu armament exclusiv occidental, al țărilor membre NATO, în principal SUA, Marea Britanie, Franța și Germania, cu instrucție a ucrainenilor militari în aceste țări) pentru eliberarea teritoriilor ocupate de ruși. În așteptare, rușii (mai degrabă mercenarii ruși) au ocupat celebrul Bahmut, după nouă luni dramatice de asediu. A venit rândul ucrainenilor să-și asedieze propriul oraș, Bahmut și să încerce să-l elibereze. Contraofensiva ucraineană, care vizează cele patru „republici” anexate de Federația Rusă plus Crimeea, va face praf localitățile aflate sub ocupație.

În fiecare zi se anunță câte 400-600 de morți în rândul armatei ruse de către ucraineni, vă dați seama câte mii de morți vor fi anunțați de ucraineni că au ucis din armata rusă de ocupație la contraofensivă? Spectatorii „ca la teatru” stau cu sufletul la gură să vadă dacă rușii se vor retrage din teritoriile ocupate, cu pierderi inimaginabile (dacă te uiți pe lista pierderilor armatei ruse în Ucraina până azi, anunțate oficial de „forțele armate ucrainene”, iei seama că a avut loc deja apocalipsa militară a lumii ruse: au fost uciși 207.850 de militari ruși, au fost distruse 3.802 tancuri și 3.445 tunuri, 3.092 drone UAV, 298 elicoptere, 313 avioane de luptă, 1.107 rachete și 575 lansatoare de rachete mobile, 332 antiaeriene, 7.469 APV, vehicule blindate, de exemplu, 18 vase militare).

Autorul „piesei” militare care se joacă (și la care asistăm de la distanță isterizați) nu scoate o vorbă de pierderile (care cu siguranță sunt la fel de apocaliptice) în rândul armatei ucrainene… Sute de mii de tineri dispăruți pe front (cu siguranță majoritatea cu copii acasă) sau mutilați pentru totdeauna, și pentru ce? Pentru a apăra granițele unor foste republici din cadrul URSS; o fostă URSS condusă cu mână-forte din 1922 de către Moscova. Forțele militare din NATO jubilează în secret, își perfecționează armamentul într-un război la care nu participă, cică. Rusia amenință cu folosirea armamentului nuclear dacă îi e atacat teritoriul (nu se înțelege prea bine dacă cele patru provincii anexate plus Crimeea fac parte din teritoriul Federației Ruse, o dată ce nu sunt recunoscute pe plan internațional ca atare). Toate țările europene și-au crescut nebunește cheltuielile cu înarmarea – te întrebi dacă mai are vreun viitor omenirea, dacă mai contează altceva pe lumea asta decât războiul.

***

Dinspre mine, nu-mi vine să cred că a mai trecut o lună din acest an – trece prea repede timpul? S-a mai încălzit și eu continui să nu ies pe munte (Doina face plimbări zilnice în jurul cartierului), prezența urșilor inclusiv în oraș, în Brașov, mă ține în loc, plus prognoza meteo cu ploi pentru sâmbăta și duminica (zile în care îmi pot permite să urc singur pe munte, în speranța că în aceste zile sunt turiști pe poteci și că urșii stau totuși departe de poteci).

Stau în casă și citesc (proză și poezie), mă documentez, mă ocup de grădinărit (tund iarba cu mașina de tuns; plus curățenie), mai plantez câte o floare, scriu versuri când și când, răspund la obligații literare pentru reviste literare sau platformă online (pentru Revista revistelor la Viața Românească, text de actualitate pentru Expres cultural, întrebări anchetă România literară, început de interviu ieșit din comun cu Daniel Cristea-Enache pentru LiterNet; plus jurnal-1989 la Scriptor). Luna asta am fost cap limpede la revista Viața Românească Nr. 6, online.

Mă supăr că iar găsesc pițigoi omorâți de pisici în grădinița noastră, încerc să găsesc o explicație de ce pițigoii sunt atât de imprudenți, stau în iarbă ațipiți și sunt victime sigure – n-am altă explicație decât că după ce mănâncă (semințe de floarea soarelui puse în lădiță, pe gard), pițigoilor li se face somn (cum mi se face somn și mie după ce mănânc). Mierlele sunt mult mai vioaie, se feresc de pisici eficient, mănâncă din cele două vase (în fața și în spatele casei) în care le las crănțănele de pui pentru pisici. Spre seară apar căprioarele și căpriorul lor (separat), lor le arunc la două zile mere, sfeclă roșie, morcov. Noaptea aud turma de mistreți cu pui cum ronțăie dincolo de gard.

Altfel, acum e minunat, în fața casei miros, înflorite, liliacul nobil și salcia tip candelabru galben, în spate casei miroase salcia bine cunoscută, albă, înflorită. Stau cu ochii în gol și privesc pădurea înverzită (a format un zid) și cum se rânduiesc bobocii la flori, va veni rândul trandafirilor… Am avut totuși o „ieșire”, nominalizat fiind la Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga” (cu un recital în 9 mai 2023 la Lancrăm, la sala festivă a Casei memoriale a marelui poet, alături de alți cinci nominalizați; juriul a fost condus de N. Manolescu) – m-am închinat, alături de Doina, la Mănăstirea Râmeț și am întârziat la Cetatea Alba Carolina la Alba Iulia în 8 mai; iar la întoarcerea spre Brașov m-am închinat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, Brâncoveanu cum i se spune…

Nu m-am putut mobiliza să onorez invitațiile din luna mai la Festivalul Internațional „Poezia la Iași” (o săptămână) și la Festivalul Internațional „Tudor Arghezi” (trei zile) la Tg. Jiu și Tg. Cărbunești, le mulțumesc organizatorilor pentru înțelegere. Am anunțat deja de luna asta, cu scuze, că nu pot să vin nici la festivalul de poezie de la Galați (de trei zile) de la finalul lunii iunie. Prefer să stau retras, în limitele neliniștii de acasă.

Pomeneam de răspunsuri la anchetele de la România literară (nu știu câți o citesc), iată unul:

Ancheta României literare:

Povestiți-ne o întâmplare pe care n-ați trăit-o, dar pe care ați fi vrut/ ați vrea s-o trăiți. Sau, altfel formulat: povestiți-ne o întâmplare imaginară care v-ar plăcea să facă parte din viața dv. reală.

Cristian Pătrășconiu

Liviu Ioan Stoiciu

Ceva despre îngerul meu păzitor, cu care nu am dialog

De întâmplări neîntâmplate am mereu parte – de câte ori stau cu ochii în gol și mă trezesc plecat de acasă, „regândind”. Cel mai mare dușman el meu e gândul, care e confundat cu imaginația. Tot timpul mi se schimbă gândul, apare altul, fragmentează imaginea – tot încerc în versuri să redau această stare naturală de lucruri, de gânduri care sar de la una la alta (dar e un fir roșu care le face accesibile ca unitate, „scriind gândul”)…

Mie mi-au plăcut mereu „basmele românilor”. Am și eu basmul meu, întâmplarea neîntâmplată (am mai multe, să vă dau un exemplu). Mă bucur să visez cu ochii deschiși. Ar fi fost grozav să am puteri paranormale. Să mă teleportez măcar spiritual, dacă nu fizic – să tot străbat lumea, să captez „necunoscutul, nevăzutul”, fără să deranjez pe nimeni, să-mi dezvolte imaginația. Ușor de zis, imposibil de făcut. Nu sunt în stare nici măcar să țin legătura cu îngerul meu păzitor.

Sfat: „Când ne simţim cuprinşi de tensiuni şi nelinişti, să avem încredere în sfaturile binefăcătoare ale îngerilor. Dimineaţa, înainte de a fi absorbiţi de vârtejul activităţilor cotidiene, şi seara, când oboseala ne copleșeşte şi ne simţim goi, putem să ne adresăm îngerului păzitor şi să-l rugăm să ne ajute să redăm sufletului nostru pacea şi seninătatea… Este suficient să le invocăm ajutorul şi pentru asta e de folos să ştim numele îngerului nostru  păzitor”. Care e numele îngerului meu?

„Trebuie să știi ziua în care te-ai născut”. N-a știut nimeni din familie să-mi spună, totuși. Am întrebat acum internetul (să nu spun inteligența artificială) în ce zi a căzut ziua mea de naștere și m-a trimis la calendarul anual 1950, 19 februarie a fost duminică. Bun, duminică: mă uit mai atent, pe 17 februarie 1950 a fost Luna Nouă (Neagră, va să zică), până pe 19 februarie a apărut „Craiul Nou”? Acum înțeleg de ce sunt atât de dificil pentru mine însumi. „Luna Neagră nu are nimic de-a face cu logica, convenţiile şi convenienţele, legile şi statutele, nu respectă, ci, dimpotrivă, dispreţuieşte aşa ceva, ea se ambiţionează să dinamiteze exact condiţionările care te împiedică să fii autentic… Te ajută să vezi dincolo de aparenţe, chiar şi dincolo de moarte, este pregnant şi pozitiv aspectată în horoscopul vizionarilor, clarvăzătorilor, medium-urilor. La fel, ajută la renaşterea spiritului şi la dezvoltarea conştiinţei de sine… Luna Neagră, este asociată cu inconștientul, cu partea ascunsă, obscură a minții și a spiritului uman”…

Iau seama acum că de la Luna Nouă din 17 februarie 1950 mi se trag toate! Să mă întorc însă la demonstrația cu îngerul meu păzitor, cu care nu am dialog fiindcă nu știu cum îl cheamă. Aflu acum că „Îngerul tău păzitor e ales după ziua naşterii. Duminica – îngerul păzitor este Arhanghelul Mihail, iar piatra protectoare este ochiul de tigru sau hematitul”… Măi, să fie, ce mai e și hematitul? Citesc: „e un cristal care încurajează autenticitatea, astfel încât să devenim exact ceea ce suntem; care transformă visele în realitate”. Uite așa am căzut exact pe temă…

Mi-ar plăcea, va să zică, să am parte de o întâmplare care să mă teleporteze spiritual peste tot, să văd „dincolo de aparenţe, chiar şi dincolo de moarte”, cum citam mai înainte, să am mintea și mai deschisă pentru poezie. În secret, îmi doresc să ajung fizic la Veneția – deoarece am promis, de câte ori a intrat în discuție Veneția (fiul a vizitat anul ăsta Veneția, am un nepot care stă de zeci de ani lângă Veneția, fratele meu a fost anul trecut la Veneția), că la Veneția, dacă ajung, pun cruce la toate.

14 martie 2023. BV

La titlu (și în pagină) flori de acasă, la Brașov