Miercuri, 20 octombrie 2010. Superstiţios din fire fiind (dacă anunţ un eveniment personal programat, acel lucru nu se va mai întâmpla, e o regulă; mă deochi; de aceea prefer să tac, să se întâmple întâi evenimentul personal şi abia apoi să vorbesc despre el – dar tot cu teama că aş putea să fiu pedepsit de subconştient că nu l-am ţinut ascuns), n-am scos o vorbă de volumul meu de versuri intitulat Pe prag (Vale-Deal) – care, altfel, a fost descoperit de luna trecută la „cărţi în pregătire” de cititori ai acestui site / blog al meu (sau ce o fi), pe site-ul Editurii Cartea Românească / Polirom care l-a publicat, înainte de a afla eu. Slavă cerului, în această seară am ridicat de la poştă volumul de versuri „Pe prag” (trimis de la Iaşi de Editura Polirom, editură de prestigiu în care e cuprinsă şi Editura Cartea Românească, rămasă editură a Uniunii Scriitorilor din România). După ce aseară am făcut o criză de nervi la acelaşi oficiu poştal de care aparţin, nu vă mai spun de ce (e vorba de banii de ramburs, din cauza unei neînţelegeri de care eu mă fac exclusiv vinovat), trebuia să plătesc bucuria apariţiei celui de-al… 13-lea volum al meu de versuri original (eu nu reiau poeme mai vechi în volumele noi; nu pun la socoteală antologia de autor de 500 de pagini intitulată Cantonul 248, Editura Vinea, colecţia „Scriitori Români Contemporani – Ediţii Definitive”, 2005 – Premiul pentru Poezie al Revistei „Ateneu”)! Chiar al 13-lea, am verificat – pentru sufletul meu fac o trecere în revistă şi le mai număr o dată, aici (le copii întocmai, titlu cu titlu, din fişa mea biobibliografică):
La fanion (Editura Albatros, 1980) – Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România.
Inima de raze (Albatros, 1982).
Când memoria va reveni (Editura Cartea Românească, 1985).
O lume paralelă (Cartea Românească, 1989).
Poeme aristocrate (Editura Pontica, 1991) – Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor.
Singurătatea colectivă (Editura Eminescu, 1996) – Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei României; Premiul pentru Poezie al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO); Premiul „Poesis” („Cea mai bună carte a anului 1996”); Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Ruinele Poemului (Editura Pontica, 1997) – Marele Premiu al ASPRO; Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie, Ediţia I, Oradea; Premiul pentru Poezie pe anul 1997 – Superlativele Revistei „Cuvântul”.
Post-ospicii (Editura Axa, Seria „La Steaua – Poeţi optzecişti”, 1997) — Premiul pentru Poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti; Premiul Festivalului Internaţional de Literatură Româno-Canadian, Ediţia a III-a, Iaşi, 1999.
Poemul animal (Editura Călăuza, 2000, colecţia „Poeţi români contemporani”) — Premiul pentru Poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor şi ASPRO); Premiul pentru Poezie al Festivalului Internaţional de Poezie „Lucian Blaga” (Cluj); Premiul „Poesis” („Cea mai bună carte de poezie a anului 2000”); Premiul pentru poezie al Festivalului Internaţional de Poezie (Ediţia a II-a, 2001, Deva).
La plecare (Editura Vinea, 2003).
pam-param-pam (adjudu vechi), Editura Muzeul Literaturii Române, 2006 – Premiul pentru Literatură al Revistei „Argeş”; Premiul Festivalului-concurs Internaţional de Poezie „Avangarda XXII”, Bacău (Ediţia a VII-a, 2007).
Craterul Platon (Editura Vinea, 2008) – Premiul pentru Poezie al Revistei „Observator cultural” (Ediţia a III-a, 2009), volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor.
Să fiu iertat că am păstrat parantezele cu premiile primite sau cu nominalizările (fotografia mea de aici e luată de pe http://www.uniuneascriitorilor.ro/clip.php, habar nu am cine m-a fotografiat şi ce vârstă aveam). În această enumerare a volumelor mele de versuri (am publicat şi patru romane, trei volume de memorialistică-jurnal-eseu-publicistică şi o carte de teatru) nu cuprind şi cele două cicluri de poeme apărute prin concurs editorial în „Caietele debutanţilor – 1977” şi 1978 de la Editura Albatros, nici poemele originale apărute în cele trei volume de memorialistică-jurnal-eseu-publicistică (le puteţi vedea titlul la butonul „Despre mine” de pe acest site / blog), poeme nereluate în volumele de versuri. Las la o parte şi poemele apărute în antologii de grup (una din ele, de succes, intitulată „Băutorii de absint”, cu cinci autori, în care sunt alături de Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, fiecare cu câte 40 de poeme). Nu-mi dau seama dacă e mult sau puţin, la 60 de ani (într-o viaţă de om „normal”, dar sunt poeţi care au murit la 21 de ani sau la 35 de ani) să fi publicat, cu volumul apărut azi, 13 cărţi de poezie originală. Aşa a fost să fie. S-ar putea să fie ultimul volum de versuri pe care-l mai public (deşi mai am în sertar versuri pentru mai multe alte volume) – fiindcă nu se mai citeşte, nu mai există decât un interes simbolic, de specialitate (sau de curiozitate) faţă de poezie. Rar mai întâlneşti o carte de versuri în librării (şi numai dacă poetul are norocul să fie publicat de editurile Cartea Românească / Polirom sau de Humanitas). O dată intraţi în Uniunea Europeană, an de an vom călca apăsat pe urmele literaturilor occidentale – va conta numai proza. Poezia va dispărea din librării şi nu va mai fi achiziţionată de nici o bibliotecă publică (nefiind cerută de marele public; din păcate).
Înainte de Revoluţie am publicat două cărţi la Editura Cartea Românească (editura în sine, pe atunci, era un adevărat mit; am avut şansa să fiu susţinut de editorul Mircea Ciobanu, un mare scriitor, de neînţeles de ce azi e intrat în penumbră). După Revoluţie am evitat Editura Cartea Românească, neavând prieteni nici între lectorii ei, nici la nivel de directorat (mă abţin să dau nume, la un moment dat se ajunsese să intre direct în buzunarul directorului valuta forte dată la grămadă de către scriitorii români din străinătate să poată să apară aici; a fost demis cu nu mulţi ani în urmă). Lasă că, public, m-am şi certat cu marele supervizor al Editurii Cartea Românească din ultimii ani, N. Manolescu. Deşi aveam un prieten nesperat în redactorul-şef al acestor din urmă ani: Mădălina Ghiu (foto).
Deocamdată n-am nici o idee cum voi proceda cu această carte nouă de versuri. Ea costă 20 de lei şi se găseşte în librării, în rafturile Polirom. Am primit 20 de exemplare de semnal (gratuite). Fiindcă nu mă pot lăuda cu banii economisiţi (să-mi cumpăr în surplus exemplare din acest volum, să-l dau pe gratis apropiaţilor), va trebui să mă gândesc la o strategie. E clar că de aici înainte voi fi stresat la maximum de grijile expedierii prin poştă (dar mai ales de grijile scrierii autografelor de conjunctură). Vreau să-mi păstrez calmul, pe cât posibil (dar mă vor scoate sigur din minţi eventualii recenzenţi; fiindcă nu sunt în bune relaţii „cu cine trebuie”, străveche poveste la mine). Vă redau mai jos, de pe http://www.cartearomaneasca.ro/ (daţi click la „Ultimele apariţii”, pe coperta „Pe prag / Vale-Deal”, citiţi acolo detaliile, cele două referinţe critice pe scurt, semnate de Ion Pop şi Gheorghe Grigurcu şi o mărturisire a mea; din câte ştiu, se poate cumpăra cartea şi pe Internet), datele cărţii în sine, le copii aici:
Pe prag (Vale-Deal)
AUTOR: Liviu Ioan Stoiciu
COLECTIE: POEZIE
PRET: 19.95 RON
DOMENIU: POEZIE
ISBN: 978-973-23-2919-1
ANUL APARITIEI: 2010
NUMAR PAGINI: 112
FORMAT: 135×220
Redactor: Mădălina Ghiu.
PS. M-am lungit destul, voi încheia mâine relatarea mea de la Festivalul de poezie N. Labiş.
De ce lipseşte din enumerarea volumelor: pam-param-pam? apărută la Ed. muzeul Literaturii Române/2006.
Felicitari, la mai multe dle LIS! Si daca tot va publica acea editura, apoi sa va aduca si pe aci.. pe la târguri, în Leipzig as putea arnaja niste chesti mai simanidcoase….
Felicitări, LIS, ” o boală învinsă ți se pare orice carte”.
Mulţumesc prietenilor mei (la Mănăsătirea Putna m-au sfătuit să mulţumesc şi duşmanilor mei în rugăciuni; dar nu prea reuşesc).
Domnule Tudor Cicu, volumul „pam-param-pam” era în enumerare, doar că nu era bolduit.
Domnule Octavian Mihăescu, eu n-am obraz pentru a fi scos în străinătate. E un lucru hotărât pentru totdeauna.
Sarut mâna, Andreea – câtă dreptate ar trebui să ai cu acel citat. Însă tu crezi ca unul ca mine se poate însănătoşi după ce publică o carte? Aş zice că din contră.
Felicitari, draga Liviu! Uite asa, din „canton” in „canton”, ai reusit sa construiesti singur o adevarata „infrastructura” a poeziei romanesti contemporane. Vom „circula” si noi pe „drumurile poetice stoiciene”!
O! Felicitări şi să fie bine primită, citită, înmulţită!
Ăsta să fie binele de după atâta amar? sau începutul lui?
Sincere felicitari
Vă rămân dator pentru vorbele bune, sunteţi generoşi – Vasile Gogea (ai un blog superb, îţi respecţi valoarea; el te-a însingurat atât?), Ruxandra Anton, Niculina Oprea, cu drag.
Să mă ierte Mihail Vakulovski, din greşeală am şters comentariul lui (primesc spam-uri cu zecile şi le şterg la grămadă). Te salut! Mulţumesc…
Email : vakulovski@gmail.com
Comentariu:
Felicitări, dragă LIS,
să vă bucuraţi de ea!
Felicitări domnule Liviu Ioan Stoiciu.Păi cănd spuneam că,,mă puteţi privi la microscop” cu modesta mea operă literară nu aveam dreptate? ,,Bună dimineaţa,viaţă!”este pe drum.Dar îşi aşteaptă încă lansarea spre cititori…
Felicitari si sa va poarte noroc cea de a 13-a carte! Ce frumos ar fi sa veniti sa o lansati si la Chisinau!
Ce surpriză – poeta Silvia Caloianu de la Chişinău: aş veni eu acolo să lansez cartea, dar n-am cal alb cu stea în frunte. La bună revedere! Mulţumesc pentru felicitări, domnule Decebal Al. Seul, nu e nevoie să fiţi într-atît de modest, lăsaţi microscopul criticilor…
Felicitari pentru noua dvs carte! Intr-adevar, in mod indubitabil, intreaga noastra existenta ne situam undeva „pe prag”. Oscilam mereu intre deal si vale. Dar parca aceasta conditie tine, mai mult decat la altii, de sufletul romanesc. Toate cele bune si multa sanatate!
Frumoasă observaţie – că oscilaţia între vale şi deal ţine de sufletul românesc. Mulţumesc frumos, poete Ovidiu Alexandru Vintilă.
Felicitări pentru carte! Mă şi gândesc să o citesc, fiindcă, culmea, n-am citit nicio carte semnată Liviu Ioan Stoiciu până acum! Ciudat, nu? Acum n-o să încerc să inventez scuze…
Bănuiesc că cele mai multe cărţi de poezii, în curând, se vor vinde pe Internet prin site-uri gen okazii.ro. Pe-acolo am văzut în ultima vreme o invazie de titluri de la Vinea şi Brumar (care, de regulă, erau destul de greu de găsit prin librării şi aproape imposibil de găsit prin cataloagele librăriilor on-line, până acum), nu mai spun de Editura Eminescu, care, culmea, încă mai există, dar de prin 2000 încoace şi-au cam închis circuitul şi au apărut multe cărţi în tiraje confidenţiale…
Găsiţi cartea mea la librării (Editura Polirom asigură difuzarea Editurii Cărţii Româneşti, unde mi-a apărut „Pe prag”). Dacă sunteţi din Bucureşti, o găsiţi şi la mica librărie-chioşc din faţa MNLR. Altfel, mulţumesc pentru felicitările politicoase, la cât sunteţi de avizat mă mir că nu mi-aţi citit nici o carte – asta e.
I’d be inclined to see eye to eye with you here. Which is not something I usually do! I love reading a post that will make people think. Also, thanks for allowing me to comment!
Felicitari prietene LIS si multumiri inca o data pentru cartea primita astazi cu autograf de la tine la sedinta de consiliu de la USR 🙂
Mulţumesc, poete Gelu Vlaşin – suntem pe aceeaşi cărare, ştii că sunt un susţinător al tău. Cu drag.