Azi şi mâine, la Iaşi, a treia Petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată, ce o fi? Sunt marginalizat de destin

Vineri, 26 noiembrie 2010. Azi şi mâine, la Iaşi, „A treia Petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată”, o manifestare particulară a unor elite ale culturii şi ştiinţelor organizată de Emil Stratan. Habar nu am despre ce e vorba. La plecare transcriu, de curiozitate, textul invitaţiei primit pe e-mail:

Turnir poetic, vernisaje de expoziţii de pictură, sculptură şi grafică, lansări de carte, dialoguri cu publicul, decernare de premii, jazz şi o atmosferă de bogăţie spirituală care nu ţine seama de vremurile de restrişte pe care le trăim! Este ceea ne propun “Galele Iaşului Universitar” de Creaţie şi Ştiinţă timp de două zile, 26-27 noiembrie, în cea de-a treia “Petrecere cu poezie, prieteni şi…trufe de ciocolată”. Câştigătorii Galelor din acest an sunt personalităţi marcante ale culturii şi ştiinţei româneşti: Cristian Dragomir, Virgil Preda, Pavel Şuşară, Florin Zamfirescu, Radu Afrim, Mihai Măniuţiu, Dorina Lazăr, George Ivaşcu, Nichita Danilov, Ion Mureşan, Vasile Cepoi, Valentin Gheorghiu, Sorin Vieru, Mihai Şora. Vor fi prezenţi în sălile de expoziţii pictorul Virgil Preda şi sculptorul Napoleon Tiron, iar Muzeul Naţional al Literaturii Române va aduce la Iaşi două expoziţii vernisate la Bucureşti; “Paul Celan” şi “Portrete de scriitori”, aparţinând lui Ion Vlasiu. Vor fi lansate cărţi semnate de Sorin Vieru – „Sala de fulgere”, Mihai Şora, Luiza Palanciuc, „Columbarium”, Dinu Flămând – “Biopoeme”, Ion Mureşan – “Cartea Alcool”, Ioan Groşan – “Un om din Est”, Constantin Stan – Gde Buharest, Dinu Huminiuc „De la desen la deSemn” precum şi colecţia de poezie „Neo” a editurii Tracus Arte. În prima zi a Festivalului, în Aula Magna a Universităţii Petre Andrei, Sorin Vieru, Mihai Şora şi Luiza Palanciuc vor dialoga cu studenţii despre “Ştiinţă şi învăţământ: de la riscurile periferiei la tentaţia centrului”.

Poeţii Mircea Bârsilă, Marin Malaicu Hondrari, Liviu Ioan Stoiciu, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Aurel Pantea, Nicolae Prelipceanu, Dinu Flămând vor încerca să convingă juriul şi publicul că merită Premiul „Petrecerii…” Undeva, în Iaşi, până în zori, laureatul va fi sărbătorit, iar ceilalţi se vor împăca, de dragul poeziei, cu membrii juriului: Dan Cristea, Ioan Es. Pop, Ioan Groşan, Nichita Danilov, Alexandru Călinescu, Alex Ştefănescu, Emil Stratan. Laureaţii primelor două ediţii ale „Petrecerii…” au fost Ion Mureşan şi Adrian Popescu.

Organizatorii şi susţinătorii spirituali şi financiari ai Galelor Iaşului Universitar 2010 au fost Academia de Poezie, Galeriile de Artă Eleusis, Editura Eis Art, Universitatea „Petre Andrei“, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“, din Iaşi, Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu“, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Primăria Municipiului Iaşi.  

Preşedinte Comitet de Organizare, Emil Stratan (foto).

În Ziarul de Iaşi din 19 noiembrie apare un program pe zile (am atras atenţia şi ieri, aici, la PS, şi asupra lui, ca şi asupra invitaţiei de mai sus), cine e interesat să dea click pe http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/se-anunta-o-editie-speciala-a-festivalului-cu-poezie-prieteni-si-trufe-de-ciocolata~ni6ril Am impresia că de la o săptămână la alta s-au schimbat datele acestui program – cred că s-au restrâns şi zilele manifestării în sine, doar e criză, au apărut alte nume (la poeţii din concurs s-a adăugat Mircea Bârsilă, de exemplu, vor fi opt poeţi în concurs, nu şapte, iar la juriu a dispărut Al. Cistelecan şi a apărut în loc Dan Cristea, de rău-augur pentru mine, dublându-l pe duşmanul de clasă Alex Ştefănescu), faţă de programul iniţial trimis de organizator, daţi click pe A treia petrecere noiembrie 2010 (şi iar click pe dreptunghiul apărut) să-l vedeţi. În Luceafărul de dimineaţă de săptămâna trecută directorul comitetului de organizare al acestui festival ieşit din comun, Emil Stratan acordă un interviu, îl puteţi citi pe http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=2760&editie=119 (la sumar, click la Constantin Stan, „A treia Petrecere”…). Mă abţin (alarmat) deocamdată de la alte comentarii.

***

Furat de evenimente la zi, tot amân ce am început la un moment dat să redau aici şi uit să termin. În această situaţie e interviul generoasei poete Lucia Negoiţă cu mine, început în zilele de 6 şi 7 noiembrie 2010. Îl continui azi şi mâine, până una-alta, cu câte o întrebare şi un răspuns:

Lucia Negoiţă: 4) Ce cărţi citeai? Ce autori au avut o influenţa în instigarea pozitivă a resurselor poeziei proprii? Trăiai departe de centrul lumii literare, în care ai intrat la maturitate… Te considerai un marginal?

Liviu Ioan Stoiciu: Sunt marginalizat de destin, nu mai dau vina pe nimeni, sunt singurul vinovat de toate, de evoluţia şi involuţia mea în plan literar (la mine s-au împletit permanent evoluţia cu involuţia). Ce cărţi citeam? La Cantonul 248 părinţii mei n-aveau bibliotecă. Am fost programat să citesc însă de mic, să fiu un abonat al bibliotecii (de mic mergeam la biblioteca şcolii şi apoi a comunei Adjudu Vechi, deşi era departe de Cantonul 248; erau cărţi care nu se împrumutau şi rămâneam până la căderea întunericului, spre exasperarea alor mei, care veneau după mine, speriaţi că mi s-a întâmplat o nenorocire; iarna era un pericol real, Cantonul 248 era înconjurat de lupi, drumul de doi kilometri dus şi doi kilometri întors până şi de la Adjudu Vechi era iarna o aventură; apoi am frecventat biblioteca liceului şi pe cea a oraşului Adjud) – la maturitate, la Focşani, am fost angajat prin concurs mânuitor de carte, apoi bibliotecar (calificat) la Biblioteca Judeţeană. În timp, începând cu venirea mea la liceul teoretic din Adjud, mi-am format propria bibliotecă – s-au adunat atâtea (deşi, în boema mea, schimbând gazde şi localităţi, în deplasările mele prin ţară, am pierdut pe drum o grămadă de cărţi cumpărate de care-mi amintesc azi cu melancolie), că azi sunt paralizat de neputinţă: voi muri mâine-poimâine şi nu cred că am citit un sfert din cărţile bibliotecii mele. Asta şi fiindcă nu m-am dezbărat nici azi de obiceiul să citesc întâi cartea împrumutată şi abia mai apoi cartea cumpărată, din propria bibliotecă. La fel, de altfel, păţesc azi şi cu maldărele de reviste literare cumpărate (pe care nu mă îndur să le arunc, fiindcă atunci când le cumpăr nu am timp decât să le frunzăresc, amăgindu-mă că o să găsesc alte zile când am să le citesc „din scoarţă în scoarţă”; nu găsesc). Am ajuns să nu mai cumpăr decât cărţi ce-mi sunt neapărat necesare, fiindcă nu mai am unde să le pun şi nu mai am când să le citesc, timpul meu de graţie s-a scurs. Numai că baza lecturilor mele nu e legată de cartea de beletristică (poezie, proză, teatru sau eseu), ci cartea de documentare, din toate categoriile posibile… Mizez pe lectura enciclopedică. La un moment dat, în anii debutului, ajunsesem să citesc tot ce era poezie (publicată în limba română şi tradusă), aveam plan. Dinspre preferinţele poeţilor traduşi: fiind un fel de premergător al optzeciştilor, eu l-am descoperit pe Iannis Ritsos (promovat de perioada şaptezecistă ca pe un fenomen dramatic), înainte de a descoperi poezia americană sau canadiană sau engleză. Altfel, mi-am făcut mereu timp pentru citit, zilnic (acum citesc şi pe Internet; din păcate pierd mult mai mult vremea cu lectura ziarelor şi a revistelor literare, intrat într-un cerc vicios, scriind publicistică de ziar şi reviste literare, opinii sau texte de atitudine; mai rău, de anul trecut actualizez singur un ziar online, Jurnalul de Vrancea, şi sunt obligat să citesc zilnic ştirile, să le salvez; iniţial a fost un joc intelectual, între timp a devenit o obligaţie, având cititori interesaţi; sper să fie ceva trecător). Sunt într-o criză de timp incredibilă, am începute zeci de cărţi pe care le-am abandonat fiindcă mereu am deschis alte şi alte cărţi, curios, şi n-am mai găsit timpul să le citesc până la capăt… Am citit dintotdeauna intuitiv, de regulă am refuzat ceea ce mi s-a recomandat, îndeosebi cărţile în regim didactic (care mă blocau mintal; altora, aceste lecturi obligatorii din timpul liceului şi facultăţii le sistematiza informaţia, la mine efectul era invers), mi-am educat singur şi vocaţia de cititor. Am trăit mereu departe de centrul lumii literare – şi uită-te, de 20 de ani locuiesc în Bucureşti şi sunt mai izolat decât când aveam domiciliul în Adjud sau la Focşani. Sunt tot mai singur şi mai îndepărtat de lumea în care trăiesc, în general, nu numai faţă de lumea literară, mă pregătesc moral de plecare (plecăm singuri, mă învăţ cu singurătatea din viaţa care vine, cea veşnică, probabil)? Atâta pot.

PS. Public tablouri grafice ale consăteanului meu Vasile Anghelache (membru UAP) din ciclul intitulat de el „Cantonul 248” (preluând titlul antologiei mele de versuri, apărută în 2005). Un artist drag, remarcabil, cu coloană vertebrală. Mâine voi da de gol aici o mărturisire legată de el.

PS.2. Le reamintesc prietenilor mei că pe Radio România Cultural, mâine, sâmbătă, 27 noiembrie, la ora 15.45, la emisiunea „Scriitori la microfon”, se transmite partea a doua a dialogului scriitoarei Georgeta Drăghici cu mine (eu şi recit, ca şi în prima parte, transmisă acum o săptămână, şi poeme din volumul „Pe prag”). Ştiţi că Radio România Cultural poate fi ascultat şi pe Internet, daţi click pe http://www.radioromaniacultural.ro/ şi iar click pe butonul de sus „Ascultă RRC live”.