0
1 comment

Sâmbătă, 17 iulie 2010. Pomeneam ieri, aici, de neobişnuita petiţie intitulată „În apărarea lui Varujan Vosganian”, publicată pe PetieOnline.ro, semnată de un necunoscut mie, Codrin Scutaru (o fi un admirator interesat al lui Vosganian), care a adunat câteva zeci de semnături. Petiţie adresată nimănui şi încheiată cu: Vă rugăm să semnaţi mai jos petiţia prin care cerem ca unuia din cei mai importanţi lideri politici ai democraţiei româneşti, dl. senator Varujan Vosganian, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, să îi fie recunoscută dreptatea cauzei sale în justiţie şi în opinia colectivă. Cerem, de asemenea, deazavuarea acestor practici staliniste de defăimare a unor personalităţi pilon ale democraţiei româneşti. Ştiţi că Varujan Vosganian e şi prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, prozator de succes, mai nou (cu ultima lui carte dedicată istoriei tragice a armenilor), deşi a fost mereu perceput ca poet. N-am mai pomenit un scriitor cu o ascensiune publică mai eclatantă (sigur, Nicolae Manolescu l-a întrecut, dar e critic; nu contează că s-a retras strategic din politica militantă de partid, să poată să ocupe postul de ambasador la UNESCO), îmi imaginez că în sinea lui se crede un geniu autohton (şi are motive să se creadă, biografia lui de succes stă mărturie). Nu ştiu de ce eu îl comparam cu Mihail Kogălniceanu. Deschid o paranteză. Personal, l-am susţinut în tot ce a întreprins, inclusiv la USR, dar de la ultima şedinţă a Consiliului USR m-am despărţit de Vosganian, descoperind că are în structură acel gen de oportunism public de uz intern comun tuturor celor din clasa politică, pe care eu îl neglijasem (aşa înţeleg de ce a reuşit să fie maximum posibil în politică şi în plan social, datorită acestui oportunism; a rămas să mai fie candidat la preşedinţia României şi la preşedinţia PNL, după ce a condus UFD, şi a USR). La ultima şedinţă a Consiliului USR a justificat jenant de ce a pierdut pe mâna lui Casa Monteoru, sediu al USR (pe când el era ministru la Finanţe; atunci s-a anulat donaţia prin justiţie, în procesul deschis în secret de moştenitorii Casei Monteoru, ministerul de Finanţe fiind reprezentantul statului), dând până la urmă vina pe mine că nu respect proprietatea românilor, proprietate care trebuie retrocedată (chiar dacă în cazul Casei Monteoru a existat o donaţie), în general. O minciună, proprietatea e sfântă, am scris destul aici despre pierderea Casei Monteoru, invitând indolenta conducere a USR să se trezească la realitate, să găsească o soluţie să fie despăgubiţi proprietarii Casei Monteoru (după ce au câştigat-o în justiţie), casă de patrimoniu, să rămână sediu al USR. I-am descoperit brusc adevărata faţă a lui Varujan Vosganian cu această ocazie, m-a dezamăgit… Închid paranteza, mă întorc la petiţia buclucaşă, adresată nimănui. Aţi înţeles, Varujan Vosganian a fost acuzat în 2006, pe când era propus să ocupe postul de comisar european din partea României, că a fost agent acoperit al fostei Securităţii sau spion. Brusc, s-a reactivat un celebru transfug în Occident, ofiţer de Securitate, Liviu Turcu, care a declarat Jurnalului Naţional că Varujan Vosganian a fost recrutat de un subordonat al lui la „Centrul de Informaţii Externe” al Securităţii. A ieşit scandal, Varujan Vosganian avea hârtie de la CNSAS că a fost curat în trecut, degeaba – a pierdut postul de comisar european. Înscenarea a reuşit, sistemul ticăloşit şi-a făcut datoria, a fost eliminat un adversar al lui Traian Băsescu… În acel an, 2006, la prima şedinţă a Consiliului USR l-am întrebat pe Varujan Vosganian dacă a fost agent acoperit de Securitate (cum a fost Traian Băsescu, apropo), s-a jurat de faţă cu toţi că nu – şi l-am crezut, am înţeles că a fost o lucrătură a lui Traian Băsescu, care şi-a trimis omul lui comisar european (la Comisia Europeană), am închis subiectul, ştiind că i-a dat în judecată pe Liviu Turcu şi pe directorul Jurnalului Naţional, să aşteptăm verdictul justiţiei. De necrezut, procesul a fost blocat până anul acesta! Trei ani şi jumătate, dacă vă puteţi imagina. Ce decizie a luat anul acesta justiţia? Lovitură de teatru: că e neîntemeiată acţiunea lui Varujan Vosganian în justiţie! Ce se întâmplă, în România nu poţi să-ţi mai repari imaginea, după ce eşti făcut securist în mass-media, tam-nesam? Redeschidem Cutia Pandorei: de data asta nu se mai pune problema CNSAS, ci a unui ziar care l-a acuzat pe Varujan Vosganian că a fost securist, mergând pe mâna unei declaraţii a unui fost mare grangur din Securitate, de la DIE (azi SIE)! La procesul deschis acum trei ani şi jumătate, Varujan a cerut daune de 300.000 de euro. Zilele trecute, Varujan Vosganian a anunţat că face recurs. Citez pe larg o ultimă declaraţie a lui Vosganian: “Agentia NewsIn a anuntat ca am pierdut procesul de calomnie intentat lui Liviu Turcu (foto), lui Marius Tuca si Jurnalului National. Judecatoarea Mirela Pod ar fi socotit ca actiunea mea este nefondata. Pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele, amintesc ca in ziua in care eram la Bruxelles, ca proaspat candidat la postul de comisar european, prin octombrie 2006, Liviu Turcu, un membru al Directiei de Informatii Externe, fugit din tara in 1989, a revenit brusc, afirmand ca as fi fost racolat, in anii ’80, de Centrul de Informatii Externe, un fel de retea de spionaj romaneasca. Marius Tuca i-a tinut isonul, afirmand ca garanteaza pentru veridicitatea acestor afirmatii si publicand cu titluri groase, in Jurnalul National, declaratiile lui Turcu”, aminteste Vosganian, intr-o postare pusa pe blogul sau. Liderul PNL povesteste cum a decurs procesul pe care l-a deschis impotriva celor doi. “Procesul, care a durat peste trei ani si jumatate (!?) s-a desfasurat cam asa: Liviu Turcu a disparut de tot in SUA, iar Marius Tuca a tras de timp cat a putut, sustinand ca treaba lui era sa publice, nu sa verifice. Ca actiunea mea ar fi nefondata pe motiv ca ce a spus Turcu ar fi fost adevarat, nu intra in discutie. Nici Turcu, nici Tuca nu au prezentat nici o dovada si, oricum, cele spuse de Turcu erau niste bazaconii cu tinta clara de a complica pozitia mea de candidat. Nimeni pana atunci nu mai facuse vreo aluzie macar la o astfel de ipoteza si nici altcineva nu a reluat dupa aceea afirmatiile facute de Turcu”, a punctat liberalul. “Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in timpul carierei mele am angajat, pe proprie raspundere, de vreo douasprezece ori, ca nu am fost de nici unele inainte de 1990 si, in pozitia de parlamentar, de preşedinte al Uniunii Armenilor, de prim-vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, de candidat la postul de comisar, de ministru, de membru al CSAT, am fost verificat si rasverificat de SRI, de SIE, de CNSAS, de doi si-un sfert, de ORNISS, primind chiar si calificativul COSMIC TOP SECRET, unul dintre cele mai puternice calificative de acces la informatii secrete ale NATO. Daca ar fi existat macar o boare de suspiciune, as fi cazut imediat sub incidenta legii penale pentru sperjur si sunt convins ca nu s-ar fi ratat o asemenea ocazie minunata de discreditare a mea, a PNL-ului ori a Guvernului Tariceanu”, subliniaza liderul PNL. “Asadar, singurul motiv pentru care actiunea mea s-ar dovedi nefondata, ar fi faptul ca acuzatia de a fi fost spion si securist nu e nici pe de parte o calomnie, ci un compliment si ca, in loc sa fiu indignat, ar trebui sa ma onoreze. Sa nu anticipam, totusi, sa asteptam motivatiile judecatoarei Mirela Pod si, fireste, sa mergem mai departe, la recurs, pentru ca astfel de ticalosii ale securistilor raspopiti sa nu ramana nepedepsite”, incheie Vosganian. Vom urmări şi recursul…

Nu mai e nimic de comentat. E chiar o adevărată nenorocire ce se întâmplă în societatea românească, în care eşti compromis de cine şi vrei şi cine nu vrei şi nu poţi să demonstrezi care e adevărul nici măcar în justiţie. Foştii securişti tulbură permanent apele (aceasta e meseria lor până la moarte, chiar dacă au fost destui aparent dezactivaţi), plătiţi de putere pentru asta, să nu mai înţeleagă nimeni nimic, să crească şi confuzia morală, să se demonstreze că toţi suntem o apă şi un pământ.

***

Pentru cine incă nu a urmărit filmul ZEITGEIST, Laurenţiu Barbu vi-l recomandă in continuare:
Zeitgeist pledeaza pentru demitificarea lumii in care traim. Produs de Peter Joseph, filmul a fost creat pentru a-i inspira pe oameni sa priveasca lumea dintr-o perspectiva mai critica si pentru a intelege ca deseori lucrurile sunt diferite de le vedem noi, oamenii obisnuiti.
Ce pot avea in comun religia, razboiul si banii? Conform acestui documentar, care timp de doua ore aduce o multime de argumente in sprijinul teoriei pe care o sustine, numitorul comun este incercarea de manipulare a populatiei la nivel mondial.


Like it? Share with your friends!

0
1 comment

One Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Ne-aţi lăsat orfani, domnule LIS!
    Nu luaţi în serios acel parastas posibil. Poate v-am mâhnit! A fost o glumă. Sunteţi viu printre noi, comentatorii blogului. Ne cerem iertare!
    Scrieţi despre un vicepreşedinte de Uniune, mare scriitor, acuzat de colaboraţionism, pe nedrept, cum scrieţi. Vă înţelegem, este o umană compasiune, e mai sărac ca dumneavoastră, mai amărât şi, după cum scrieţi, terfelit pe nedrept! Nu, nu vă suspectăm de tămâiere! Dar, oare el v-a întins vreo mână de ajutor când aţi fost la ananghie?
    Cum subiectul, dezbătut în două postări, nu prea a intersat colaboratorii (vezi comentariile), ne gândim să ne propuneţi un subiect pe care să-l comentăm, de exemplu o săptămână, sub un titlu de rubrică ales de dumneavoastră. Aşa se poate naşte şi o carte: „O sinucidere amânată”, cum zice Cioran, care, în „Caiete” vă face şi o mărturisire: „Pentru mine sinuciderea a fost întotdeauna o idee, niciodată un impuls”. Luare aminte!

    Un grup de oameni ai muncii care au cerut să lucreze şi duminica!