Miercuri, 29 decembrie 2021. Ați observat, cu siguranță, că au dispărut răceala și gripa de sezon de când cu „pandemia”. Dacă ești răcit sau gripat și te testezi, poți afla oficial că ești infectat cu noul crononavirus. Dacă asta e știință medicală, mai bine lipsă. Infecționiștii noștri „eroi” nu sunt decât niște executanți bine plătiți ai ordinelor, prin politici de sănătate publică, politici de întreținut frica de boală. Așa cum e întreaga mass-media, bine plătită de stat să susțină aceste politici. S-a ajuns la un punct mort, în care vaccinații sunt în primul rând vizați de noua tulpină a noului coronavirus, Omicron. S-a ales praful de valabilitatea celor două vaccinări, imunitatea asigurată de ele a dispărut. A urmat a treia vaccinare, nu asigură nici ea decât relativ imunitatea. Citiți statisticele zilnice de la noi, între zecile de morți „asociate Covid” anunțate, sunt zeci de vaccinați, la fel la terapie intensivă, între sutele de internați cu Covid sunt sute de vaccinați. Și cu toate astea restricțiile față de cei sănătoși (cu imunitate naturală asigurată antiCovid, fără să fi trecut prin boală) continuă în mod aberant, în timp ce vaccinații sunt lăsați să circule oriunde, oricând. Asta e securitate a sănătății?
Apropo de vaccinare, mi-a atras azi atenția, la știri, reacția un tenismen francez vaccinat, care e iar infectat cu Covid: Tenismenul francez Benoit Paire, locul 46 ATP, a anunţat că a fost din nou testat pozitiv cu coronavirus, informează lequipe.fr. „Bună ziua, mă numesc Benoit Paire şi pentru a 250-a oară sunt pozitiv pentru Covid!! Sincer, nu mai suport rahatul vostru de Covid!”, a scris jucătorul pe Twitter. Sigur, Benoît Paire este unul dintre primii jucători de tenis care s-au vaccinat!
Altfel, citiți ce scrie Wolfgand Kubicki, vicepreședinte al Bundestagului, mesaj tulburător în ajunul Crăciunului: „Vremea pandemiei, acesti aproape doi ani marcati de incalcari grave ale drepturilor fundamentale, cu restrictii ale libertatilor pe care Republica Federala Germană nu le-a cunoscut niciodata sub aceasta forma, imi este greu s-o suport personal. (…) Nu ma pot obisnui si nu ma voi obisnui cu ideea ca in aceasta perioada de pandemie starea de urgenta ar putea crea situatii care sa rezulte intr-o permanenta „noua normalitate”. Numarul tot mai mare de proteste ne arata cat de adanca este diviziunea in societatea noastra. Exista un sentiment tot mai mare de tulburare care se raspandeste in toate straturile societatii. Și nu trebuie ignorat sau – si mai rau – denuntat.
Trebuie sa vorbim cu indrazneala despre libertate. Dupa aproape doi ani de pandemie, nu am avut o mare dezbatere sociala despre limitele libertatii individuale si despre cand si cum ar trebui sa intervina statul. (…) Înaltii reprezentanti ai statului nostru au partea lor de responsabilitate pentru acest declin general al increderii in institutiile noastre. Pentru a sprijini anumite masuri politice la inceputul crizei, ministrii s-au bazat nu numai pe o raspandire controlata a fricii, ci si pe minciuni. (…) Multi oameni din tara noastra, inclusiv eu, nu si-ar fi putut imagina niciodata ca oficialii statului vor participa la excluderea fatisa si presupus legala a unui segment de populatie. Oricum, multi par sa se fi obisnuit cu ideea ca, odata cu regulile de vaccinare, o decizie cindva optionala privind vaccinarea atrage acum cu stigmatizare sociala.
Din cate stiu, „a nu fi vaccinat” nu este o infractiune in Germania si nici macar o abatere administrativa, pana in prezent. În 2010, insasi Curtea Constitutionala Federala a decis intr o decizie fundamentala privind reformele Hartz IV ca „un nivel minim de participare la viata sociala, culturala si politica este esential” pentru a mentine un nivel decent de subzistenta. În plus, indoielile cu privire la eficacitatea masurilor decise politic cresc. (…) În acest context, actualul guvern federal si grupurile parlamentare care il sustin trebuie sa isi faca autocritica si sa se intrebe: vrem sa continuam sa aparam si chiar sa extindem cu toate puterile restrictiile, care de multe ori pur si simplu nu si-au dovedit eficacitatea? (…) Ne aflam intr-o faza critica a statului de drept (…)
Trebuie sa vorbim cu indrazneala despre libertate. Dupa aproape doi ani de pandemie, nu am avut o mare discutie sociala despre limitele libertatii individuale si cand si cum ar trebui statul sa intervina. În ultimii doi ani, atacurile la adresa libertatii au fost puternice, justificarile executivului slabe. Trebuie sa existe o schimbare de paradigma. Abordarea guvernului de a restrange drepturile fundamentale pentru a demonstra capacitatea de a actiona nu trebuie sa mai stea la baza actiunii statului. Ne aflăm într-o fază critică a statului de drept”.
(Scuze pentru absența diacriticelor. Am preluat forma mai prescurtată a textului, postată de Varujan Vosganian pe contul lui Facebook; întregul text poate fi citit cu diacritice pe https://www.cotidianul.ro/wolfgang-kubicki-ne-aflam-intr-o-faza-critica-a-statului-de-drept/).
***
A trecut și al doilea an al „pandemiei”. An în care autoritățile au fost sigure că vaccinul (experimental, față de care firmele farmaceutice care l-au produs nu și-au luat nici o responsabilitate la administrarea lor, explicit) e soluția miraculoasă care va opri „pandemia”. Nu s-a oprit prin vaccin. Același Varujan Vosganian (scriitor de renume, cu coloană vertebrală) posta pe 19 decembrie 2021, semnificativ: Un interlocutor de pe Facebook îmi reproșează că am exagerat în postarea anterioară când am spus că „rezultatele vaccinării în Europa sunt dezastruoase”. Ca să nu fie niciun dubiu cu privire la corectitudinea acelei evaluări, iată cifrele ultimelor săptămâni, care dovedesc eșecul lamentabil al campaniei de vaccinare, cu alte cuvinte situația epidemiologică este nu mai proastă, ci mult mai proastă decât la începutul campaniei de vaccinare:
MAREA BRITANIE: A fost atins recordul absolut de infectări/zi de la începutul pandemiei (peste 90 000), depășind cu 50% recordul anterior de 60 000, din 6 ianuarie 2021, deci dinainte de campania de vaccinare. Media deceselor zilnice e de peste 100, ceea ce e mai mult decât media din perioada martie – aprilie, când populația era, practic nevaccinată. În Marea Britanie, peste 80% din populația adultă este vaccinată cu două doze și cca 50% cu a treia doză.
FRANȚA: A fost atins recordul anului 2021 (peste 60 000 de infectări/zi). La începutul campaniei de vaccinare erau de trei ori mai puține. Numărul de decese zilnice se apropie de 250, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la începutul lui mai, când populația Franței era, practic, nevaccinată. În prezent cca 85% din populația adultă este vaccinată.
GERMANIA: Zilele astea s-a atins recordul absolut de la începutul pandemiei (peste 60 000 de infectări/zi), ceea ce e mai mult decât dublu recordului dinaintea începerii campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice a ajuns la peste 500, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la începutul campaniei de vaccinare. În prezent peste 80% din populația adultă este vaccinată cu două doze.
BELGIA. A fost atins recordul absolut de infectări (aproape 25 000), de peste zece ori mai mult decât la debutul campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice s-a apropiat de 60, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare (aprilie 2021). În Belgia populația adultă e vaccinată în procent de aproape 90%.
ELVEȚIA. A fost atins recordul absolut de infectări/zi (peste 12 000) ceea ce e de peste zece ori cât era la începutul campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice a ajuns la 30, ceea ce e recordul de decese de la începutul campaniei de vaccinare. Populația adultă e vaccinată în procent de aproape 80%.
OLANDA. A fost atins recordul absolut de infectări/zi de la începutul pandemiei (24 000), de patru ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare. Numărul deceselor zilnice a depășit 80, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare. Populația adultă e vaccinată în proporție de peste 85%.
PORTUGALIA. Numărul de infectări zilnice s-a apropiat de 6000, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare. Numărul de decese zilnice e mai mare decât la debutul campaniei de vaccinare, dar rămâne mic. Populația adultă a Portugaliei e vaccinată în procent de aproape 100%.
DANEMARCA. Cu peste 11000 de infectări zilnice, s-a ajuns la recordul absolut de la începutul pandemiei (cam de treizeci de ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare). Numărul de decese a fost mic de la începutul campaniei de vaccinare, dar e, totuși, mai mare acum. Populația adultă e vaccinată în proporție de aproape 90%.
AUSTRIA. S-a ajuns la recordul absolut de la începutul pandemiei (peste 15 000 de cazuri/zi, de zece ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare). Numărul de decese zilnice a depășit 70, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare.
ITALIA. A fost depășit numărul de 28 000 de infectări zilnice, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la debutul campaniei de vaccinare. Numărul de decese zilnice a ajuns la 120, ceea ce nu s-a mai întâmplat din ultima decadă a lui mai, când populația Italiei era vaccinată într-un procent de doar 17%.
IRLANDA. S-a atins recordul de la debutul campaniei de vaccinare (aproape 6000 de cazuri, de patru ori mai mult decât la început). Numărul deceselor a depășit 80/zi, ceea ce nu s-a mai întâmplat în perioada campaniei de vaccinare. Populația adultă a Irlandei e vaccinată în proporție de aproape 90%.
SPANIA. Numărul de infectări pe zi a atins al doilea record din perioada campaniei de vaccinare (34 000 de mii de cazuri, maximul ultimelor cinci luni). Numărul deceselor a fost mic pe toată durata campaniei de vaccinare. Populația Spaniei e vaccinată într-un procent de aproape 90%.
NORVEGIA. S-a atins recordul absolut de la începutul pandemiei, cu peste 6000 de cazuri/zi, de cincisprezece ori mai mult decât la începutul campaniei de vaccinare. Cu peste 40 de cazuri/zi, s-a atins și recordul absolut de decese/zi. Populația Norvegiei e vaccinată într-o proporție de aproape 85%.
Deci, practic, în mai toate țările astea vaccinate până-n dinți numărul de infectări zilnice a ajuns la nivele record și numărul deceselor a crescut. Și exemplele pot continua.
Sper să nu mai aibă nimeni tupeul să dea vina pe nevaccinați.
Dacă aveți timp, vizionați și acest video legat de pandemie și de încălcarea drepturilor omului, realizat de un om din Justiție, care știe cu ce se mănâncă „dreptatea și adevărul”, cu argumente logice, merită, click https://fb.watch/a9RyUgB5II/
Eventual, citiți și din ziarul Adevărul de ieri, cu titlul: CRONOLOGIE – Caramitru, Dichiseanu, Luminiţa Gheorghiu, Adi Bărar, Benone Sinulescu, Ileana Vulpescu, Victor Socaciu, între personalităţile care au îndoliat România în 2021. Motive în plus de tristețe, reculegere, frică, neputință… Dați click pe https://m.adevarul.ro/news/eveniment/cronologie-caramitru-dichiseanu-luminita-gheorghiu-adi-barar-benone-sinulescu-ileana-vulpescu-victor-socaciu-personalitatile-indoliat-romania-2021-1_61caa3955163ec42710d5588/index.html
***
În ce mă privește, am lăsat anul 2021 să treacă, aproape indiferent. Mi-am văzut de tabieturile mele, în viața de zi cu zi. Din când în când, singur, am urcat de vârfuri de munte. Am fost „cap limpede” prin telemuncă (pe distanța Brașov-București), prin internet, la revista Viața Românească (mulțumind colegilor Nicolae Prelipceanu și Florin Toma pentru înțelegere; în acest an a plecat din redacția Viața Românească la Biblioteca Academiei, șef într-un departament al ei important, criticul Tudorel Urian). În partea literară, am continuat să public regulat texte în revistele la care mai am „rubrici” (m-am retras de la revista Argeș): lunarele Viața Românească și Expres cultural (la Iași), sau la două luni, Scriptor (la Iași), trimestrialul Bucovina literară la Suceava, semestrialul Ardealul literar (Deva). Totodată, am colaborat cu toate revistele, fără prejudecăți, care mi-au cerut o colaborare (cu poezie, în principal, și cu o proză scurtă, dar și cu tot felul de răspunsuri la anchete literare sau la ocazii sărbătorești) – pentru prima oară, de exemplu, la revistele mai puțin cunoscute intitulate Autograf MJM (Craiova), Cronograf (Satu Mare), Revista Română (Iași), Contrast literar (ajunsă la numărul 2, anul I de apariție), Caietele Columna și Miracol de Brădiceni (Tg. Jiu), Colocvii dunărene (Brăila, revistă „academică” online), să le enumăr doar pe ele, de curiozitate.
M-am bucurat să merg la manifestări literare, onorat (nominalizat la Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga”, apoi invitat la Gala Poeziei Române – „Lista lui Manolescu”, ambele organizate la Alba Iulia; sau la festivalul internațional „Poezia la Iași”), bazat pe imunitatea naturală față de Covid. Anul ăsta, 2021 am avut parte și de un eveniment personal care m-a afectat sufletește, în cel mai înalt grad: m-am despărțit tacit de duhovnicul meu de la Mănăstirea Putna, „ajutat de prieteni” (știți cum e când își bagă dracul coada, cum se spune la ortodocși). Altfel, tot anul „mi-am văzut de ale mele”, am scris când am avut chef, pentru sertar (liber din 2018, când am anunțat că nu mai public nici o carte; în ideea că mai am câțiva ani de trăit, poate unul-doi ani, n-ar trebui să mă răzgândesc? Am dat de gol public faptul că mi s-a ghicit, habar nu am de cine, anul când voi pleca „dincolo”, 2023, când împlinesc 73 de ani). Am citit cărțile primite cu autograf, cu bucurie (le mulțumesc iar celor ce mi-au trimis cărțile lor cu autograf, de poezie și proză, de eseuri și critică literară), am citit și cărți online și cam toată producția de reviste literare în format PDF (sau primite prin poștă sau cumpărate de la InMedio sau găsite la redacția Viața Românească), număr de număr.
Zilnic am frunzărit știrile pe Ziare.com, Adevărul și Cotidianul online, dar și pe telefonul mobil, pe mai toate agențiile posibile. N-am stat la televizor zilnic decât la știrile TVR 1 de la ora 20 (nu mai am răbdare să stau măcar la un film de top, la televizor; de altfel, nu deschid televizorul decât la ora 20: Doina rămâne în fața televizorului mai apoi la filme, trecând de pe un post pe altul). Am dus dorul preumblărilor în țară (inclusiv la manifestări literare; nu mă interesează în continuare călătoriile în afara țării), dar am fost zece zile la mare, la Neptun, în plină criză de pandemie, în august.
N-am cu ce să mă laud în 2021. N-am rezolvat nici anul ăsta problema locului de veci, ceea ce mi se pare ciudat, ținând cont și de faptul că sunt Cetățean de Onoare al orașelor Adjud, Cărbunești, Petroșani și Botoșani, totuși (e singura problemă pe care o mai am de rezolvat pe lumea asta, să fiu bine înțeles). Mi-am cam încheiat socotelile, anul ăsta am continuat să răsfoiesc reviste literare și ziare vechi (la care am colaborat sau în care am cronici la cărțile mele sau sunt pomenit) și să tai din ele ce mă interesează (să-mi fac o ordine în „activitatea literară” avută de-a lungul timpului), dar n-am avut nici un spor.
La mulți ani! Cu sănătate și numai bine! 2022 mai bun!
Fotografiile incluse în acest text sunt realizate la Crăciun, acasă la Brașov. La fotografia din titlu, trenulețul oprește la Cantonul 248…
0 Comments