Am primit Lumină Nouă pe ploaie, în Dealul Patriarhiei. Ce a făcut Hristos 40 de zile după Înviere pe pământ? Mulțumiri pentru felicitările pascale

Duminică, 15 aprilie 2012. Sf. Paști. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Lumina Învierii să vă ocrotească! V-ați inițiat în taina Învierii? Cântările Utreniei din Săptămâna Luminată exprimă această dimensiune apofatică a evenimentului Învierii astfel: „Doamne, în ciuda peceţilor puse de cei necredincioşi, Tu ai ieşit din mormânt aşa cum Te-ai născut şi din Născătoarea de Dumnezeu; şi după cum îngerii nu au putut să explice Întruparea ta cea tainică, nici soldaţii nu au putut să vadă momentul sfintei tale Învieri, pentru că această minune îndoită este pecetluită pentru cei învăţaţi, dar se descoperă celor care se închină cu credinţă tainei pe care o măresc prin cântări”… Creştinismul s-a fundamentat pe ceea ce Apostolii au propovăduit despre Hristos cel înviat, iar petrecerea sa pe pământ, după ce a înviat, este succint redată de cei 4 evangheliști și, parțial, de Faptele Apostolilor și de unele dintre Epistole… A fost nevoie de o serie de arătări ale Mântuitorului înviat timp de patruzeci de zile ca ucenicii să se obişnuiască cu supranaturalul, să pătrundă în universul de taină al Învierii. Ulterior, nu au făcut nimic deosebit decât să mărturisească ceea ce au înţeles şi au trăit, dând garanţie cu propriile lor vieţi despre realitatea celor propovăduite. Şi lumea i-a crezut (Pr. Vasile Răducă). Ziua Domnului, Ziua Învierii, este ziua întâi a creaţiei, în care Dumnezeu, schimbând întunericul şi materia, a creat lumea (Sf. Iustin, Apologia, I). A înviat Hristos… Se aud mărturii despre învierea lui, dar ce răspund cei ce se întreabă: ce a făcut Hristos după ce a înviat, în cele 40 de zile până să se înalțe la ceruri? S-a arătat tuturor Apostolilor pe un munte din Galileea: „Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise Iisus. Și vazându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Și apropiindu-Se Iisus le-a vorbit lor, zicând: Da-tu-Mi-s-a toată puterea în Cer și pe Pământ. Drept aceea, mergând învătați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!” (Matei 28:16-20). După Înviere, Hristos avea trup spiritualizat: luase caractere dumnezeiesti si putea patrunde oriunde si prin orice fel de materie. In fata neincrederii ucenicilor, spre a-i convinge ca nu-i un strigoi, Iisus a mancat pește si un fagure de miere, ceea ce ne dovedeste ca trupul Sau spiritualizat avea si caracterele lumesti, El inviind cu adevaratul Sau trup, insa transfigurat. Interesant, nu se știe mare lucru despre ce s-a întâmplat cu Hristos după ce a înviat – cu toate că a mai stat pe pământ 40 de zile: Desi relatarile despre invatatura Domnului din aceste 40 de zile sunt foarte putine, este evident ca ea s-a referit la niste lucruri tainice legate de Imparatia lui Dumnezeu, incat Iisus a trebuit sa largeasca intelegerea mintii Apostolilor ca ei sa priceapa ce le spunea, intelegere ce a fost inca si mai largita prin pogorarea Sfantului Duh la Cincizecime. Pr. Gh. Calciu Dumitreasa mai scrie: Petrecerea lui Iisus pe pamant dupa Inviere a avut o parte vadita si una ascunsa. Ambele se referau la mantuirea noastra, dar numai ce a fost descoperit de Scripturi este strict necesar acesteia; cele ascunse, descoperite doar ucenicilor, erau menite sa-i intareasca pe cei ce urmau sa-si asume raspunderea propovaduirii si durerile muceniciei, precum si convingerii profunde a acestora, pentru ca, la randul lor, sa-i convinga pe altii. Citiți întregul său text, „De la Înviere la Înălțare”, pe http://www.crestinortodox.ro/credinta/de-inviere-inaltare-69779.html.

***

Ieri, în Ajunul Învierii,  la ora 23.45 m-am întors în fugă în casă, să iau umbrelă, fiindcă reîncepuse să plouă. Am venit cu Doina în Dealul Patriarhiei „să primim Lumină”. Nu-mi amintesc să mai fi asistat la Înviere, sub cerul liber, pe o ploaie în rafale, torențiale, stând sub umbrelă. Nu vedeai decât umbrele. Dar erau mulți fără umbrelă, uzi până la piele, strângând din dinți – unii erau în cămașă cu mânecă scurtă numai (ceea ce ni s-a părut incredibil). Am rezistat o oră (e adevărat, la ora 0.30 ploaia torențială s-a rărit, apoi s-a oprit). Au fost mai mulți prezenți în fața reședinței Patriarhului decât în alți ani la împărțirea Luminii Noi, aduse de la Ierusalim. Ați aflat, întârzierea cu două ore a sosirii Luminii de la Ierusalim de la Mormântul Sfânt în România i-a lăsat pe mulți creștini din țară fără Lumina Nouă. De exemplu la Târgu-Mureş lumina de la Mormântul Sfânt nu a ajuns deloc. Nici la Alba Iulia, unde preoţii au înlocuit-o. La aceeaşi procedură s-a apelat şi în oraşele sau localităţile mai îndepărtate din ţară… Cu ce au înlocuit Lumina Nouă? Cu Lumina Veche. Cu lumina adusă de la mănăstiri, unde ea arde continuu. Sunt două variante: una, că Lumina Nouă a izbucnit la Mormântul Sfânt cu o întârziere de două ore, și a doua variantă că au venit atât de multe avioane să preia Lumina Nouă, că s-a blocat traficul aerian… După ce am primit Lumina Nouă (”Veniți de luați Lumină!”), l-am ascultat pe Patriarhul Daniel (care a promis celor ce au de gând să rămână în catedrală până la sfârșitul slujbei de Înviere un cozonac mic, un ou roșu și o broșură cu Pastorala) și am cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând”. La plecare, după o oră, înfrigurați, uzi la picioare, ne-am așezat la coadă, am primit un pliculeț cu anafură (cu „paște”). Întorși acasă cu amândouă lumânările (cu capac) aprinse la 1.15, am deschis Trinitas TV și am urmărit slujba Învierii până la 3.30. La ora 2 am avut parte de masa festivă de Înviere pregătită de Doina, la care am stat în familie, cu fiul, Laurențiu și iubita lui (bolnăvioară) – cu de toate, cât de cât.

***

Continui să public mesaje primite de Paști pe e-mail, să dau de gol generozitatea scriitorilor:

Poetul și traducătorul de renume Sorin Mărculescu:

Hristos a înviat!

Lumină şi bucurie mai presus de orice!

Cu tot dragul.

Poetul Valeriu Stancu din Iași, redactor-șef al revistei Cronica:

Dragi prieteni,

Binecuvîntate Sărbători ale Paştelui!

Să vă călăuzească, ocrotindu-vă, să vă împlinească, înveşnicindu-vă, Lumina Celui Trimis spre a ne mîntui!

HRISTOS A INVIAT!

JOYEUSES PÂQUES!

¡FELICES PASCUAS!

BUONA PASQUA!

Maria şi Valeriu Stancu

Scriitorul Horia Gârbea, președintele ASB din București:

Hristos a înviat!

Sărbători fericite, cu bucurie!

Poetul Robert Șerban din Timișoara, consilier Editura Brumar:

Hristos a Înviat!

Sus inima!

Scriitorul Viorel Savin din Bacău:

Hristos a înviat!

Sănătate, noroc

şi succes în toate cele dorite!

Cu sinceritate.

Poetul și criticul Paul Aretzu, redactor șef al revistei Ramuri din Craiova:

Hristos a inviat!

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Poetul Marin Moscu din Ploscuțeni-Adjud:

SARBATORILE PASCALE SA VA ADUCA LUMINA IN SUFLET,

FERICIRE PE VATRA ETERNITATII SI UN CUIB DE IMPLINIRI

IN FOCUL NEMURITOR AL IUBIRII. HRISTOS A INVIAT!

Poeta Niculina Oprea:

Sărbătoarea Sfântă a Învierii Domnului să vă umple casa de lumină, dragoste şi linişte sufletească.

Paşte Fericit alături de cei dragi !

Poetul Ion Tudor Iovian din Buhuși:

Hristos a inviat!

Sarbatori pline de soare, iubire, daruire, pace, bucurii si impliniri sufletesti, spirituale si materiale, impacare cu sine si lumea!

O primavara binecuvantata si rodnica, multa sanatate!

„Cerul instelat deasupra ‘ta’ si legea morala in ‘tine’!

De la poetul Ioan Moldovan, redactorul-șef al revistei Familia din Oradea – dați click pe Rugaciune (și iar click pe dreptunghiul apărut). De la Camelian Propinațiu, la fel, dați click pe Hristos a inviat (și iar click pe dreptunghiul apărut). Public doua fotografii de Paști primite de la Nicolae Ciobanu din Piatra Neamț.

Vă invit să citiți și ce scris atât de frumos poeta Florentina Toniță din Botoșani ieri, aici, la Comentarii:

Timpul inţiatic al Iubirii

Există o imperceptibilă graniţă între lumi, de parcă am trece dintr-o parte în alta fără să ne fie cu ştiinţă. Se precipită evenimente, se cultivă gânduri care altădată nu aveau drum prin canalele noastre de „distribuţie”.

E de ajuns să acceptăm, să trăim firescul întâmplărilor ca şi cum lumile se prefac în una singură, cu răul şi cu binele din noi. Rareori, prea rareori ne gândim că nu mai avem timp. Să uităm de ei, câte puţin în fiecare zi. Răutatea lor, corupţia, mârlănia, păcătoşenia lor nu ne privesc pe noi. Ei cu ei, noi cu cei ce vor veni! Au existat dintotdeauna lichele, de ce acum ar fi altfel? E adevărat că acum lupta e mai dură, pe faţă, fără ocolişuri. Dar şi dragostea e la vedere! Poate că acesta este timpul în care iubirea trebuie să triumfe. Nu avem nevoie de recunoaştere, de acceptul lor, de aplauze sau de răsplată. Spune ţăranul aşa frumos: lăsaţi-i în plata Domnului!

Dumnezeu ne cere doar să iubim. Să ne recunoaştem pe noi înşine, să nu ne dezicem de aproapele nostru, să nu ne alungăm unii pe alţii de la masa săracă şi din ce în ce mai rară. Ştiu doar că timpul, pământul, râsetele, plânsul, durerea, visul, dimineţile, pustiurile, întunericul, lumina, drumul şi poteca, ploaia… toate se înmiresmează cu iubire.

E de ajuns să ne trezim în zori conştienţi de importanţa zilei, să ne asumăm timpul precum un concret al fiecărei zile.

Este un alt timp, o altă vibraţie, pe care vom învăţa să o străbatem, pentru că numai astfel vom cunoaşte lumea. Înainte de a cuceri pământul, trebuie să ne escaladăm pe noi înşine, până la nivelul acelei conştiințe uitată în fiecare dintre noi. Nu e drum lung, ci înnoitor şi iniţiatic…

DA, ADEVARAT A INVIAT!