0
23 comments

Miercuri, 9 mai 2012. Toată Spania microbistă stă cu ochii pe București (nu contează că unii confundă Bucureștiul cu Budapesta), când scriu aici, unde are loc, pe Arena Națională, finala Europa League, fotbal de cea mai înaltă clasă: Atletico Madrid cu bascii din Bilbao (Athletic Club). A venit să vadă meciul la București și Prinţul Felipe de Asturias, moştenitorul tronului Spaniei. Madrilenii au un jucător fabulos, a înscris deja două goluri în acest meci (e un columbian, Radamel Falcao), până la pauză, când vin să scriu aici. De reținut, echipele finaliste în Europa League au antrenori argentinieni. Las la o parte faptul că e prezent la meci și președintele UEFA, Michel Platini. Atletico joacă în această seară a şasea finală în istoria grupării, în precedentele cinci apariţii câştigând de două ori (Cupa Cupelor 1962, 3-0 la rejucare cu Fiorentina, Europa League 2010, 2-1 după prelungiri cu Fulham). Pe când Athletic Bilbao este, azi, doar la cea de a doua finală din istoria lui, după 0-1 cu Juventus, în ultimul act al Cupei UEFA, ediţia 1976-1977. Caraghios, suporterii români veniți pe Național Arena scandează în această seară, la meciul spaniolilor, „Mitică la Pușcărie” – e vorba de Mitică Dragomir, președintele Ligii Profesioniste de Fotbal de la noi, care n-a avut ce face și a trecut prin Parlament o lege împotriva suporterilor slabi de înger (dând puteri nebănuite jandarmilor)… La un moment dat s-a întrerupt jocul (finala de la București are arbitru un neamț), doi suporteri traversând terenul de joc în fugă, urmăriți de „stewarzi”: Cei doi fani pătrunşi pe teren erau suporteri ai Universităţii Craiova, care aveau inscripţionat pe spatele tricourilor mesajul “Justice for Craiova”. În momentul în care stewarzii i-au evacuat pe cei doi, pe stadion s-a auzit binecunoscuta, de acum, scandare “Mitică la puşcărie”. Cunoașteți, celebra echipă de Liga I Universitatea Craiova a fost practic desființată de Federația Română de Fotbal, în urma unui scandal fără precedent (care se rezolvă acum în justiție) cu patronul ei, Adrian Mititelu. Athletic Bilbao și Atletico Madrid s-au întâlnit pentru prima oară în istorie într-o finală europeană. De câteva zile Bucureștiul e de nerecunoscut, „ocupat” de spanioli – personal, am admirat femeile (nu numai tinere) îmbrăcate în steagurile alb-roșu (comune ambelor echipe spaniole finaliste), pe cât de numeroase, pe atât de drăguțe (fericite că sunt privite cu admirație de români, sunt convins, erau claxonate de șoferi, li se săruta mâna, erau invitate să fie primele la cozi; las la o parte faptul că beau cot la cot cu bărbații bere și mâncau mici). S-a anunțat asistenţa oficială de pe Naţional Arena: 52.347 de spectatori! Record de asistență. Extraordinară afacere (pentru România, nu numai pentru fotbalul de la noi), pusă la cale de președintele FRF, Mircea Sandu, care a găsit înțelegere la autorități (de la Guvern la Primăria București) să dărâme vechiul stadion „23 August” și să construiască în loc superba Arenă Națională, contra timp, special pentru această finală din Europa League… Atletico Madrid – Athletic Bilbao 3-0!

***

Scriitorii au în continuare probleme – ați citit aici în ultimele zile de ruperea APLER (Asociația Publicațiilor și Editorilor din România; am schimbat o vorbă cu Dan Mircea Cipariu, președintele ei contestat, plecat pentru zece zile în Israel la o manifestare literară, mi-a confirmat că  a fost ales statutar, că e înscris la Tribunal cu semnătură cu tot și că n-a primit nici o hârtie scrisă de la contestatarii lui; știți că între timp APLER a pus la cale o nouă adunare generală a APLER și are și un al doilea președinte: Cassian Maria Spiridon) și de prăbușirea în gol a Uniunii Scriitorilor din România, anunțată luni la Consiliul USR (nici azi n-a apărut nici un comunicat oficial al USR). Cu nespus regret public mai jos demisia prozatorului Constantin Arcu din fruntea revistei Bucovina literară (remarcabilă sub conducerea lui) și din fruntea Societății Scriitorilor Bucovineni (mi-a spus la telefon că s-a săturat să muncească pe degeaba, să-și dea sufletul pentru propășirea specifică spirituală și să fie subminat, inclusiv financiar, și înjurat ca la ușa cortului de toți neaveniții din Suceava). Personal, n-aș aproba demisiile lui (nu știu cine trebuie să i le aprobe), Constantin Arcu dovedindu-se un profesionist perfecționist, de care orice instituție din această țară ar avea nevoie.

DUBLĂ DEMISIE

Scriitorul Constantin Arcu își anunță demisia atît din funcția de președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, cît și din funcția de redactor-șef al revistei Bucovina literară

Constantin Arcu precizează:

1. În luna mai 2010, am candidat la președinția Societății Scriitorilor Bucovineni cu intenția de a reforma această societate, transformînd-o într-o frăție bucovineană, o tovărășie cu mult peste o grupare scriitoricească. În acest moment nu are rost să mai ofer explicații. Îmi dau seama că proiectul meu a eșuat. Unii dintre colegi au altă viziune despre societate. Motivele sînt expuse pe larg în editorialul revistei Bucovina literară nr. 3-4/2012. În esență, în cadrul S.S.B. nu există coeziunea pe care am dorit-o. Mi-am dat seama de această carență în urma unui atac dur la adresa mea, lipsit de eleganță, apărut recent în presă, cu privire la manifestările din septembrie 2011. Subliniez că hotărîrea de a marca în anul 2011, prin unele manifestări, împlinirea a 70 de ani de la fondarea revistei Bucovina literară fusese luată înainte de a fi eu ales președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni, pe cînd nu făceam parte nici din structurile sale de conducere. Or, în acest moment este de neînțeles tăcerea fostei conduceri (cîțiva membri fac parte și din actuala) față de acest atac la adresa mea. Cu excepția lui Mircea A. Diaconu, ceilalți colegi n-au dat nici un semn de solidaritate. Nici vorbă să ia careva atitudine. Unii chiar simpatizează fățiș cu agresorul! Cu uimire, constat că sînt singur.

Ar fi și alte lucruri importante de adăugat, însă nu-i momentul să le dezvălui aici. Se pare că n-am reușit să reformez societatea, așa cum mi-am propus, astfel că îmi dau demisia din funcția de președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni. Mă retrag cu un ușor regret din fruntea S.S.B., pentru că printre membri sînt și oameni admirabili. Țin să precizez că de unul singur m-am zbătut pentru sponsorizări și las această societate într-o situație materială destul de bună, deși am preluat-o la limita de avarie.

2. Proiectul meu privind revista Bucovina literară s-a referit la 15-20 de numere prin care îmi propuneam să-i sporesc valoarea, articulîndu-i totodată ideea de deschidere răspicat afirmată în editorialul redacției din nr. 1/1990 (seria nouă). Cred că mi-am atins obiectivul, iar ecourile stîrnite de fiecare apariție sînt relevante. Reluînd un celebru citat, maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece. Sînt și alte motive care mă determină să consider că e momentul să-mi încetez misiunea, însă deocamdată le trec sub tăcere. Nu mă refer la atacurile orchestrate de trei-patru pseudo-intelectuali care, invidioși pe calitatea și succesul revistei, continuă să verse venin și lături pe bloguri și prin foi volante de trei parale. (Se știe, cînd un lucru merge bine, ceilalți pun umărul să-l demoleze.) Cu ăștia pot șterge podelele, numai că-mi pierd timpul de pomană. Nu merită atenție și pot cita destule mesaje primite de la prieteni scriitori din toată țara, în care sînt îndemnat să nu iau seama la astfel de atacuri aberante (vezi și „ecouri” pe constantin arcu blog).

Revenind la idee, anunț că demisionez și din funcția de redactor-șef al revistei Bucovina literară. De altfel, în acest an urmează să lipsesc mult timp din țară și nu m-aș putea ocupa personal de revistă. Urez colegilor drum bun în continuare, sperînd că proiectul pe care și-l vor propune va fi inspirat. Mult succes!

*

Totodată, Constantin Arcu a trimis următorul mesaj colaboratorilor săi:

Stimati prieteni si colaboratori,

va transmit revista Bucovina literara nr. 3-4/2012, in foremat pdf, urindu-va lectura agreabila.

Reluind ideea din editorial, multumesc pentru generozitate si pentru calitatea textelor transmise timp de aproape 2 ani!

http://arcublog.wordpress.com/2012/05/09/bucovina-literara-nr-3-42012/

Voi incerca sa-mi achit toate datoriile cit de curind.

Sper sa ne mai intilnim cindva in jurul vreunei reviste!

Va doresc tot binele,

Al Dvs.,

c.a.

*

Citiți editorialul lui Constantin Arcu aici: dați click pe revista Bucovina literară la zi, în format PDF (e mai stabil decât cel de pe linkul de mai sus, din mesaj) – Bucovina literara nr. 3-4, 2012 și iar click pe dreptunghiul apărut.

PS. Vă invit mâine la un vernisaj în trei: Vasile Anghelache (grafică), Toni Avram (sculptură), Nicolae Makovei (artă pe computer; grafică digitală) – dați click de două ori pe  fotografia de mai sus, să o puteți citi. Vernisaj la Galeria Simeza din București, joi, 10 mai, la ora 18.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
23 comments

23 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Totuşi şi totuşi ceva nu este în regulă: unul pleacă în Israel, altul lipseşte pentru ceva timp din ţară. Când? Chiar atunci când se pune problema unor înlocuiri.
    Cum adică? Dacă nevasta mea vrea să renunţe la mine, eu o uşchesc mai repede, ca să nu dau loc la interpretări?
    Apoi, cu ce bani plec eu în plimbările aistea?
    Este doar o mică nelămurire a mea!

  2. Dan Mircea Cipariu e un om de caracter. Nu mă interesează “vizitele” sale. Gârbea se plimbă mult mai mult, Manolescu face naveta cu avionul etc. Nu vreau să intru în polemică, dar sunt convins că Cipariu e un scriitor cu reale calităţi de manager. Există şi deplasări în străinătate la nişte preţuri modice, cu condiţia să-ţi iei bilet dus-întors cu vrei 3 luni înainte.

  3. Si eu am vizionat intamplator meciul. Aici, unde locuiesc eu, in Navodari, jud. Constanta este primar un parvenit de pe alte meleaguri, adus de regimul Ceausescu dupa moartea Patriarhului Justin Moisescu din 1986, il chema Nicolae Matei, este deci iudeu comunist, si acum este in PSD. El a pus tot orasul pe foc si a chemat pe tineri sa vada meciul in transmisie directa pe un ecran ( postat mai de mult, pe care de obicei in face publicitate ) aflat undeva in centrul orasului. Si poate nu as fi urmarit meciul daca oculta nu ar fi plasat langa apartamentul meu un aparat de radio unde se faceau comentarii bolsevice romanesti. Enervat, am dorit sa vad pe net care este semnificatia jocului, si asa am dat de un site romanesc care face transmisii live. Am zis ca sa le iau fata bolsevicilor de aici de la mine din oras, si sa vad transmisia fara ca ei sa poata influenta meciul si rezultatul lui. Intai am accesat un link care retransmitea transmisia ProTV, si asa am vazut primul gol al lui Falcao, eu, trebuie sa spun ca eu tineam cu Madrilenii, si nu cu bascii care sunt traci de ai nostri, pentru ca peste vreo cca 15 ani, cand boul va mugi noi romanii vom avea nevoie de ajutorul Madrilenilor, asa ca ma rugam sa castige in mod sportiv madrilenii. Dar comentatorii de la ProTV vroiau sa castige bascii, si cand a fost prezentat antrenorul bascilor l-au si prezentat ca potential castigator al Cupei. Apoi transmisia s-a deteriorat, si asa am ajuns la un alt link, unde era transmisia unui post TV britanic, unde am vazut al doilea gol al lui Falcao, desi si britanicii ar fi luat partea intentiilor celor de la ProTV, insa in registru occidental. Dupa pauza, am schimbat link-ul si am dat de un alt post TV britanic, si sasa am vazut si cel de al treilea gol al madrilenilor prin Diego, apoi am vazut cat de frumos a stralucit Cupa in mana madrilenilor dupa acest frumos meci de fotbal, mai frumos decat in mana nerecunoscatorilor si fradulosilor de la Steaua cand au castigat si ei o Cupa la Barcelona. A fost frumos !, un regal sportiv, avand in vedere ca jucatorii erau toti monarhisti.

  4. Sunt foarte de acord cu tot ce spuneţi! Sigur că şi Manolescu şi Gârbea se plimbă mult mai mult. Aproape că nici nu mai ştiu nici ei dacă pleacă de acilea din România spre afară ori invers…
    Dar n-o să ne apucăm acum să le punem kilometraj la ouţe! Nici unora, nici celorlalţi!
    Într-o lume în care scriitori adevăraţi sunt înmormântaţi numai din mila publică, mie îmi pare indecent răsfăţul altora, chiar dacă sunt scriitori adevăraţi.
    Până la urmă, principiile ar trebui să rămână principii: dincolo de simpatii sau de idiosincrazii.
    Vă salut cu mult respect şi pe această cale!

  5. Nu scriitorii adevăraţi trăiesc din milă publică, ci Manolescu, Mihăieş, Gârbea, Patapievici etc. Astea sunt principiile domnule profesor Paul Spirescu. Altfel, aceşti cerşetori de lux au principii. Nu dau drept la replică, nu au auzit de abisul cosmic-blagian al poporului român, interzic, de acolo de unde sunt cocoţaţi, publicaţii, simpozioane manifestări şi orice nu are legătură cu urina şi svastica lui perjovschi.

  6. Încă odată, mult respect, domnule Marin Ifrim (şi ştiţi că nu există nici o fărâmă de făţărnicie în ceea ce spun!!!), dar mă citaţi greşit! Eu am scris aici că scriitori adevăraţi (adică nu toţi!) SUNT ÎNMORMÂNTAŢI din milă publică. Nu am gândit niciodată că nu sunt şi cerşetori adevăraţi care TRĂIESC din SILĂ publică.
    I-aţi numit deja dumneavoastră, eu nu pot decât să subscriu, cu toată sinceritatea!

  7. Nu mă interesează în principiu să polemizez cu niște anonimi. Precizarea de mai jos se adresează celor care citesc minciunile unor comentatori pe blogul dlui Stoiciu și le-ar putea crede din lipsa informațiilor corecte: nu am călătorit în străinătate cu călătorii plătite de Uniunea Scriitorilor din anul 2006, luna septembrie. Așadar niciodată în ultimii aproape 6 ani.

    Toate celelalte deplasări profesionale, doar 3 în 2011 de pildă, niciuna în 2012, mi-au fost achitate de cei care m-au invitat sau de sponsorii manifestărilor, iar cele în scop turistic din fonduri proprii cum e și firesc.

    Orice altă afirmație ar trebui probată, eventual în fața unei instanțe căreia m-aș putea adresa.

    Este regretabil că un scriitor de talia lui Liviu Ioan Stoiciu găzduiește pe blogul său comentarii mincinoase și reductibile la o bîrfă imundă. Presupunînd că aș călători chiar mai mult, nu văd de ce faptul acesta ar fi reprobabil și în ce măsură ar putea interesa alte persoane.

    Spre deosebire de dl Stoiciu, pensionar de lux cu indemnizație de merit cît trei salarii, eu sînt un simplu cadru didactic la stat (bugetar cu salariul redus cu 25%) care muncesc zi de zi ca să-mi întrețin familia predînd cursuri, scriind, traducînd. Eu respect meritele i-au adus dlui Stoiciu indemnizația, îl invit să respecte și d-sa munca mea cinstită de 12-16 ore pe zi.

    Întîmplător, dl Stoiciu, vechi prieten, cunoaște foarte bine situația mea și ar putea să îmi acorde minimul privilegiu colegial de a nu mă expune unor calomnii.

  8. Scriitorii care au semnat aici, cu numele și prenumele lor adevărat, la Comentarii, au dreptul la opinii. Reacția ta, dragă Horia Gârbea, a îndreptat ce crezi la prima vedere ca a fost calomnie – de ce mai era nevoie să mă ataci pe mine, aici, insinuant, într-un mod incalificabil, imoral? Apropo, nu vrei să faci publică, totuși, lista celor ce li s-a făcut acest hatâr și au primit indemnizație de merit, să lămurim public, de fapt, cum stau lucrurile?

  9. Din câte îmi aduc eu aminte “anonim” vine de prin limba greacă: a= fără; nomos= lege, nume, cuvânt.
    Presupunând, prin absurd, că un “anonim” spune ceva despre ceva, chiar crede domnul Horia Gârbea că persoana domniei sale este atât de importantă, încât să nu-l bage în seamă?
    Unde, în care timpuri am mai auzit eu de lumea acesta?

  10. Maestre Paul Spirescu, iertare pentru confuzie. Iertare cer şi măriei sale ing. Horia Gârbea, care, la prima candidatură a lui Manolescu, m-a atacat cu o mârşăvenie rar întâlnită, în revista lor romlit(ră). Cumetre Horia, nu intra în discuţie cu un anonim mai arhicunoscut decât matale. Funcţia te-a făcut celebru. Eu sunt anonim datorită (şi) dumitale. Cred că erai elev de liceu când ţi-ai fi dorit un autograf de-al meu. Te îmbrăţişez şi îţi dau cuvântul că eşti amuzant de serios. Nu te duce la tribunel că vin cu martori, cu 99 la sută din membrii USR.

  11. Domnule Stoiciu, daca situatia USR este atit de neagra-n cerul gurii nu ar fi bine ca DNA, Curtea de Conturi sau alte organisme fiscale sa faca un audit care sa explice putin de ce s-a ajuns la faliment, sa le numere calatoriile externe cu avionul domnului Girbea, Manolescu, si celor din conducere, vorba lui Adrian Nastase, sa vina procurorii sa-mi numere oualele. Nu cred ca dl. Girbea ar mai sta cu nasul pe sus si ar mai ameninta lumea, scriitorii mai amariti si mai saraci din teritoriu, din orasele de provincie care nu s-au bucurat de sponsori sus-pusi, de Ivascu, si alti ilegalisti, si atunci dom bugetar Girbea va veni si el in fata organelor ca sa spuie ce si cum s-a intimplat cu banii luati pe chiria cazinoului, care nu par sa mai fie de gasit…

  12. Am citit articolul, m-am întristat. Nu sunt la curent cu desfăşurarea războaielor dintre scriitorii români şi administraţie, am ştiut întotdeauna de războaiele dintre scriitori, invidiile sunt uriaşe, invers proporţionale, adesea, cu talentul.
    Ce m-a supărat cu adevărat sunt comentariile. Nu credeam că e posibil ca personalităţi de seamă ale culturii contemporane să-şi rânjească dinţii printre ştacheţii unui gard imaginar. Tot ce sper e ca aici să nu fi scris Gârbea şi Stoiciu.
    Trist. În ce hal a ajuns biata cultură română … se închid reviste, oamenii de calitate nu mai pot rezista şi se scârbesc şi cei care ar trebui să respire metafore se încaieră de la o ciosvârtă imaginară, aruncată în batjocură de o administraţie ineptă, profund incultă şi coruptă.
    Ce să zic? Nu ştiu ce să zic.

  13. Aha… fu “prins” si conu LIS, tri salhari babane are .. pe bune legat in idem-igem, ne-o zice desconspiratoru…

    desfintati domnilor USR-ul si a-ti terminat cu lichelele alea, scriitorul sa traiasca din vânzarea cartilor, nu vinzi cât sa belfaresti precum sefi tai din USR, la munca cu tine, la smangla (presa, partide, securitati), s-au sapa , sapa face bine la sanatati… Acu la drepti vorbind, cine câstiga de pe urma USR? Scriitorul nu cred ci doar tovarasei pusi presedinti, vice si alte foncti… Au.. iarasi gresi… ma temc a fiece scriitorasi ce linsa funduri bolsevice are câte -o mare demnizatia via USR… , conu LIS cu toate alea trei nici pe sfert nu are in tescherea pe cât au acesti tovarasei… acesti lingai. Apropo.. uite exemplu, Curut belfareste din vânzare de carte si de state… vechi state pe la coana securitate, uite-l pe Iaru… da-i si da-i pe sticla… belfareste si el? belfareste, dar nu din poezie. Pai, ce ziceti de armeanu ala .. isi plimba curul rau de tot prin strainataturi (tot pe leteratura), in slujba intereselor armenilor, nu românilor, dreptu sau, nimic de zis, dar pe bani rumânilor… ca asa-i corect!

    Pe unde va reprezinta sefi dvs din USR aici in strainataturi? pe cine intereseaza literatura româna? Pe nimeni: Sefi dvs bântuie tarile in lung si lat.. vei gasi un român neoas impus … , adica tradus cu tot cu popolarizare de bastan.. . niet!

  14. As vrea sa-mi oferiti si mie daca exista, interviuri cu lideri USR in strainatate… Ajunge nea Gârbea aici in Germania, fu pe aci nu odata, dar si Nikisor, febletea lu Goma, cu exceptia catelei aleia de la sectia româna a vesnicului neascultat post radio, catea care cum da de mutra unui oficial rumân se gudura pe lânga slitul aluia… deh boala veche. Dar in rest… nema interes fata de vreo figura oficiala a marelui USR. Nu-i baga absolut nimeni in seama.. dar in Ro îi aud laudânu-se cu fel si fel de sucese, relati benefice ptr tara si breasla..

    Hai nea Gârbea, zi-o pe-a dreapta, cât timp ai stat la FRM/M, cine te baga bre in seama, ce relatiuni facusi brea pe acilea ptr USR, scriitorimea româna. Nu, nu lua bre cu rautate ce zisa-si si io, ca nu-i mai a-dracului ca desconaspirarea mata cu demnizatia lu conu LIS. Adevaru acesta-i domne. Apropo;

    De ce lipsirati si anul asta de la cartea de aur, un an sunteti bagati.. 5 lipsa totala.. a românilor… Nu-i asa ca habar nu aveti despre ce este vorba? Dar nici eu nu va mai zic.. va las crapa pe limbutia voastra mai tovaraseilor!

  15. Alo.. nu bagati vrajeala cu lipsa de lovea… ca nu costa mai mult de un colet, dar nici acela nu costa dat fiind ca sefi MC si USR si ala de la I.C,cum ilcheama cu pata…, uit mereu de asta nume)sunt vesnic pe acilea, de luau un brat de carti la subtioara si deplasa la birou, na, nu la birou ca acela mai departe, la stand direct cu directoarea sa fi palavragit, scriitori români erau prezenti tot anul la toate manifestarile respectiva,asa lispa totala… Albania este anual prezenta… spre “mândria” dvs o mentionez si pe albaneza asta

  16. Domnule Marin Ifrim, lucrurile sunt cât se poate de clare: domnul Horia Gârbea nu polemizează decât cu oameni de talia lui: cum ar fi, bunăoară, Shakespeare, Tolstoi ş.a.m.d!

  17. Oho, Shakespeare e un copil pe lângă Goria Hârbea. Nu aţi înţeles ce familist şi ce lucrător constant este el a fi cu universitatea? Restul timpului, fără bani, fără călătorii, şi-l petrece cu noi încasând cotizaţia la ASB. În binele şi spre binele nostru. Am înţeles că a mai ameninţat şi alţi contestatari cu tribunalul. Nu văd care-i problema. Să mă dea în judecată pentru că afirm, acum, aici, că e mai puţin inginer şi foarte puţin sau deloc scriitor. Vorbim despre un anonim votat din motive obscure, paternale…

  18. H.G. nr….1 (s-ar vrea 😉 ) :
    “Toate celelalte deplasări profesionale, doar 3 în 2011 de pildă, niciuna în 2012, mi-au fost achitate de cei care m-au invitat sau de sponsorii manifestărilor, iar cele în scop turistic din fonduri proprii cum e și firesc.
    Orice altă afirmație ar trebui probată, eventual în fața unei instanțe căreia m-aș putea adresa.”

    Păi a zis cineva că nu-i așa ?
    Face ICR sau IIccmER ul invitații, că slavă Domnului, prilej de chiolhanuri sunt multe !
    Iar sediile administrative ale enclavelor culturale românești nu prea se află în lipsă de oaspeți mai ales români .
    De cele mai multe ori, perechi- perechi ! 😉
    Mai potrivite, sau chiar deloc !

    P.S.
    Cât despre amenințarea voalată cu instanțele, îmi aduc aminte că nici măcar secretarul judetean de partid comunist al cărui nume-l poartă răuînfuriatul personaj de conducere spre asemenea ieșiri nervoase nu îndrăznea să facă prea des vorbire !

  19. Trecem printr-o mizerie morală de neimaginat. Suntem conduşi, noi, scriitorii, de aceste mici hiene precum Hârbea. După ce că nu e scriitor, scoate şi ciocul, eclozează a spirit ales sau desemnat. Ptiu. Uniunea Scriitorilor trebuie salvată, ne trebuie solidaritate, o anumită atitudine pentru a scăpa de aceşti melci ai mersului gândirii.

  20. Regret demisia (demisiile) unor scriitori incontestabili precum Dl Arcu. Regret că, precum în politikk de hazna, învîrtiţii şi nulităţile ajung mereu “sus” (rămînînd Acolo!), dar strivind prin autoritatea negeniului şi rîca la persoană mai tot ce-a rămas bun în scriitorime.
    Gîrleanu, Mironescu, Sadoveanu şi toţi fondatorii SSR s-ar răsuci-n mormînt, să ştie ce le-a ajuns instituţia.
    Şi sigur, vor afla ei calea să-l decidă pe Cerber să-i ţină-n moarea styxului pe făptuitori. Ori, în semn de protest, s-ar retrage ei din limburi. Că decît alături de-aiştia-i mai bine-n ultima malebolgă: de unde se străvede calea spre purgatoriu.

  21. Am reusit si eu sa cumpar cele doua carti ale Dumneavoastra Domnule Octavian Mihaescu: Caminul si Singuratate ( cea din urma urmeaza sa vina maine, am cumparat-o de la Libraria Mihai Eminescu din Bucuresti prin intermeddiul internetului ). Am fost si eu odata, in anii ’70 la Caracal, cand inca nu era iepoca de aur a lui Ceausescu ( soarele mamii lui, mama care a murit la cutremurul din 1977 ), si am avut una dintre cele mai mari revelatii pentru mine, care este strategia sa te descotorosesti pe drum, pe cale, pana la Judecator, de prosti. Bunul Dumnezeu a inzestrat Romania ca o Gradina a Lui, dar geniul acesta este intradevar foarte mare, sa scapi de parasi, prosti, este un lucru foarte mare, si capital.

  22. gheorghe apetroae sibiu
    martie 3rd, 2013 at 21:34

    CÂNTECUL LUI CRISTOFOR”
    Cristoforul 14

    TREZIREA PRINŢULUI DIN VIS

    El, prin cupola – naltă, cu ferestre prinse
    nemarginirilor cinabre – sidefii,
    din flăcări olivii în vii culori stelare,
    sorbea într-un nesaţ, narcisicul balsam …

    Era Cu-vântul ei cu resorbire- adâncă
    în suferinţa celui care se-ndrăgise
    de marea -n ispitirile-i aprinse şi de Ea…
    şi-n faţă-i ,cerul , vălu-şi desfăcuse …

    Ea, soarele, ardea în prinţ, în ochii lui
    cu suliţile –i lungi de gene ce-l pătrunse…
    cu glasul ei de înger – lira razei ,
    de cât cântâ în El, în grai se prefăcuse !…

    Un zâmbet viu sporea pe buze argilii,
    sărutul ei era un duh serafic, de iubire,
    cu-vintele –i erau înfipte-n trupul Crist,
    lăuntru-i adâncea cu fericite vise…

    Apoi, cu părul lung , în blonde bucle
    şi faţa cum cristalul stâncii . lazuriu ,
    cu sânii de- ametist, în semilune,
    Felippa lui, obrajii crisotili i-atinse…

    Cu ochii de azur, în irişii morbizi pătrunse…
    în simţ înviorându-l , el s-aprindea pe cer
    de buzele-i fierbinţi…, astral era sărutul…

    Îl fericea într-un Cu-vânt ales acum,
    pe prinţul revenit din lumea firii reci ,
    cu razele din zorii care-l retrezise !…