Sâmbătă, 6 august 2011. Turism de proporții azi la mare, nici un loc de cazare neocupat. La fel a fost și la munte, pot să pun pariu. Și eu n-am ieșit azi din casă, eu fac întotdeauna pe dos. Există o explicație la revărsarea de efuziune, azi, a românilor plecați unde au văzut cu ochii să se bucure de vacanță (sunt sigur că și românii plecați la țară, la ai lor, au fost la fel de mulțumiți azi)… Rețineți, s-a anunțat oficial: azi, sâmbătă, 6 august, a fost înregistrată la ora 19… cea mai fericită zi a anului. E vorba de prima sâmbătă a lunii august. Lasă că pentru mine a fost o zi indiferentă (după ce ieri Doina m-a anunțat că nu mergem nicăieri azi, sâmbătă, să mai facem o economie de bani; azi am stat în pat până la ora 14.30, după care am pierdut vremea cu lectura unor reviste de cultură și cu scrierea ”Revistei revistelor” pentru Viața Românească, obligație de serviciu; „Revista revistelor” trebuie să o predau luni, ieri am pierdut altă zi cu ea; puteam să o scriu și mâine, dar dacă ordinul Doinei a fost să stăm azi acasă, m-am executat). 
Acum, când scriu aici, e ora 21.45, știu exact cum m-am simțit eu la ora 19 – n-aveam nici un motiv să fiu fericit (sper să fi fost fericit fiul, Laurențiu, în schimb, care a plecat ieri la mare în Bulgaria, cu „o ofertă”, pentru trei zile; el e pretențios, nu stă decât într-o cameră cu aer condiționat; eu am emoții, a plecat, cu prietena, cu mașina lui care trebuie mai degrabă casată, deși e produsă în 2005; a fost păcălit, a făcut schimb de mașini cu un necunoscut și s-a trezit cu o mașină căreia nimic nu-i mai merge normal; a investit mii de euro în reparația ei degeaba; mai nou, i se descarcă bateria, fiindcă are instalația electrică defectă; îmi e groază că rămâne pe drum, în pană; slavă cerului, vineri a ajuns cu bine în Bulgaria; nu spun că, mai nou, are de plătit o amendă făcută de cel cu care a făcut schimb de mașini, care nu a înregistrat mașina, și în scripte apare că e mașina lui Laurențiu, deși Laurențiu a radiat-o; eu sunt în continuare îngrijorat că fiului, născut în zodia Leului, a „șefilor”, nu-i merge bine de câțiva ani). De unde atâta fericire? Auziți știrea oficială, titlu – „Sâmbătă, ora 19.00, cel mai fericit moment al anului”: «Prima sambata a lunii august, la fix ora 19.00, este cel mai fericit moment al anului pentru britanici, potrivit unui studiu facut de grupul Nectar. 
Britanicii justifica alegerea momentului prin faptul ca aceasta este perioada cand vara este cea mai calduroasa, este inceputul vacantelor pentru ei si oamenii se bucura mai mult de seri cu prietenii si familia. Conform psihologilor, in acesta perioada, toti aspira la a avea cat mai mult timp liber, vreme buna si sa fie in compania celor dragi, scrie Sky News. Desi s-ar putea argumenta ca si ziua duminica ar trebui sa reprezinte acelasi lucru, profesorul Geoff Beattie de la Universitatea din Manchester a explicat ca perspectiva de a lucra a doua zi afecteaza starea de spirit a oamenilor. „Te gandesti ca mergi la birou luni si asta iti afecteaza starea ta de spirit”, a explicat el. Studiul a fost facut pe mai mult de 9.000 de oameni, care sustin ca cel mai bine s-au simtit in prima sambata a lunii august, intre orele 19 si 20, si ca aceasta este perioada favorita a anului». Culmea, azi, 6 august, s-au potrivit toate să fie o zi fericită și în România ortodoxă – a fost Schimbarea la Față a Domnului (Pobrejenia) și românii credincioși au năpădit bisericile (îndeosebi la mănăstiri), să se îmbunătățească sufletește, să mai facă o cruce în plus pentru ai lor, morți sau vii… Regret că eu am fost absent azi de la apelul ceresc, motiv să nu fiu fericit. 
Viziunea lui Octavian Mihăescu din Germania („răpit” din când în când în ceruri; se extracorporalizează și face drumuri pe deasupra planetei), care scrie la Comentariile de ieri, de aici (confirmând fericirea de care tot fac aici caz pentru ziua de azi): «Vreau sa anunt! Din nou am fost rapit in “ceruri” si am vazut… Domnilor si doamnelor, ce vazusi io acolo ar trebui sa va bucure nespus de mult… Oameni buni si rai, de apocalipsa este aici, BUCURATI-VA! Nu disperati cu nici un chip, de ati sti ce mi-a aratat Dumnezeu cu privire la voi… Am vazut iertarea si indurarea lui Dumnezeu, de asta pot sa vorbesc»… Dar m-a și întristat nespus să citesc aici, în previziunea sa, că eu „în prezent o zbârcesc rău”, după cum se exprimă ieri, înainte de a ajunge „în scaunul de judecată, alături de Dumnezeu” – asta-mi mai lipsea, vai de capul meu. M-a prins iar Dumnezeu că eu nu știu să fiu fericit, să mă bucur de viață, nici măcar în prima sâmbăta a lunii august și la ora celui mai fericit moment al anului – pe 6 august, de ziua Schimbării la Față. Zi aparte.
Știți, Schimbarea la Față: «petrecuta pe muntele Tabor, unde Hristos isi descopera dumnezeirea Sa prin natura umana pe care a asumat-o. Evanghelistul Matei spune „Si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina” (Matei 17, 2)». Numai apostolii au fost martori la Schimbarea la Față a lui Hristos: „Duhul Sfant inca nu se coborase peste ei, motiv pentru care nu-L puteau privi pe Domnul fata catre fata. De aceea ei cad cu fetele la pamant, spre deosebire de Moise si de Ilie care nu fac acest lucru, pentru ca ei nu mai sunt din lumea aceasta”. Priviți icoana: Moise și Ilie stau de-a dreapta și de-a stânga lui Hristos, pe când apostolii Petru, Iacob și Ioan sunt căzuți cu fețele la pământ, orbiți. Mai mult (scrie Adrian Cocoșilă pe crestinortodox.ro): „Interesant este ca in aceasta icoana a Schimbarii la Fata, lumina care iradiaza din Hristos si-L inconjoara nu este luminoasa, ci intunecata. Intunericul din centru face trimitere la fiinta lui Dumnezeu, care ramane necunoscuta omului. Slava pe care Apostolii au vazut-o pe munte nu a fost fiinta lui Dumnezeu, ci o energie care izvoraste din aceasta fiinta. Ortodoxia face o diferenta clara intre har si natura divina. Daca harul, ca energie necreata poate fi impartasit omului, natura divina ramane incomunicabila si incognoscibila”. 
Vorbind de icoană, e bine să reținem că zugravului icoanei, pictorului ei „i se cerea sa se roage cu lacrimi ca Dumnezeu sa-i patrunda in suflet si sa mearga la preot ca acesta sa se roage pentru el si sa-i citeasca troparul Schimbarii la Fata”, adică numai dacă ești plin de har poți să ai în minte chipul lui Hristos și să-l transpui cu pensula. Avem de a face și în cazul lui Octavian Mihăescu cu un credincios plin de har artistic? Dar să nu uit ideea, recitiți ce s-a întâmplat azi, de Schimbarea la Față (în orașul în care am casa părintească și am copilărit, Adjud, pe 6 august, an de an a avut loc iarmarocul valabil pentru toată zona Moldovei, îndeosebi cea de pe Siret și Trotuș, iarmaroc fascinant, atotprezent în cărțile mele): Slava pe care Apostolii au vazut-o pe munte nu a fost fiinta lui Dumnezeu, ci o energie care izvoraste din aceasta fiinta. Vă amintiți, eu tot îi spun Dumnezeu-energie, să împac pe toată lumea, și pe credincioșii habotnici și pe oamenii de știință atei. 
Din Dumnezeu izvorăște energia… Nu vreau să mă mai lungesc, poate mâine revin asupra acestui subiect al energiei „ființei”, al bioenergiei. Închei cu un citat (cules de Doina demult și lăsat baltă, uitând de el, citat extras din S. N. Lazarev – „Primul pas către viitor”, 2007), apropo de apocalipsa de fiecare zi de care pomenea Octavian Mihăescu după „întoarcerea în trup” și de energia dumnezeiască: „Concluzia este următoarea: ca să se pregătească omenirea de astăzi pentru viitorul care urmează, este nevoie de un şir de cataclisme, în care mulţi vor pieri. Oamenii o să aibă grijă unul de altul, încercând să facă faţă cataclismelor. Şi atunci mulţimea va crede că fiecare zi va fi ultima. Vor rupe cătuşele care îi leagă de prosperitate şi stabilitate. Oamenii din nou vor simţi dragoste, şi vor depăşi orice restricţie impusă. Există o perioadă în viaţa omului, cu energetică ridicată, când el iubeşte tot timpul, se bucură de orice şi emite energie – copilăria noastră. Dacă reuşim să păstrăm potenţialul energiei şi al iubirii, atunci măcar avem şansa de a supravieţui în timpul nou”. Așadar, totul e să păstrăm potențialul energiei la nivel înalt – motorul energiei e iubirea față de Dumnezeu, atenție… 
Tocmai când voiam să pun punct acestei pagini de jurnal online, descopăr o nouă atenționare a lui Octavian Mihăescu, făcută pentru cei grei de cap, ca mine:
„Cine se teme, infiorat de Apocalipsa, are si motiv, dar in realitate Nimeni nu trebuie a se teme ci a se bucura. Apocalipsa are trei parti:
a) ce este si vazut, adica trecutul si prezentul
b) izbavire, adica, ce vezi concret in prezent
c) si ce va fi, ce vei vedea.
Atrag fff serios atentia asupra acestor trei elemente. Acestea ne arata ca nu omul este vizat de ea, partea rea, a mâniei lui Dumnezeu ci alta entitate, adica diavolul bolșevic”. 
Dar ce ne facem dacă diavolul ăsta bolșevic (cum îi spune Mihăescu) e în noi, lăsat moștenire de Dumnezeu, „genetic”?
PS. Public, pentru sfințirea acestei pagini de jurnal online fotografii cu biserici de la Pitești și Curtea de Argeș, primite de la Ion Lazu (vă invit iar să-i citiți blogul, e pasionant: http://ilazu.blogspot.com). Sunt fotografii intitulate „Deuteros. Curtea de Arges” si au legenda:
152, catedrala din Pitesti
restul sunt cu M-rea Curtea de Argeş.
PS. 2. Un adaos la blestemul Japoniei, legat de activitatea nucleară, de care am scris ieri. Pe 6 august, azi adică, s-au împlinit 66 de ani (observați în acest an apariția celor trei de 6, cifra Fiarei) de la bomba atomică lansată de SUA asupra Hiroshimei: „Japonezii nu au motive de bucurie… Tara se confrunta acum cu o alta grija legata de pericolul nuclear, de aceasta data de la centrala de la Fukushima, devastata de tsunamiul din martie, scrie MSNBC. In august 1945, bomba lansata de SUA a ucis 140.000 de oameni din acest oras care a fost distrus complet. O alta bomba lansata la Nagasaki a ucis alte zeci de mii de oameni”. Doina Popa mi-a retrimis pe e-mail un PPS cu Japonia rurală, cu un sat de vis. Dați click pe Japán falu (și iar click pe dreptunghiul apărut).
Ia te uită, chiar am fost fericită azi la ora 19, nici în mod britanic dar nici în mod mistic, ci doar omenesc, cu două prietene bune și-un copil, ascultând zgomotul neîntrerupt al artezienelor din piața publică și contemplând câte un tramvai roșu ca pe vremuri, în timp ce hrăneam porumbeii. Cred că nu intră deloc în viziunile d-lui Mihăescu și că-i prea banal pentru a fi ortodox.
Intradevar, am fost foarte fericit,dar nu stiam de ce.Aflu acum din jurnalul lui LIS(ce ne-am face fara el). De doua zile este festivalul” Berii TIMISOREANA” pe platoul din fata primariei. Alaltaieri a cantat trupa Vita de Vie si Cargo, aseara Vunk si Holograf iar, azi ,Trupa zero si Directia 5. Lume ca la Targul Dragaicii. Carnaciori, mici si bere cat cuprinde, au intretinut starea de bine a buzoienilor.Alaturi de nepoti mei, Sara si Robert, carora a trebuit sa le fac toate placerile, cu tot greul financiar,una peste alta a fost o seara de esceptie, Holograful contribuind din plin. Au cantat toate hiturile lor , laolalta cu publicul, pana la miezul noptii. Astazi se lasa si cu artificii. Dupa cum spune OM, ca astai Apocalipsa, musai sa-i duc, sa n-o piarda. Tuturor o „A „, lipsita de griji, alaturi de cei dragi.
Ma bucur sa va aud-vad odata si pe români mei-nostri fericiti, este timpul sa rasara saorele si pe aleia noastra (Ro).
Apocalipsa asta-i belea mare, ghine ma mai întreaba dl LIS, de nu care-cumva este generata de noi insine, pai si asa este. Treaba-i mai delicata, Apoc, nu trebuie insapâimânta decât pe cei de dupa cele trei zile de întuneric si, nici pe acia de vor fi priceput schimbarea si se vor întoarce la Dumnezeu, sa refuze legamântul cu diavolul si bolsevic pe deasupra.
Io unul nu mai pot auzi teologi care ameninta omenirea cu flacarile iadului si vesnic. Nici pe cei ce tot ameninta si anunta cataclisme apocaliptice, da, ele vor avea loc, dar numai si numai ptr pedespirea diavolului si agentilor sai, de exista om care face legamânt si slujeste diavolului apoi… treaba lui. Alt aspect vreau zice io acu legat de ideia de ieri.
Nimeni sa nu se teama de Dumnezeu, este cel mai bun prieten al omului, aparatorul lui de reptilieni ce au dat navala aici, adica bolsevici astia nenorociti. Omul este parte integranta din Dumnezeu, este a patra putere din Dumnezeu. Nu poate fi priceputa iubirea lui Dumnezeu ptr om, este imposibil a o zugravi literar, arta , cuvânt nu poate fi gasit ptr a putea face priceputa dragostea Lui ptr noi. Omul se condmna singur, el isi trage apocalipsa cea rea, devastoatoare de care se tot teme, de ce, sa explic;
Nu exista om care sa nu greseasca, zbârceasca ca mine , ca dl LIS, ca absolut totii oamnei, ne gresim uni altora pe banda rulanta. Hristos ne zice, ordona as zice, sa iertam la infinit pe cei ce ne gresesc. In alta parte zice , dezvaluie taina acestei legi: Ce veti lega pe pamânt va fi legat si ce veti dezlega, dezlegat va fi pe veci. Mai departe mai zice una si mai si, veti (noi oameni), sta pe scaunul de judecata cu Hristos si judeca pâna si ingeri. Multi care nu au dezlegat aici pe pamânt vor trebui judeca dincolo, automat obliga pe Dumnezeu ai judeca, ptr ca ei nu vor mai putea judeca dincolo absolut nimic, exceptie fac martiri ptr Hristos dar si totii aceia ce au luptat si suferit ptr dreptate , bunaoara Goma, care nu mai poate crede in Dumnezeu si nici de iertat nu mai poate. Cel care la adus pe Goma in aceasta situatie va lua asupra lui sângele sau, iar Goma se va mântui ptr lupta sa pusa in slujba dreptati. Dar Goma nu va fi parte a judecati, el intra in alta categorie, alta ceata mai târzie ce se mântuie. Daca ai o ruda, un vecin pe care nu-l ierti ptr o bagatela, te arzi singur. NU te poti duce dincolo cu o inima rea . fara a ierta gresitilor, ptr ca de te duci asa.. vei avea mari probleme.
Diavolul face spume de ciuda când vede ca omul iarta si dezleaga , el vrea ca noi insine sa legam si blestemam ca numai asa atragem apocalipsa rea si judecata lui Dumnezeu asupra noastra ca si a lui. Relel din apocalipsa sunt ptr diavol nu ptr om. Ori unde Sfânta Evanghelie si Apocalipsa ne dezvaluie acest aspect, ma minunez când vad crestini ce se tem, infioara de cea mai binecuvântata revelatie /Apoc/, care trebuie sa ne bucure ci nu infiorare asemeni pe diavol si slujitori lui.
Ma repet; tot ce vedem in prezent, catastrofe naturale, NU au nimic comun cu ruperea pecetilor din Apoc. Dumnezeu Nu vatama ci apara pamântul si pe om,abia dupa marea schimbare , de dupa cele trei zile de întuneric, când vor fi.. nu stim precis, abia dupa acel eveniment urmeaza rupe si pecetile… atunci va avea efect partea catastrofala din Apoc, dar numai ptr diavol, iar de mai exista si om pe pâmânt… va fi vina lui, va trebui sa bea paharul pâna la fund ca si Hristos a-se mântui, dar atunci va fi Ilie si Enoh care va consilia oameni.