Bine că am scăpat de luna decembrie și de tot anul 2023

Vineri, 29 decembrie 2023. A trecut și luna decembrie și anul 2023 și eu tot încruntat am rămas. Continui să nu mă bucur de viață, să aștept ce e mai rău. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că fiul, Laurențiu, și Doina Popa trăiesc în Paradis, e expresia lor. Am această mare problemă de când mă știu, să gândesc negativ, să nu deochi binele. Dacă am supraviețuit până la vârsta la care am ajuns, înseamnă că felul meu de a fi (de a căuta izolarea în colectiv) e viabil, „firesc, natural”, nu e greșit.

În decembrie – sărbătorirea unei vârste rotunde a prozatoarei Doina Popa, în familie (zece de toți), la un restaurant din centrul Brașovului, și acasă. Nimic deosebit, în rest, în afara faptului că am redescoperit (din luna noiembrie încoace) mersul pe jos și cu autobuzul sau cu taximetrul (întors cu greutăți), dus la cumpărături. Că locuim mai departe de market-uri. Ar trebui să mă manifest public, să-i mulțumesc polițaiului abuziv din Focșani, care mi-a suspendat carnetul de conducere a mașinii două luni, dar în afară de o înjurătură… Cinci zile m-am ocupat de înfrumusețarea Bradului de afară, din spatele casei, și a Bradului din casă, de Crăciun. Am cam trăit degeaba și luna asta, chiar dacă am mai scris una, alta, texte originale pentru sufletul meu, și am tot citit până am amețit (și pe internet).

A trecut anul, bine că am scăpat de el… La mijlocul lunii am primit o invitație a lui Daniel Cristea-Enache să răspund pentru LiterNet la o anchetă legată de Retrospectiva personală. Am scris:  Anul 2023-LIS (atâta cât e)

„Vă invităm să scrieți despre voi și despre acele momente ce v-au marcat drumul prin an” – trag o linie și fac socoteală. Să-mi fie iertate sinceritatea și tonul prăpăstios al cuvintelor de fond.

Suntem azi, când scriu aceste rânduri „despre mine”, în 14 decembrie 2023, s-ar putea până la sfârșitul zilelor anului 2023 să am parte de surpriza cea mare. Reamintesc, pe coperta 4 a volumului de versuri „Luare aminte”, apărut anul trecut, mărturiseam: Chiar așa, mi s-a ghicit anul morții: 2023 (moarte violentă, probabil accident de mașină), nu-mi mai amintesc de cine și când.

Înțeleg bine acum că nu întâmplător mi-a fost suspendat permisul de conducere (pentru două luni, până pe 13 ianuarie 2024), pentru prima oară în viață, în 28 octombrie 2023 – la Focșani, dimineață, la ora 8.15, mergeam la o pomană (a rudelor din partea soției), la biserica dintr-un cimitir, nu era nimeni pe stradă și am fost acuzat că am intrat pe contrasens (strada fiind modificată, sensul meu de mers era în mod aberant întrerupt, fără vreun avertisment sau indicator, trebuia să o iau pe o stradă la dreapta, să intru într-un giratoriu și să revin pe sensul meu de mers). Va să zică nu am carnet de conducere până la sfârșitul anului 2023, ceea ce exclude posibilitatea să mor la volan – oare? Doamne ferește, pot fi omorât până la sfârșitul anului pe trecerea de pietoni! Te pomenești că de aceea mi-a fost suspendat carnetul de conducere (de cineva de Sus, bat în lemn), să nu o pățesc… E mai mult o idee literară.

Dinspre anul meu 2023 am o părere proastă – puțin zis proastă, parțial-catastrofală. Fiindcă în 28 septembrie mi-au fost furați online direct de le contul meu BCR toate economiile, 25.000 de euro! Pentru mine înseamnă mulți bani (în viață am trăit cu salarii mizerabile). M-am trezit cu 0,00 lei în conturi. De necrezut. Numai mie putea să mi se întâmple o asemenea pagubă. Poliția DIICOT (crimă organizată) mi-a atras atenția că e o rețea internațională de hackeri la mijloc și că nu mai poate fi recuperat nici un ban. Voiam să-i cumpăr fiului (de ziua lui de naștere, când împlinește 50 de ani) o mașină „cu cutie automată”. Mă întreb dacă nu cumva cumpăna teribilă „ghicită” (sau interpretată) pentru mine în 2023 nu e legată și de dispariția acestor 25.000 de euro… Soția se amuză: am ajuns azi „sărac și curat”, ca în tinerețe, fără bani și fără mașină (după suspendarea permisului de conducere).

De altfel, 2023 a devenit anormal pentru mine din zilele din luna august, în care mi-a dispărut „pentru totdeauna” internetul (de care eu depind; lucrez la distanță încă la revista Viața Românească; poate anul viitor o să mă retrag). Sunt singurul din întregul cartier în care locuiesc la Brașov (Green Park Villas se numește) căruia i s-a distrus firul optic de internet, îngropat în pământ – și nici o firmă care distribuie internet nu are servicii de spart asfalt (pe o distanță de o sută de metri), să-mi pună alt fir. Din august n-am internet, am noroc de wireless de la vecini (e un chin adăugat). Lasă că diavolul a încercat să mă lase și fără laptop (din luna mai a anului acesta), care nu mai salva ce scriam sau pierdea în neant textele scrise – am reușit să-l repar după multe luni, printr-un noroc trecător. Ghinion „pe linie”, care intră în regula anului meu „păgubos până la Dumnezeu” (adaug în acest an cheltuieli de mii de euro cu mașina la service și cu centrala termică de acasă; parcă toate s-au stricat anul ăsta la mine și m-au luat prin surprindere, nu vă mai dau alte amănunte; în mai 2023, un camion a intrat în gardul cu poartă de acasă de la București și l-a pus la pământ!). „Așa a fost să fie” (și va mai fi).

În privința anului literar – am fost laureat al Marelui Premiu „Nichita Stănescu” pentru Poezie la Ploiești (patronat de Academia Română) și m-am bucurat de o nouă nominalizare la Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga”. Am avut parte și de cronici remarcabile la volumul meu de versuri pomenit mai sus (motiv să-mi mai echilibrez dezechilibrele interioare). Am onorat rubricile ce le mai țin (după ce am renunțat la alte rubrici, la alte reviste; am constat că zădărnicia nu e floare la ureche) la revistele Viața Românească, Expres cultural, Scriptor. Am scris versuri și proză pentru sertar, publicistică, eseuri, jurnal cotidian (dar și jurnal lunar, pe https://liviuioanstoiciu.ro/, luat în serios). Am răspuns la întrebări de interviuri (mulțumesc și pe această cale marelui critic, nu încetez să-i spun așa, Daniel Cristea-Enache pentru interviul publicat în LiterNet) și la anchete literare (inclusiv la România literară).

Am publicat poeme (mai vechi; poemele noi le țin la păstrare, greu le vine rândul să fie publicate, dacă-mi mai plac la recitire), invitat să colaborez la reviste literare, fără prejudecăți, și la antologii. Am fost și bolnav (dureri cervicale și lombare, cu lunile, și crize de bilă, plus o gripă tip Covid), dar am urcat și la toate vârfurile de munte din jurul Brașovului (Postăvarul, Piatra Mare, Ciucaș) sau pe Jepii Mici, pe Caraiman (de la Bușteni urcând, și coborând pe Jepii Mari) și la Cabana Mălăiești. Am participat, invitat, la recitaluri publice la Pitești la Festivalul Literatura în Stradă, la Alba Iulia la Gala Poeziei Contemporane, la Botoșani la Recitalurile Revistei Hyperion…

E o retrospectivă personală 2023 în care cele rele s-au adunat mai mult decât cele bune, parcă.

Liviu Ioan Stoiciu

***

Iau seama, acum, când scriu aceste rânduri, că atunci când mărturiseam pe coperta a 4-a a volumului meu de versuri apărut în 2022, „Luare aminte”: Chiar așa, mi s-a ghicit anul morții: 2023 (moarte violentă, probabil accident de mașină), nu-mi mai amintesc de cine și când, nu pusesem la socoteală că anul 2023-LIS începe la mine pe 19 februarie și se termină pe 18 februarie 2024 – așa că trebuie reevaluată previziunea. Anul 2023 la mine se prelungește o lună și 18 zile în anul 2024, dacă mor sau nu (aș putea însă să mă nenorocesc, să nu mor), nu are nici o importanță. Dispariția unui muritor de rând, fie el și scriitor, e o ușurare pentru societatea de azi. Eu oricum trăiesc zadarnic, trist, într-o lume în care nu mă mai recunosc…

Impresia cu prezența diavolului în casă nu e un joc de cuvinte. Mi-a mers rău în acest an. Până și pisicuța noastră neagră a început să mă chinuiască din acest an, 2023: face pipi pe unde apucă, Doina spală zilnic la mașină preșurile mici (preșurile / covorașele mari le-am dat la spălat în oraș; nu mai lăsăm ușile deschise pentru ea la două camere), în plus vine de afară cu pământ în gheare, caută tot timpul locuri umede și eu trebuie să șterg și de trei ori pe zi gresia în toată casa (fiind pământ, se întinde atunci când ștergi cu mopul cu burete ud; șterg nu numai gresia). Cine nu știe?

În Evul Mediu pisicile au căzut, adesea, în dizgraţia oamenilor, fiind considerate „slujitoare ale diavolului”. Au fost momente în istorie în care, în unele ţări, pisicilor le erau atribuite puteri magice şi, în unele cazuri, chiar malefice. Altfel, pisica este o felină foarte curată, silenţioasă, independentă şi fidelă şi nu necesită o îngrijire complicată. Numeroase studii au arătat că deţinerea unei pisici ca animal de companie a condus la îmbunătăţirea stării psihice, la combaterea stres-ului, a anxietăţii şi a depresiei stăpânului, potrivit daysoftheyear.com. Pisica este renumită pentru torsul ei specific, care este considerat relaxant şi cu un efect de calmare a durerilor.

Nu găsim nici o soluție, pisicuța e venită direct din pădure (o putem mângâia numai când ne vine pe piept, întinși în pat, și nu mănâncă decât extrem de selectiv, refuză orice gen de medicament), am primit-o acum opt ani, nu știm ce vârstă are, nouă ne e dragă, „ne face pase” (dimineața mă trezește și de patru ori, îmi întârzie pe piept; lasă că nu mă lasă să dorm; noaptea și motănelul albastru mă trezește, are activitate de noapte; e și motănelul venit direct din pădure, e foarte tânăr însă; de când am pisici în casă, nu mai prind nici o noapte întreagă în care să dorm, dorm numai pe sărite; într-o zi, sunt conștient, o să mă prăbușesc, nedormit fiind, dar cui să mă plâng? Diavolului? Nu ne îndurăm să nu le mai primim în casă. Ne e milă de pisicuță, bolnavă cum e, ne-am resemnat, e ca o pedeapsă…

***

Sfârșesc jurnalul meu lunar cu tot ce e mai rău: războaiele din Ucraina și din Fâșia Gaza (război extins în Cisiordania) palestiniană, de regulă îmi începeam jurnalul lunar cu ele, considerând că sunt singurele semnificative (îndeosebi pentru pierderile umane civile și infernul distrugerilor provocate de războaie, inimaginabile). Se clamează în continuare că trăim de fapt în plin Al Treilea Război Mondial, în care sunt implicate „proxi” marile puteri militare. Citeam că premierul Benjamin Netanyahu a declarat luni că, înainte de a exista pace între Israel și palestinieni, „Hamas trebuie să fie distrus, Gaza trebuie demilitarizată, iar societatea palestiniană trebuie să fie deradicalizată“. O Gaza care e colonie israeliană, nu? În numele securității Israelului.

E curios, același lucru îl declară și președintele Vladimir Putin, legat de Ucraina, după ce a ocupat 18 la sută din teritoriul Ucrainei (teritoriu recunoscut pe plan internațional în 1991, după dezmembrarea URSS), că vrea o Ucraină demilitarizată, denazificată (mă rog, deradicalizată)… În numele securității Rusiei, mai e vorbă? Sunt vremuri aberante, pe care omenirea, cu siguranță, le va regreta după ce se va alege praful de tot. Liderul Autorității Palestimiene a numit războiul aflat în desfășurare în Gaza mai rău decât nakba (catastrofa), care a implicat exodul în masă și expulzarea palestinienilor în timpul Războiului de Independență din 1948 și a înființării Israelului. „În nakba, oamenii au fost forțați să-și părăsească pământul, dar ceea ce se întâmplă acum în Gaza este și mai teribil – școli, moschei, toate clădirile, totul este distrus”, a spus Abbas. El a adăugat că peste 20.000 de locuitori din Gaza au fost uciși – o cifră neverificată furnizată de Hamas, care nu face diferența între civili și membrii Hamas – și peste 7.000 sunt îngropați sub dărâmăturile clădirilor distruse. Surse israeliene au spus că trupele IDF au ucis până acum peste 8.000 de agenți Hamas…

De cealaltă parte, Putin a anunțat că războiul din Ucraina va dura cinci ani, mai nou (neinteresat de cei 350.000 de miliari ruși uciși pe frontul din Ucraina, dacă e să dăm crezare cifrelor înspăimântătoare anunțate de ucraineni). În timp ce ministrul ucrainean al finanţelor, Serhii Marcenko, pentru Forbes, a anunțat că Ucraina a beneficiat de un ajutor financiar internațional de peste 38 de miliarde de euro (echivalentul a 42 de miliarde de dolari) în anul 2023 și că fiecare zi de război costă 120 de milioane de euro. Să tot trăiești în 2024…

***

La mulți ani! Noul An cu cele mai bune urări!