Joi, 21 aprilie 2011. Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România-USR, Nicolae Manolescu, a adus pe tapet în „informarea prezidenţială” de la şedinţa Consiliului USR de marţi, şi cazul Nicolae Breban, declarat de către Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii drept colaborator al Securităţii: „n-am văzut dosarul de la Securitate al lui Breban, ci doar extrase, cred că n-ar fi trebuit să fie trimis la Curtea de Apel, chiar dacă se vorbeşte şi de un angajament al lui. Întrebarea e: cum ne asumăm noi, cei din conducerea USR, deconspirarea unor scriitori?”… O altă întrebare: cum ne asumăm noi, în particular, trecutul, de fapt? Nicolae Manolescu, îmi amintesc, a declarat la apariţia scandalului cu „Breban, colaborator al Securităţii” aşa: «”Nu pot să am nicio reacţie, pentru că nu am văzut dosarul. Dosarul i se comunică autorului şi apoi celui care a cerut, respectiv conducerii Uniunii Scriitorilor. Eu trag nădejde în continuare – sunt optimist şi credul de felul meu – că nu este ceva foarte grav. Eu aş vrea să fie o prostie, un fleac”, a spus Nicolae Manolescu. El a precizat în glumă: „Nu am observat până acum să mă fi turnat”». 
La Consiliul USR, marţi, N. Manolescu a subliniat că discuţiile lui Nicolae Breban cu Nicolae Pleşiţă sunt neplăcute, că ele constituie mai mult decât o conversaţie, Breban era emoţionat şi l-a făcut pe Pleşiţă să creadă că „e pe drumul cel bun”, fiindcă Securitatea a speculat magistral „megalomania” marelui prozator. Metoda de captare a bunăvoinţei lui Breban era la Securitate, când trebuia să fie tras de limbă, aceea a lăudării romanelor lui. Manolescu şi-a amintit că Breban era fericit, într-o discuţie particulară de dinainte de Revoluţie avută cu el, că Securitatea i-a citit romanele. „Breban a fost agent de influenţă, în cazul Goma mai ales”, a continuat N. Manolescu, „Securitatea l-a folosit pe Breban”… În România literară apărută în această săptămână am recunoscut exact cuvintele spuse în cadrul şedinţei de Consiliu al USR de marţi, aşa că-l citez (n-am cum să vă fac trimitere la un link, revista apare online cu întârziere de o săptămână-două-trei; e şi enervant, după o săptămână redă numai începutul unui text) din editorialul intitulat „Cum ne asumăm trecutul”: „CNSAS ne-a comunicat de curând concluziile la care a ajuns privind dosarele lui N. Breban aflate în arhiva instituţiei. Trei la număr, dintre care cel dintâi are 13 volume, cuprinzând perioada 1972-1988… CNSAS ne-a comunicat fragmente din cele trei dosare, toate de urmărire, deschise după întoarcerea scriitorului din Franţa, unde părea la un moment dat a fi voit să se refugieze”. Vă rog să reţineţi, N. Breban a avut dosare de urmărire! 
Pe de altă parte, e regretabil că N. Manolescu uită să pomenească în editorialul său de faptul că N. Breban s-a delimitat public (pe când se afla în Franţa) de politicile lui Ceauşescu în 1972, pe când era membru în CC al PCR şi conducea revista România literară! Continuă N. Manolescu azi: «Deşi CNSAS a crezut de cuviinţă să supună justiţiei dosarele de colaborare cu Securitatea ale lui N. Breban, în ce mă priveşte, aş vrea să-mi mărturisesc nedumerirea. Nu rezultă că N. Breban ar fi semnat un angajament şi nici a fi avut un nume de cod, în afara aceluia – Baltag – din primul dosar de urmărire din 1972. Un dosar de reţea nu există. Se face la un moment dat referire la „angajamentul scris” din „august 1974″, fără alte precizări. Concluzia CNSAS de colaborare se sprijină pe convorbiri repetate ale lui N. Breban cu ofiţeri de Securitate şi nu în ultimul rând, cu generalul Pleşiţă, ca şi pe două declaraţii olografe din 1974 şi respectiv 1975, semnate cu nume real, în care N. Breban face precizări privitoare la încercarea de a expedia în Suedia manuscrisul romanului „Bunavestire”. 
Mult-puţina mea experienţă în materie pe care o am mă obligă să spun că singurul lucru de care N. Breban se face vinovat cu adevărat este de a fi fost folosit de Pleşiţă et comp. ca agent de influenţă. Mai ales în legătură cu Paul Goma, în anul de graţie 1977. Nu ştiu dacă scriitorul era conştient de manipulare. Înclin să cred, bazat pe ce-mi spunea în acei ani, că era irevocabil convins că manipulatorul era el, marele Breban, şi nu securiştii, bieţii de ei! Din păcate, lucrurile stăteau exact pe dos. Rapoartele securiştilor arată că-l cunoşteau mult mai bine decât îi cunoştea el pe ei. Ştiau pe ce butoane să apese ca să-i trezească orgoliul şi să-l determine să colaboreze („Fiind o persoană extrem de volubilă, poate fi uşor de exploatat informativ, dar totodată este incapabil de a păstra un secret…”) Partea proastă e că nici azi N. Breban nu acceptă că a fost folosit fără scrupule şi că i s-au smuls declaraţii compromiţătoare moral pentru el şi primejdioase profesional pentru noi… 
N. Breban se arată, în cel mai bun caz (în faţa Securităţii) un interlocutor obedient şi prea plecat (apreciat ca atare de securişti: „a dovedit în general receptivitate şi maleabilitate”)»… În cadrul şedinţei de Consiliu al USR de marţi, 19 aprilie 2011, declaraţia preşedintelui N. Manolescu a avut parte de comentarii timide la adresa lui N. Breban, acuzat de CNSAS că a colaborat cu Securitatea, toţi fiind de acord că nu avem ce să discutăm până ce Curtea de Apel (conform noii legi a deconspirării) nu dă un verdict. Doar poetul şi traducătorul Peter Sragher a cerut să fie suspendat N. Breban din Consiliul USR, pentru a nu afecta imaginea USR. Cum era de aşteptat, Peter Sragher a fost ignorat. Totuşi, drept mulţumire că e atât de vigilent cu imaginea USR, a fost votat să facă parte din Comisia de Monitorizare şi Suspendări a USR! Tot N. Manolescu şi-a amintit că într-o zi N. Breban a venit imprudent în curtea sediului USR împreună cu generalul de Securitate N. Pleşiţă şi că a provocat atunci mare rumoare între scriitori… Până la urmă N. Manolescu a tras o linie: câtă vreme nu avem o Lege a lustraţiei, nu putem lua nici o măsură împotriva nimănui, în caz de deconspirare. 
Nu putem decât să mizăm pe demisia de onoare din cadrul conducerii USR a celui ce a fost deconspirat. Oricum, blamul breslei la adresa scriitorilor deconspiraţi (sau autodeconspiraţi, cum e cazul acum al lui Ioan Es. Pop) îi va afecta îndeajuns să se înveţe minte. Oare? Lipsa de demnitate a scriitorul care a colaborat cu Securitatea trebuie oricum scoasă în evidenţă. Interesant că un scriitor poate fi suspendat din USR, dacă aduce prejudicii morale, nu numai materiale, prin comisia de monitorizare şi suspendări (ba chiar şi de excluderi), fără să fie nevoie să existe o lege a lustraţiei. De luat aminte. N-ar fi exclus în viitor să fie suspendaţi din USR scriitorii care au colaborat cu Securitatea – deocamdată nu există un precedent în acest sens, deşi avem destui scriitori dovediţi de către CNSAS şi de către tribunal că au colaborat cu Securitatea…
***
Voi reveni mâine asupra cazurilor de colaborare cu Securitatea. Azi închei cu un poem din volumul „Aur şi iederă” de George Vulturescu, abia apărut la Editura Paralela 45, primit la Consiliul USR cu autograf. George Vulturescu e născut la 1 martie 1951, de la Revoluţie a impus pe piaţa literară românească revista Poesis şi premiile ei anuale, la Satu Mare. George Vulturescu este cel mai longeviv director profesionist la o Direcţie judeţeană de Cultură, el e „omul potrivit la locul potrivit”. Volumul cuprinde poeme lungi, preiau un fragment al Golgotei din poemul „Bătrânele versuri”:
negru ca lutul din valea nămoloasă a satului meu
Tireac, în care cad mâţişorii răchitelor de pe maluri,
negru precum în oglinzile acoperite cu ştergări din
casa mortului Ioan, unde stau pitite cele o mie de
imagini ale lui Dumnezeu fugind printre lăstărişuri
cu o mie de pui pe care îi mută lupoaica în dinţi
dintr-o văgăună în alta //
Smintit, fac şi eu asta: mut cuvintele dintr-un
poem în altul: unele pentru ochiul orb,
altele pentru cel ce vede.
(Dacă voi uita vreodată ochii lupoaicei
orb voi fi)
Pentru că sunt doi ochi în fiecare om
unul care vede şi unul care nu are încredere în ceea ce vede
aşa cum spun înţelepţii şi Carl Sandburg care a văzut
doi Chrişti pe Golgotă: „unul era pe cruce,
altul era în gloată. Unul avea piroane înfipte în palme,
altul degetele ţepene pe un ciocan bătând cuie”
George Vulturescu
Trebuie cere scuze si permisiunea ca azi sa fiu pe lânga subiect, off-topic cum se mai spune, de va fi gresit las patronului libertatea sterge mesajul meu, lesne de înteles si motivul, este Vinerea Mare, in care spun inca odata;
Nu sunt un sfânt, am multe caderi mai ales la capitolul iertari vrajamasului, ca de alte rele nu mai vorbesc, totusi, într-o zi ca aceasta, vinerea, Hristos a fost rastignit pentru pacatele mele, categoric prin a Sa Jetfa a sfintit tot pamântul, categoric totii pacatosi au aces nelimitat la Iertare, dar ce este aceasta iertare si-a vrajmasului, a celui care numa rau ne produce, ba si mai rau, in ultima vreme bag seama ca crestini nostri devin mai rai decât pagâni, acu bat matani ca dupa ce le-a sfârsit sa se duca si dea la cap vecinului al jefui, al ucide mai ales cu vorba, cu limba asta ce nu are frâu. Cine a ajuns la acest stadiu ierta vrajamasul, a iubi omul, a nu mai blestema nici macar cu gândul cel rau, un astfel de om a ajuns pe cea mai înalta treapta, ba as zice ultima treapta dupa care urmeaza intra lejer direct in Imparatia lui Dumnezeu.
La cruce erau pusi si doi tâlhari, unul blasfemia, altul cum stim va optine iertarea doar ptr simplu fapt ca nu calca in picioare Adevarul si Dreptatea, nu era convins ca hristos este Dumnezeu întrupat, il credea un simplu om, ori profet condamnat pe nedrept, hulit de multime, aceiasi care cu o saptamâna înainte il ovationa (deh, puterea maselor), va cere eliberarea unui tâlhar ci nu unui neprihanit condmanat de rautatea, interesele clerului ticalosit. Spuneam în alt mesaj ca Iov nu-a fost mai breaz decât noi (ca om), insa el era drept, neprihanit din perspectiva dreptati, a cunoasteri lui Dumnezeu, iata ca si tâlharul nostru atinge aceiasi neprihanire ca si a lui Iov. Adevarul si dreptatea sunt tot mai greu de gasit in aceasta lume ticalosita, in care bântuie cei mai feroce tâlhari aparati de cler, de regi, de scribi, pâna si de un om simplu care pâna mai ieri avea o minima teama de Dumnezeu, parea fi cu mai mult simt si iubitor al dreptati, iata ca proletarismul asta a reusit strica pâna in maduva oaselor pâna si pe acest om simplu. Din acest motiv crestinismul a ajuns o caricatura de care se amuza totii, iar draci il blasfemiaza (pe Hristos), nestingeriti. Cu greu mai gasesti azi un crestin autentic pe care sa te poti bizui, acel samaritean milos care sa -ti lege ranile.
Iertarea noastra, a fiecaruia, este strâns legata de iertarea gresitilor nostri, suntem asa de legati de aceasta lege a lui Dumnezeu precum un lant, ai rupt o zala s-a destramat lantul, pâna nu repari zala nu mai poti folosi lantul. Exista mai multe forme de iertare, tâlhari se folosesc de ea cel mai tare, deoarece crestini nici azi nu au constientizat cum sta treaba cu iertarea asta:
1) La rugaciunea domenasca suntem obligati ierta pe totii, dar cum: ruga pe Dumnezeu asemeni lui Hristos pe cruce, sa nu le tina in seama celor ce ne-a facut rau ptr ca nu stiu ce fac. Aceasta generalizata si foarte importanta forma de iertare trebuie sa o constientizam cu totii dar si practicam din inima, nu doar cu vorba, implicit te si rogi ptr vrajmas. De ce asa;
ptr ca absolut nici un om nu este constient carui spirit slujesc, doar când ajung deosebi binele de rau au la indemâna liberul arbitru, Adevarul si Dreptatea, dealtfel termenul de neprihnarie are sens de dreptate (in original),, care este la indemâna orcarui om venit pe pamânt de dupa Jertfa lui Hristos. Tâlharul ce il hulea pe Hristos (si tare multi mai sunt azi printre noi), era orbit de satana (ca si masele), a nu mai vedea dreptatea pe care o calca in picioare inconstient(i), ptr ei Hristos se roaga ierta Dumnezeu, desi insusi Hristos avea putere ierta (teoretic), nu-o va face practic ci o va trimite direct la judecata lui Dumnezeu , are o strânsa legatura cu spusele Domnului, ca de vom face asa (iertarea vrajmasilor, binecuvântarea), vom pune carbuni aprinsi pe capul lor. Prin urmare; când ma rog iarta-ne greselile precum iertam si noii gresitilor nostri, trebuie ierta înaintea lui Dumnezeu, ai lasa Lui judecata lor, al ruga ptr luminarea lor, ajunge deosebi binele si raul. Aceasta iertare nu are absolut nimic comun cu:
2) Împaca-te cu pârasul tau cât esti pe drum, iertati-va uni pe alti. Spuneam ca Plesita si totii asemeni lui trebuia cere iertare de la Goma, victime, dar si informatori in cazul care s-a comis nedreptate, durere care duce pâna si al departarea de Dumnezeu, ce va cere sângele din mâna acelor tâlhari nepocaiti (schimbati la minte, ce vor trebui opta ptr dreptate. Aici are strânsa legatura cu; ve veti lega pe pamânt,legat va ramâne, iar ce veti dezlega se dezleaga înaintea lui Dumnezeu, in acest punct, tâlharul trebuie împaca cu victima cât este pe drum, strict privat. Din nefericire tâlhari au mistificat cele douo puncte, au legat punctul 2 de 1, astfel ca ei nu doar ca tâlharesc nestingeriti cât si isi bat joc de victime, le da la cap , jefuieste, dupa care le tipa, trebuie sa ma ierti, iar crestinul iarta (adesea formal, fortat de imprejurari) , dar asta nu-i iertare. Un tâlhar trebuie ajunge asemeni celui de la cruce ce il infrunta pe cel hulitor, numai atunci este obligatoriu împaca pe drum, ierta privat, in rest , il trimiti la judecata lui Dumnezeu, rugându-l avea mila de el. Cât timp nu esti constient ca omul cât ar fi el de ticalos este o victima a spiritelor rele, satanei, ca de fapt este de plâns cât timp nu deosebeste binele de rau, nu vei putea fi nici tu pe calea dreptati, tu insuti vei comtie alte nedreptati ce se vor întoarce asupra capului tau, iar dupa vei huli pe Dumnezeu ca nu ti-a facut dreptate. Ce vreau sa spun;
România dupa 45- 89 a fost supusa numa la nedreptati, dar ne referim in special de dupa 89 dat fiind ca ne bucuram de libertate. Ca sa dibuim corect viitorul trebuie duce la trecut, analiza geneza nasteri, iar ca reper o voi lua tot dupa 89, desi sunt mai multe gene prost puse in istoria noastra ce ne afecteaza cumplit si azi. Sa nu omitem; vorbim de o natiune care se lauda fi crestina, care iubeste biserica lui Hristos, cel putin asa releva toate sondajele. Ce fel de crestin poti fi când tu la geneza ta ceri pe Barba sa te conduca, când furi apropelui tau uluca din gard, tarusul ptr ca iti este lene munci, il vinzi pe nimic la primul colt de strada, îi dai la cap cu sadism. Ce fel de crestin esti tu când tu habar nu ai cine a scris Biblia, ca de continut nici vorba sa mai fie, si asta dupa 20 de ani de libertate deplina in care librariile sunt pline de sfinte carti. Asemena crestini nu se diferentiaza cu nimic de gloata pagâna ce nu stie deosbi binele de rau, ptr ca de ar sti si ar aplica atunci multe vor mai fi rezolvate si in România.
Cazul Breban pus in discutie, nu ma intereseza acest personaj indiferent cât de mare scriitor ar fi el, iau acest caz doar ca exemplu ca sa ating problema asta a informatorilor ce face mair ravagi in România. De ce acesti fosti informatori se victimizeaza, categoric multora li se insceneaza lovituri demolatoare de catre alti tâlhari cu armament mai sofisticat. Numa ca problema acestor bre-bani este alta, ei stiu diferentia binele de rau si cu toate acestea au slujit nedreptatea, continua a o hali pe pâine impreuna cu tâlhari, deci sunt uniti cu cei mai fiorosi si hulitori tâlhari ptr care dreptatea nu trebuie sa existe decât ptr ei , in felul lor tâlharesc. Pentru totii acestia exista doar iertarea de la primul punct, cât timp nu ating punctul doi, nu vor fi eliberati, vor fi pe mai departe nedrepetatiti de confrati lor in a-le talhariei.
Daca Goma are de partea lui dreptatea, si o are, indiferent ce vor spune tâlhari ce au calcat dreptatea in picioare, voi nu veti putea optine eliberarea inainte împaca cu Goma, si când spun Goma, includ absolut tate victimile. USR-ul acesta este plin ca si toate celelate instititui de asemena tâlhari ce au cunoscut binele si raul dar s-au unit cu tâlharimea mondialist-hulitoare, de care trebuie detasa. Dar cum sa o faca? In primul rând sa faca dreptate. La câte victime s-a facut dreptate dupa 89, iarasi Goma bun exemplu, dar nu doar Goma este cel caruia nu s-a facut dreptate, il i-au pe Goma exemplu find cel mai concludent, sunt convins ca exista cazuri de nedreptate si mai strigatoare la cer decât a lui Goma , dar care nu sunt mediatizate. Acesti fosti informatori au comis nedreptate si dupa 89, acele nedreptati trebuiesc reparate cât mai grabnic, cât suntem pe drum, iar USR a comis si dupa 89 numeroase nedreptati, acestea vor fi si mai devastatoare ptr imaginea (mai ales inaintea lui Dumnezeu), dvs decât colaborationisti dintr-un sistem totalitar.
Ce, vreti sa spuneti ca premiile alea nu se da pe gasti si intr-e gasti? ba bine ca nu, ce vad anual imi este indeajuns a intoarce capul de la premiati si premiatori. Sutinerea unei scriituri tot pe gasti se face ci nu pe merite si mai ales nu ptr dreptate, USR nu este o trâmbita a dreptati , o lumina in acest intuneric ce -a coplesit România. Si ce mare nevoie avea România de un USR luminat, un puternic sutinator si iubitor de dreptate, nu-a fost sa fie nici dupa 89, a incercat ceva Ulici, dar s-a (s-au l-au) prapadit ptr a face loc altora mai „drepti” Uite domne, ca am ajuns si la subiect, nu este totalmente un off topic acest mesaj.
Imi veti spune, pe buna dreptate, ca scriitorimea nu este religioasa, pai, io de religiozitate v-am întrebat ori de dreptate? Goma pe care il tot apar io, este ateu, dar nu pe Goma il apar io ci principiul, dreptatea, ca si Goma tot om este , nu este inger le buleste si el ca om ca noii totii.
Natiunea asta româna trebuie reconcilia odata, din pacate vinovati nu doar ca nu si-au facut canonul dupa 89 ci si au continuat demolarea, distrugerea pâna la temeli a tari, atât moral-spiritual cât si material. Biserica trebuia fi vârf de lance, urmat de scriitorime (intelectualitate), care nu au fost la inaltime in perioada de trista aminitire, macar dupa 89 ar fi trebuit sa fie. A existat o scurta perioada destul de frumoasa, promitatoare dupa 89, vorbesc de jonctiunea din Aprile _iunie 1990, când intelectualitatea (fie ea si fost colaborationista) dadea semne foarte bune, din pacate ulterior s-a dovedit ca totul a fost o facatura bolsevica de albire.
Când un orb conduce un alt orb cad ambi in prapastie, asa s-a petrecut si cu România dupa 89, natiunea oarba, telectualitatea si mai oarba, au sfârsit in prapastie, asa ca nu trebuie mira ca imaginea USR este atât de sifonata, dealtfel asta bicuie si Goma cu multa durere in inima. Chiar nu stiti ce nedreptati ati infaptuit si dupa 89? Exemplu cel mai concludent este insusi patronaul acestui blog, dl LIS , care nedreptate se rasfrânge si asupra natiuni, daca de la voi elitele oarbe si lase pleaca nedreptatea ce sa mai cerem de la plebe? Nimic.
Asadar, ca sa se ajunga la Dumnezeu , in Imparatia Lui, care este si aici, mai înainte de religiozitate trebuie face dreptate, apara pe cel napastuit (natia) de tâlhari, fiti macar ca si tâlharul de pe cruce care cu toata rautatea lui nu si-a pierdut simtul dreptati pe care a aparat-o. Sunt sigur ca acest tâlhar si in viata lui tâlhareasca a fost drept si milos, chiar daca a tâlharit pe alti, banuiesc pe bogati, asta a fost un fel de haiduc mai degraba, pe când hulitorul a fost o bestie si asa a murit. Rezistenta prin cultura cu care va laudati ar fi trebuit avea ca rezultat macar un gest haiducesc care sa se vada dupa 89, nu-a fost cazul elitei românesti. Ah, da, bre-ban a scris ptr fala lui, ca bine-i zice si Nikisor, megaloman, cine a scris ptr luminare si dreptate cu inima curata sta in picioare si azi, restul scribilor cât de talentati vor fi fost au cazut precum castelele de nisip, exemple avem cu duiumul. Iata alt motiv ptr care România nu-a dat romanul universal, putea sa-l dea si România,ma tem ca insusi USR-ul este cea mai mare frâna in calea aparitiei acestui roman asteptat-râvnit, nedreptatile alea… care sutn lipite pe fiecare dintre noii, nu doar sefi sunt cauza relelor ce se abat peste noii ci fiecare dintre noi este si un tâlhar, comite nedreptate strigatoare la cer pe metru sau patrat, pe aceia sa-o identificam si curatam din noi ca sa ajungem cu adevarat în Imparatia lui Dumnezeu asemeni tâlharului de pe cruce.
Va doresc un Sfinte Paste mântuitor, izbavitor de cel rau, o reânviere autentica, santate ochilor si minti deosebi binele de rau, putere infrânge pe cel rau salusit in inimile multora ce mânaca nedreptatea pe pâine, ca sa ne fie bine si nouo dar si dvs, fiti tâlhari mai departe dar milostivi si drepti, ca deacia ziceam io ca Nikisor este apt ptr pozita de boss al USR.
Am sa lungesc „vorbaria” mea de azi, dar trebuie da si un exemplu concret privitor la nedreptatea asta ce o comit elitele (intelectuali, scriitorime, etc), noastre.
O comunitate-minoritate foarte galagioasa care se bucura de cel mai puternic sprijin la nivel mondial, a hotarât sa sfideze sensibilitatea românilor taman in Saptamâna Mare, cu exceptia lui Victor Roncea si celor de la noua dreapta, absolut nimeni nu-a protestat. Mi se poate argumenta ca aceste aspecte nu priveste scriitorimea, este vorba de segementul religios in care USR nu isi baga coada, deh, apolitismul asta, in(de)pendenta asta, corect sa fie ptr stabiliment ca sa nu taie din felia de pita alba, acest nenorocit politic corect. Nu te priveste cât timp;
constinta ta nu-ti arata anormalitatea, nedreptatea ce se comtie contra natiei tale, traditiilor, respectiv culturi pe care te lauzi apara, ai fi reprzentant de frunte, dar cât timp tu te vrei elita culturala, aparatoarea ei, cât timp in sinea ta nu aprobi asemena mârsavi, esti mai rau decât un fatarnic, esti un ticalos asemeni tâlharului hulitor, te faci partasi cu el prin tacere dat fiind pozitia pe care o ocupi fie prin frauda fie prin merite profesionale, care merite nu-ti apartin ci sunt tot darului lui Dumnezeu, ca de-aia ti le-a dat ca sa fi aparatorul dreptati, valorilor perene, care fac parte din marele adevar.
De ce trebuie lasa numa extremistilor spune lucruilor pe nume? Prin faptul ca lasati lor compromite adevarul si dreptatea va faceti si mai vinovati, debusolati si mai rau natiunea care nu va mai sti neam deosebi dreapta de stânga, cum sa stie cât timp elita ei baga capul in pamânt, ba mai rau tipa ce nu crede , ce detesta aceia sutine moral pentru a fi corecti politic, va purtati exact ca si înainte de 89, si atunci fff putini am avut curaj opune, iar dupa ati dat navala fura meritele noastre, azi voi lichelele cele mai rele pozati in preasfinti, la fel va fi mâine când;
stabilimentul va schimba macahzul, din preaprotejata minoritate va deveni cea mai prigonita, Stalin va ramâne mic copil la acest capitol. Parca am sa va vad cum veti deveni inchizitori cei mai teribili ai acestei minoritati folosite diabolic de stabiliment.
Acum, azi, vi se da ocazia fi martirajului pe altarul dreptati, ai lui Dumnezeu, mâine nu veti mai avea acest har, veti ajunge vaieta ca si Teoctist, ca o baba naroada se vaita ca nu se putea face nimic, ca nu avuram vocatie martirica.
Cum vreti ca sa va respecte plebea cât timp nu sunteti in slujba ei asa cum a stabilit Dumnezeu, ca nu va dat mai multa minte sluji diavolul (raul) ci binele, dreptatea lui Dumnezeu pusa pâna si in mintea dvs, nu trebuie sa va spun eu ce trebuie face ci constinta va bicuie cel mai abitir. Nu, nu trebuia apara biserica, nimeni nu va cere baga nasul in ograda ei, ci dreptatea, cultura, traditia tari de care faceti atâta vorbarie , goala, goala, goala, arme zingnitoare asta sunteti cu totii; luati exemplu de la grecotei, nu de mult au iesit in strada cu mic cu mare apara valorile in care cred, in fruntea poporului a fost clerul si intelectualitatea, la români nema cler, nema intelectualitate…
Domnule, Doamnă, oameni buni, iată – „numai până aici: voi fi un stâlp de foc liber, atât! O văpaie. Pentru dumneavoastră, numai un minut” – reţin şi eu înaintea Învierii, acest apel al poetului (nimeni altul decît proprietarul acestul blog); şi la rându-mi vă cer doar un minut. Alt poet intra cu un şoim pe umăr în cetate, un altul curgea întreg în acel cântec sfânt, azi însă nu-l mai vede nimeni pe poet. Dacă poate, n-are decât a arunca şi cu pietre în el, numai să tacă odată, îndeplinindu-se peste ani profeţia lui Platon. Să-l urmărim pe poetul de azi: „O fi fost un zmeu, pictat cu gură, dacă/a vorbit: că doar nu era el dumnezeu, să spună o/asemenea prostie…”. Unii nu-l văd pe poet pentru că (vorba lui Nichita) nu au vedere, ori pentru că poetul se face că n-aude nimica. „- Iată crucea. Ţi-am adus-o/Pentru că lemnul celeilalte/a putrezit…” (E. Jebelenu). Suntem deja în drum spre noaptea Învierii, când vom aprinde lumină din lumină şi vom pleca spre casele noastre împăcaţi că astfel a mai trecut un an şi nu vom ajunge şi noi „la Judecata de Apoi/cum au ajuns atâţia înaintea noastră” (LIS). Iar un alt poet, de parcă alături de toţi ai satului ascultam şi noi bufniţele pe marginea drumului, spune: „Uşi! Încerca mama să le sperie, că numai voi mi-aţi cântat/toată viaţa/Parcă s-ar fi isprăvit privighetorile, acum vă găsiră-ţi să cobiţi?” (M. Sorescu). Dumnezeu însă a ascultat până astăzi rugăciunile noastre mute. E timpul să i-o spunem răspicat: ”Pentru tine am răsădit iubire până/şi pe câmpiile lunii” (LIS). Dacă l-am avea pe Dumnezeu mereu alături, ar mai trebui să ne legăm noi de catarg precum o făcuse cândva Ulisse ori de câte ori ne va ademeni altcineva? Câţi alţi şi alţi poeţi n-au cântat tumultul unei vieţi care ne-a răsucit în fel şi chip gândurile şi întrebările? Teribilismul dogmatic din grandioasa lor expunere, cu talent rostită (e adevărat), nu ne-a atras cumva ca o Fata Morgana în deşertul zămislit cu atâta pricepere? „Bunica dormea numai cu candela aprinsă lângă/pernă…” – spune LIS. La candela aceasta ne rugăm şi noi acum. Chipul mamei era numai lumină la fereastra lângă care citim şi acum astfel de versuri: „ mama, gătită/pentru biserică, să plece… nu, să nu plece, numai să…/să facă… să urce pe munte şi/să vorbească”. Oare cine va goni tristeţea din suflete noastre? – se întreba odată poetul grec Ghiorgos Seferis, pentru ca „alt grâu, mereu alt grâu să se legene-n vânt”? Fiecare cu inspiraţia lui cerească – spunea poetul acestui blog – dar să nu uităm că „numai Dumnezeu poate privi pământul fără a-l vedea pe om. Omul însă nu poate fi aşa de rece şi străin” (Ion Druţă). Iar dacă tot e să termin cu o întrebare retorică, atunci chiar vă întreb şi eu: Cine a avut curajul să spună: „uite, aşa, poezia îmi apare, iniţial, o pocitanie, o/slăbiciune generală, până o scriu, după aceea/nu-mai-am-treabă”. Cine? – cum stă scris şi pe dedicaţia făcută Sofiei Stoiciu de pe pagina de început a volumului de poezie „La fanion”: „căci noi, poeţii începem şi sfârşim cu tine…” (din Homer, poetul care ne îndemna să revenim la acele vechi şi înţelepte izvoare). Nimeni altul decât cel care a scris şi aceste versuri memorabile, pentru că „cine a băut/otrava/dragostei: revine, chinuit mereu la ceea/ce altădată îi plăcea”. Vă las să-l descoperiţi şi singuri.
Stimate domnule Stoiciu, decat sa citati onorific poeme de Vulturescu chiar sub dezbaterea cazului de colaborare cu Securitatea a lui N. Breban, mai bine ati fi citat dezvaluirile din presa literara in legatura chiar cu Vulturescu, cunoscut colaborator (turnator), casatorit de altfel cu o doamna care s-a pensionat cu gradul de colonel SRI, dupa ce revolutia a prins-o in grad de maior de securitate. Sau o facurati chiar asa, cu tot dinadinsul?
Am citit şi eu dezvălurile din „Acolada”, referitoare la sotia lui Vulturescu. Femeia e insa mai respectabilă decât liota de turnători devoalată recent, iar Vulturescu e chiar un poet autentic, un excelent director de revistă şi un om de onoare. Să nu exagerăm, domnilor!
Da, de acord: să nu exagerăm!
Însă, până când vor tota abuza de răbdarea noastră: şi emanaţii, şi reşapaţii…
Spunea un filosof (părintele pârghiilor de tot felul) ceva, eu parodiez, doar: daţi-mi un Loviluţionist cinstit (nu ca Bunicuţa!) şi cu el voi îndrepta Ţara!
Draga domnule Radu Cenan, daca dna Vulturescu e respectabila si Vulturescu om de onoare, eu ma fac cardinal si concurez la succesiunea lui Benedict XVI.
Claudia Vulturescu a lucrat la Departamentul „S”(sef col.Mircea Irimia, cu indicativul „S1”) unde i-au facut de petrecanie profesorului Ioan Ternaru (dupa o suita de anchete, intr-o zi, l-au ridicat pe OM de acasa si l-au dus…E dus si azi…Era in 1984. De l-ar fi lasat printre cei vii, avea timp suficient sa se intoarca. Doar ca DRUMUL SPRE UNITATEA DOAMNEI VULTURESCU A FOST UNUL FĂR’ DE INTOARCERE. Onorabilă doamnă, doamna asta Vulturescu, nu-i asa , Radu Cenan?)
Cat i/am cunoscut eu, familia Vulturescu e una onorabila. Ca om de cultura G. Vulturescu e un poet stralucit, care tine in viata o publicatie excelenta, Poesis. Ca e sapat pe plan local de tot soiul de invidiosi, asta nu e decat ceva traditional spiritului mioritic. Domnul Rogoz ca oenolog si folckorist ar trebui sa stie mai bine povestea cu cei trei pacurarei…
O stiu si cu cei doi Vulturei…Mie cel mai mult imi place poetul cand tine discursuri publice…”Asa deci”…”nu-i asa?” …”asa „…Discutăm altundeva. Eu sunt unul dintre cei care l-au sustinut pe fostul culturnic-metodist, in ’90, la atestarea pe post, cand fostul meu coleg Corneliu Balla a pus problema eliminarii sotului de Securistă din Sistem („Sistemul Culturii!”). „Poesisul” a fost argumentul forte pe care l-am adus atunci. Numai ca, intre timp, am descoperit dosarele de la CNSAS, CEALALTA FATA A FAMILIEI PE CARE Dv. O CONSIDERATI „una onorabila”. Am descoperit ca, in Institutia ONORABILEI DOAMNE VULTURESCU , profesorul osan, autor de scrisori impotriva lui Ceausescu, pe nume Ternaru, a fost adus la Biroul „S”, („onorabilul” loc de munca al aceleiasi doamne), intr-o noapte a anului 1984, cu ajutorul patriotilor de acolo, și incă nu s-a intors la copii si la nevasta. S-o fi inaltat la Ceruri…Pentru astfel de fapte minunate, propun ca onorabilei doamne sa i se ridice o statuie.. Iti sugerez sa initiezi in acest sens o colecta publica..Mai sunt oameni ca dumneata care vor fi onorati s-o transpuna, pe admirabila ofitera, in bronz, marmura sau granit… Iti mai recomand, asta numai dumitale care esti un admirator al poetului, sa citesti Acolada nr. 4 / 2011 (vezi. pag.20-21 : „George Vulturescu-un voluptos al penisului captiv”.Vei vedea cât de Sus poate coborî un mic geniu care, vorba dumitale, „strălucește” în literatură..Cred ca Manolescu nu mai doarme noptile de necaz că a omis să-i dedice un capitol în a sa „Istorie…”.) P.S.- Cu invidia n-am niciun fel de raporturi. Am plecat la Baia-Mare in clipa cand au venit la cârmă tot felul de fesenisti, peremistiti, peuneristi. In ciuda faptului ca m-au inaintat in inaltul grad de director peste întreaga „Cultură”( fara sa-mi ceara consimtamantul!). Am lasat onorabila functie fostilor activisti…Desi, sub ministeriatul Plesu-Andor, initiasem cateva proiecte… De anvergură…
Silaghi-Vulturescu e un maret potlogar al Satmarului. Mai inchin in fata lui de costoboc betiv, coorwar si sifonar. Omagii si tovarasei colonel Claudia, cu pensie nesimitita si un mort pe constiinta (daca are, dar, dupa toate probabilitatile, nu are) –
Cind a propus Liviu Ioan Stoiciu verificarea la CNSAS a tuturor membrilor Uniunii scriitorilor,nu numai a celor cu functii, Manolescu s-a facut foc si para. Si pe Eugen Uricaru a incercat sa-l scoata basma curata. Iar pe acelasi LIS l-a sanctionat pentru ca a publicat un text de Goma in VIATA ROMANEASCA. Acum, de cind e miliardar, foloseste treaba cu Secu drept diversiune, ca sa abata atentia si, vorba lui Nastase, sa nu-i numere lumea invidioasa ouale
am observat o atitudine laxa, liviu, in ce priveste raporturile tale cu ce inseamna a fi informator la cel mai inalt nivel. vorbesc despre nicolae breban. fiind prozator, nu reprezinta o miza personala. asa ca el poate, datorita prieteniei, fi scuzat de o colaborare, la cel mai inalt nivel, cu securitatea. adica el colabora direct cu generalul plesita. desigur, pentru tine nu exista suficiente argumente.
intoleranta ta, liviu, incepe sa fie maxima in cazul lui ioan es. pop, un foarte mare poet. aici, desigur, intransigenta ta creste la cote maxime, in masura in care poate fi, pentru tine, eliminat, sa zicem, din punct de vedere moral, si nu-ti mai poate face concurenta.
asta da, punct de vedere, asta da atitudine si tinuta morala. asta da blog in care se discuta cu echitate despre atitudinea artistilor.
Multe prostii îmi mai e dat să citesc. Nu ştiu cine te crezi tu, Peter Sragher, să-mi dai lecţii de comportament (probabil că ai probleme de conştiinţă nelămurite). Pentru mine eşti zero tăiat în patru după acest comentariu al tău (ţi-ai dat în petic). Nicolae Breban şi-a sacrificat cariera şi şi-a pus în pericol viaţa atunci când l-a înfruntat critic public pe Ceauşescu (şi dictatura în general sau regimul comunist), pentru mine asta contează. Ai auzit de Ioan Groşan şi Ioan Es. Pop că au la activ vreun protest anticeauşist? Ei au angajamanent la Securitate şi au fost plătiţi pentru ce au turnat. Te rog să mă scuteşti de comentariile tale aici, nu ai nici bună credinţă, nici discernământ să mă judeci pe mine. Nici nu ai un trecut moral care să-mi fie de exemplu, să-ţi permiţi să mă jigneşti. Tu n-ai principii, ai numai umori. Nu eşti decât un intrigant de doi bani. Ar trebui să-ţi vezi lungul nasului înainte de a-mi aduce mie acuzaţii penibile.
Cine mai este şi acest peter sragher???!!! o canalie, un oportunist, un tip periculos, un individ fără scrupule şi fără talent ce nu face decât să plagieze poezia altora, de obicei poezie austriacă şi anglo saxonă, dar profită şi de anumite recitaluri de poezie comune sau corespondenţă cu anumiţi scriitori din România pentru a le fura acestora pur şi simplu versurile şi a le publica ca fiind drept ale lui; un individ libidinos, spaima femeilor de care se ţine scai, pe care le hărţuieşte, inclusiv prin cafenelele bucureştene pe care le frecventează, neavând nici un loc de muncă, nici pic de ruşine; un nimeni infatuat şi plin de boli venerice, nu aţi văzut că are gura mereu spuzită de bube, de herpex sângerând?; un securist perfid, mârşav ce asemeni tatălui său atacă personalităţi, scriitori adevăraţi, o javră ce muşcă, figurativ vorbind, pe cei ce îi sunt superiori, pe oamenii de bună credinţă; cum poate o astfel de jigodie ordinară, fără scrupule, fără urmă de caracter, un ordinar ce îşi spionează şi toarnă colegii de la Uniunea Scriitorilor, ce din invidie, răutate şi neputinţă îi bârfeşte şi pe cei ce încă mai cred, săracii de ei, că îi sunt prieteni, cum poate, deci, o astfel de creatură nenorocită să mai fie şi membru in Consiliu, cum i se poate permite acestuia să acuze oameni cu verticalitate, profesionalism şi conştiinţă precum Nicolae Manolescu sau Liviu Ioan Stoiciu?
breban nu a fost folosit de securitate, ci a vrut să-și publice un roman și a făcut tot ce este posibil din punct de vedere imoral, ca să-l vadă publicat. la îndemnul mamei sale, care i-a și spus că el ce, nu cere nimic, pentru ce i se cere.
mai mult, orgoliul care nu a fost justificat de valoarea sa ca romancier, breban voia să aibă de a face cu șeful securității, orice alt grad decât cel de general era sub demnitatea sa.
și-a vândut conștiința în interes personal. nu a fost o victimă, ci, poate, doar o victimă a orgoliului și ambiției sale care nu a fost pe măsura operei.
oameni precum matematicianul mihai botez au știu să facă greva foamei, adevărat dizident, oameni precum radu filipescu a lipit afișe împotriva lui ceaușescu și a fost arestat, etc.
admirația necondiționată față de o persoană cu multe defecte morale nu este dovadă nici de prietenie, nici de inteligență, nici de atitudine.
Dezvaluirile lui Viorel Rogoz, despre moartea lui Ternaru, Deac, Rozspapa s.a. nu au fost fara urmari tragice prntru cunoscutul etnolog. Cu 8 luni , in urma, a fost otravit. I s-a intrat in casa prin efractie. Au trecut 8 luni de la tentativa de asasinat si organele procuraturii satmarene nu au gasit faptasul. Cu toate ca proprietarul apartamentului vizitat a cerut verificarea unui vecin al sau , prin confruntare, intrucat, ascuns dupa o usa, cand familia anuntase ca pleaca in Ungaria, l-a surprins pe agentul M.I. Ardelean Dan intrandu-i cu chei potrivite in casa.
de Brancardier la 17 July 2014
Din nefericire , Viorel Rogoz a fost redus la tăcere. La sfârșitul lunii mai -2014, a fost victima unei tentative de omor. I s-a administrat o doza acenocumarol cu700%. Se căuta nu uciderea propriu-zis, ci transformarea cercetătorului, care dezvăluia una după alta, de mai mulți ani, crimele regimului comunist de ieri și de azi, într-o legumă, pentru că drogul cumarinic, care i s-a administrat, poate produce, pe creier, paralizie gravă. Rogoz a avut șansa ca hemoragia masivă să nu se producă pe creier, ci la baza foselor nazale, în așa fel, încât sângele a țâșnit ca din arteziană pe gură și pe nas. A fost salvat de o eminentă doctoriță de la O.R.L. Satu-Mare și de medicul cardiolog Melinda Kurtinecz (i- a dat primele indicații familiei îngrozite la vederea sângelui care se scurgea odată cu viața celui otrăvit). Doctorița Niculescu,o femeie puternică, absolventă de medicină în anii când profesia de medic , în România, conta, după manevre energice de anihilare a zonei întinse prin care țâșnea lichidul vital, fără să știe cine e pacientul și necondiționat, a luptat din răsputeri pentru a-l salva. În urma acestui șoc și terorizat de cei care îi urmăreau pas cu pas fetița, Viorel Rogoz a întrerupt seria de dezvăluiri, implorându-i, astfel ,pe asasini, să-i lase fiica în viață. Asta s-a întâmplat la 25 de ani de la transformarea Securității, obedinte față de CONDUCĂTOR și P.C.R., în putere economică și politică supremă a țării. (…….Procuratura a preluat cazul, in ziua atentatului, la sesizarea lui Radu Ulmeanu, directorul general al revistei “Acolada”. Cheia afacerii și drumul spre asasini duc la anumite misiuni murdare ordonate de șefi ,mai mari sau mai mititei, unui agent de poliție, cazat, pe palier, la bloc, vizavi de victima atentatului. Profesorul l-a pândit și l-a prins intrându-i, prin efracție, în casă.)
În fotografie , puteți contempla umbra tehnicianului Ioan Deac din Prilog, înainte cu o săptămână de sfârșitu-i nîpraznic. A fost săltat de Procuratură, cu brutalitate, amenințări și înjurături. L-au introdus într-o mașină neagră , din care, cu zâmbetu-i serafic, le făcea cu mâna , neștiind că își ia adio, celor două fetițe care îl văd în clipa aceea , pentru ultima oară. După trei zile a fost trimis familiei într-un sicriu sigilat.
https://mail.google.com/mail/u/0/?ui=2&ik=d2ef70ad38&view=att&th=14b5e4e30ceff9c1&attid=0.1&disp=safe&realattid=f_i5te8skl0&zw