0
1 comment

Vineri, 24 septembrie 2010. Azi, şedinţă trimestrială la Consiliul USR – cei aleşi de breaslă să-i reprezinte (pe gratis) au fost chemaţi la ora 9 la Sala Oglinzilor, la Casa Monteoru. S-ar putea să fie ultima oară când ei mai vin aici, Primăria Capitalei n-a făcut recurs, Casa Monteoru a intrat în posesia moştenitorilor, se aşteaptă ordinul de evacuare a sediului USR din ea (ordin care se obţine în urma unui alt proces, el nu mai poate fi amânat). Am aflat că avocata moştenitorilor Casei Monteoru a fost jurist patru ani la primăria Capitalei – şi nu e greu de înţeles la ce s-a putut preta. Nimic mai trist. Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR) e resemnat, nu mai e nimic altceva de făcut decât „să ne luăm bagajele”. Actuala conducere operativă a USR caută deja o clădire în care să se mute USR, nu vrea să stea cu portăreii la porţile Casei Monteoru, deocamdată nu a găsit. Se aşteaptă oferte de la RAPPS (Regia autonomă – administraţia patrimoniului protocolului de stat), care pot fi accesibile. Sunt două variante, a subliniat N. Manolescu: una, USR va sta cu chirie (nu e greu de înţeles, chiria ar fi uriaşă). A doua, USR să facă un împrumut masiv (400.000 sau 500.000 de euro sau mai mult, credit pe 25 de ani) să cumpere o clădire a ei (în ideea că banii pe care i-ar da pe chirie ar fi mai folositori dacă ar fi investiţi în această clădire care să rămână USR) – dar N. Prelipceanu a atras atenţia că s-ar putea ca peste 25 de ani să nu mai existe USR… Varujan Vosganian, prim-vicepreşedintele USR a susţinut şi el că nu e o idee rea să cumpărăm acum un sediu pentru USR, fiindcă „piaţa imobiliară e jos, e o ocazie” – iar dacă USR se desfiinţează şi există creditul luat, nu e nici o problemă, se pune în vânzare sediul cumpărat cu acest credit. Că punând problema aşa, putem spune că peste 25 de ani s-ar putea să nu mai existe nici Uniunea Europeană…

Şedinţa de azi a Consiliului USR a avut pe ordinea de zi doar trei puncte: Informarea preşedintelui, validarea noilor membri ai USR şi discutarea contestaţiilor şi situaţia răspunsurilor de la CNSAS privind cererile formulate de USR (de verificare a dosarelor membrilor Consiliului USR). N. Manolescu şi-a început „informarea” în genul: de parcă n-am avea destule pe cap (cu pierderea sediului de la Casa Monteoru şi cu prăbuşirea colectării banilor de pe timbrul literar la USR), „acum şi cazinoul ne-a cerut recalcularea datoriei lor faţă de USR, a venit şeful lui de la Tel Aviv”. Ştiţi despre ce e vorba: există un parteneriat între USR şi un cazinou care ocupă Casa Vernescu (dată USR în folosinţă pe 49 de ani de către Guvernul României la Revoluţie în locul clădirii USR din vechiul bulevard Ana Ipătescu luată de N. Ceauşescu şi transformată în ambasadă). Laurenţiu Ulici, fost preşedinte al USR, a găsit această soluţie, când USR a dat faliment sub preşedinţia lui Mircea Dinescu. Cu aceşti bani din parteneriatul (nu-i putem spune subînchiriere, a observat N. Manolescu, „USR n-are drept de subînchiriere”) cu cazinoul se acoperă salariile angajaţilor USR, în principal. N. Manolescu a spus azi că e o presiune din partea proprietarului cazinoului de a reduce suma angajată prin parteneriat către USR deja periculoasă (fără aceşti bani de la cazinou, USR ar putea să nu mai aibă nici o ieşire din marasmul economic-financiar; deşi aceşti bani daţi USR, pentru cazinou e o nimica toată şi cazinoul, atunci când a fost aprobat să fie deschis, a subliniat pe acte că e pe jumătate instituţie de cultură şi că sprijină în primul rând USR) şi nu ştie cât vom mai rezista. „Ne-au fluierat ideea că pleacă”, dar USR mizează pe faptul că a făcut prea mari investiţii să-şi permită să plece. Nu se ştie ce va urma, negocierea a rămas în aer… Alt punct din „informarea” preşedintelui USR, N. Manolescu: primirea celebrului milion de euro promis de la 1 ianuarie 2010 de către Guvernul Boc la ANUC (Asociaţia Uniunilor de Creaţie) pentru susţinerea revistelor acestor uniuni de creaţie. Am mai scris despre asta aici. Între timp am aflat că din aceşti bani vor fi finanţate şi revistele Academiei Române, nu numai uniunile de scriitori, de artişti plastici, actori şi regizori, muzicieni sau arhitecţi. S-a venit cu argumentul că legea timbrului şi legea sponsorizării nu funcţionează, sau funcţionează prost. S-a convenit să fie îmbunătăţite aceste legi. „La legea timbrului ne-am inspirat din legea lui Ralea şi vom introduce obligaţia de a plăti timbru şi la cărţile ce apar pe suport electronic şi pachetele ziar-carte, de tip Jurnalul literar şi Adevărul” – N. Manolescu. În privinţa legii sponsorizării, ea trebuie făcută în aşa fel încât să convină celui ce sponsorizează, nu ministerul Finanţelor… Uşor de zis. Nu e greu de înţeles că până trece o lege prin Parlament, USR dă faliment… S-a promis 1 milion de euro pentru publicaţiile culturale de toate genurile, care au tradiţie. A intervenit Varujan Vosganian, parlamentar: va trebui să obligăm Guvernul Boc să pună acest milion de euro capitol special pentru ANUC în Bugetul României pe anul viitor, altfel n-o să rămână decât promisiune. În privinţa legii timbrului, ea trebuie amendată în aşa fel, încât să oprească evaziunea financiară în regim editorial, eventual să se pună timbru aplicat pe fiecare carte vândută, cum era înainte de 1944. Dar cine ţine contabilitatea timbrelor de carte aplicate? E nevoie de solidaritate între noi… Să fim sobri! USR s-a dus în tribunal cu Editura Rao, de exemplu, procesul durează de doi ani, USR pierde… Normal ar fi să câştige USR 1 milion de lei din timbru literar, anual, dar anul acesta estimăm că vom aduna 400.000 de lei. În legătură cu lista revistelor de cultură ce vor fi subvenţionate din acest 1 milion de euro, N. Manolescu a susţinut că USR are partea cea mai mare şi că vor fi finanţate în primul rând revistele care sunt proprietate a USR, adică Viaţa Românească, Apostrof, Orizont, România literară, Ramuri, Luceafărul de dimineaţă, Convorbiri literare, Vatra, Steaua şi Helikon (de limbă maghiară)… Gabriel Chifu a citit şi o listă a revistelor literare care apar sub egida USR, dar a luat seama că e şi incompletă şi prost întocmită, neexistând acte de autorizare în acest sens. Fiind fitilul aprins, în condiţiile în care numai unele reviste literare au dreptul la finanţare din milionul de euro promis de Guvernul Boc (şi lista se construieşte împreună cu celelalte uniuni de creaţie), s-a dat de înţeles că se vor găsi soluţii de compromis, vor fi ajutate şi revistele ce vor contesta lista revistelor literare, listă ce va fi înaintată Guvernului. Mai ales că revistele de cultură de patrimoniu (apărute în secolul al XIX-lea) primesc finanţări şi de la consiliile judeţene sau primării, în provincie. Voi reveni.

PS. Primesc pe e-mail de la Ion Lazu invitaţia de a asculta 3 cantece in aer liber, izvodite de Lidia Lazu pe Acropole. Poate au sa va placa… Vă invit la rândul meu să le ascultaţi (eu nereuşind să deschid, PC-ul meu stă tot mai prost cu încărcatul): Click pe linkul de mai jos pentru a le downloada (sau click dreapta+save as): http://dl.transfer.ro/transfer_ro-24sep-7f0f6c728300294c.zip (376.4Mb).

Public, totodată, o fotografie a Lidiei Lazu din călătoria sa în Grecia. Pe blogul lui Ion Lazu găsiţi pagini insolite de jurnal însoţite de fotografii din Grecia, daţi click pe http://ionlazu.bibro.net/


Like it? Share with your friends!

0
1 comment

One Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. This blog appears to get a large ammount of visitors. How do you get traffic to it? It offers a nice individual twist on things. I guess having something authentic or substantial to give info on is the most important factor.