Conform calendarului personal, din 19 februarie 2021 am intrat în Anul 71-LIS

Joi, 25 februarie 2021. Am intrat în Anul 71-LIS. Anul meu literar începe în 19 februarie (ziua nașterii), în anul în curs, și se termină în anul următor în 18 februarie. Nu mai știu de când (probabil din prima tinerețe; cu mult înainte, în orice caz, de a intra în circuit profesionist literar, dacă pot să spun așa; abia la 28 de ani, în 1978, am debutat editorial cu un ciclu de poeme în „Caietul debutanților – 1977”, apărut la Editura Albatros) mi-am pus astfel la cale calendarul personal. În principal, legat de poezie. Nu implică nici un program literar, e doar o schemă orientativă pentru mine. De exemplu, pe poemele scrise de la începutul anului 2021 până la 18 februarie 2021 am scris Anul 70-LIS, ele aparținând de anul care a trecut la ziua mea de naștere (care e un fel de Revelion)…

De când cu „pandemia”, am abandonat orice idee de proiect literar (e adevărat, de la finalul anului 2017 am anunțat că nu mai scot cărți originale), noul coronavirus mi-a provocat o lehamite fără de sfârșit, „nu-mi mai arde de nimic”, văzând în realitate, pe zi ce a trecut, că nimic nu merită, totul e zădărnicie. S-a rupt ceva în 2020 în fibra vitală a omenirii. Faptul că aproape întregul glob a fost afectat de Covid-19 (acum cu noi tulpini), m-a derutat. Eu nu mi-am bătut capul cu Covid-19, mi-am văzut de viața normală (acel stat acasă obligatoriu din starea de urgență nu mi-a folosit la nimic; mi-au lipsit deplasările la manifestările literare, ele erau o supapă în viața literară). Deși ar fi trebuit să mă felicit că am mai trăit un an, la vârsta mea, m-a lăsat rece. Nu mai contează decât câștigurile pentru suflet (creația literară e determinantă) – și cum la ele am renunțat benevol… Nu mă mai pasionează competitivitatea publică, trăiesc pentru mine, păcat că nu știu să mă bucur de viață.

Apropo de felicitări (slavă cerului, am fost răsfățat și în acest an pe Facebook, WhatsApp, Messenger, e-mail, SMS; le cer și de pe blogul meu scuze că nu le-am mulțumit, efectiv m-au blocat; le mulțumesc pentru postările pe Facebook îndeosebi lui Adrian Alui Gheorghe pentru poemul ales, semnat de mine, lui Nichita Danilov pentru eseul la adresa mea, lui Mihail Vakulovski, pentru interviul luat mie cu ani în urmă, lui Daniel Corbu pentru cronica la opera mea), rețin aici un mesaj care m-a pus pe gânduri de la scriitorul Adrian Botez (premiant repetat al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor, profesor la Adjud) – cum adică suntem în pragul Templului Capodoperei, înaintând în vârstă? Vrea scriitorul să spună că fiecare viață de om e o capodoperă, dacă ajunge la 71 de ani?

„Dragă LIVIULE –

…Îți urez (pentru 19 Februarie) : LA MULȚI ANI BUNI ! – cu Sănătate cât mai deplină a Trupului, cu Serenitate desăvârșită a Sufletului și cu Mirabilă Forță Demiurgică, a Duhului tău Creator !

…Și tu, ca și mine, simțim, intuim, ba chiar ȘTIM, că am ajuns la VÂRSTA TRANSCENDENȚEI – deci, suntem în Pragul Templului CAPODOPEREI !

Nu ne mai încălzesc (ori răcesc…) nici Lingușelile falșilor prieteni (egoiști, ipocriți și oportuniști), nici Celebritatea Vană, bună numai pentru cei legați, exclusiv și indisolubil, de Magma Terestră… nici așa-zisa ”Recunoaștere Premială” (de cele mai multe ori, violent-interesată, grețos-fățarnică și jalnic-meschină, sfuntat-tranzacționistă !).

Suntem îndemnați, de SUS, să ne concentrăm ultimele (și cele mai scânteietoare) Forțe Spirituale – spre a intui, la modul SUPREM-VIZIONAR – CAPODOPERA ! – SUPREMA SINTEZĂ a Motivației Misionare, a Ființei noastre de Duh, întrupat în această Lume, aparent ajunsă la capătul DEMENȚEI și-a ABSURDULUI ! – …de fapt, ajunsă la Pragul TRANSCENDERII !!!

Fie ca VIZIONARISMUL tău să întrupeze această SUBLIMĂ CREAȚIE : CAPODOPERA FIINȚIAL-JUSTIFICATIVĂ !

…ÎNCĂ O DATĂ : LA MULȚI ANI BUNI, PENTRU ÎMPLINIREA DESĂVÂRȘITĂ, SUB ZODIA CAPODOPEREI !!!

…Te îmbrățișează, cu toată dragostea (și metafizica-mi amărăciune… care se ține, după mine, precum o trenă regalo-gunoieră !), cu admirativă prețuire, caldă prietenie și frăție întru Duh,

Adrian”

Nu spun că m-a onorat acum Nicolae Panaite, și-a amintit de ziua mea de naștere și a publicat un poem original al meu la „Poemul lunii” în revista Expres cultual 2 / 2021 – se poate citi la http://exprescultural.ro/wp-content/uploads/2021/02/Expres-cultural-nr.-50.pdf . Mai cu moț, directorul Iulian Talianu a publicat întâmplător, tot în luna februarie, un poem original al meu (și alte poeme originale pe o pagină, separat, în interiorul revistei) pe prima pagină a Tomisului cultural 1-2 / 2021 – se poate citi la

Coincidența a făcut să apară o analiză strălucitoare la cărțile mele, semnată de marele Ioan Holban, în numerele din lunile ianuarie și februarie 2021 ale revistei Convorbiri literare (pe internet e numai prima parte a analizei, vezi la https://d56c82fa-293d-46a9-9b33-efe914beffb3.filesusr.com/ugd/6ef4f1_ecfd022efe1948eebdb9e4e2f714a994.pdf ). Sau că în revista Ramuri pe luna februarie 2021, Toma Grigorie scrie extraordinar despre antologia mea „Stricarea frumuseții” (apărută în colecția Laureați ai Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia), revista se găsește în chioșcurile Inmedio (deschise la hipermarketuri tip Carrefour sau în marile gări CFR), pe internet întârzie… Îi mulțumesc și fiului, Laurențiu-Ion, că m-a sărbătorit acasă, la Brașov (sosit special de la București), alături de Doina Popa, în 19 februarie 2021. Le mulțumesc și pe această cale tuturor celor ce nu m-au uitat (sincer, mă intimidează felicitările primite). În condițiile în care mă tot aștept să intru, la o vârstă cum sunt, într-o izolare de rău augur, din care să nu mai pot să ies.