Marţi, 8 iunie 2010. Bat în lemn, dar cred că am uitat esenţialul atunci când am luat seama că statul ne bagă mâna în buzunar, să ne ia un sfert din salariu şi 15 la sută din pensie sau indemnizaţie socială, şi că e sfârşitul lumii din acest motiv. Am uitat că pe capul românilor planează spectrul Cutremurului cel Mare, de mai mulţi ani anunţat şi de care uitasem, furaţi mai nou de protestele legate de sărăcirea legalizată de „regimul Băsescu”. În această seară, la ora 18.16 în Bucureşti s-a simţit un cutremur de 4,8 grade pe scara Richer (care a făcut să se legene lustrele la blocurile turn) şi ne-a adus cu picioarele pe pământ. Ferească Dumnezeu, un mare cutremur care s-ar produce în acest an ar da lovitura de graţie României (nu numai Bucureştiului şi Moldovei şi Munteniei, care vor fi cel mai afectate)! Fiindcă mă tem că statul român nu mai are nu numai rezerve bugetare în bani pentru calamităţi naturale, dar nici rezervă strategică de alimente. România e într-o situaţie de plâns – prea puţin români au asigurări pe locuinţe, şi mai puţini au economii cu care să facă faţă în caz că un mare cutremur îi lasă în viaţă, dar le dărâmă locuinţa. E culmea, de ani de zile se tergiversează legea asigurării obligatorii a locuinţei, lege care nu rezolvă nimic, despăgubirea fiind mai mult simbolică. Eu, să fiu în locul premierului şi a preşedintelui României, n-aş dormi noaptea la gândul că România (vezi harta faliilor) e pândită de marele cutremur. România e la pământ şi fără să se producă marele cutremur, şi cu serviciile medicale, şi cu celelalte servicii. România e practic în incapacitate de plată (odată ce salariile şi pensiile sunt plătite exclusiv din bani împrumutaţi de la FMI şi Comisia Europeană). Să se trezească peste noapte, acum, cu Marele Cutremur, ar fi o tragedie. Mereu m-am gândit la persoana celui ce conduce guvernul – dacă e norocoasă. Se tot vorbeşte că premierii Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu au fost percepuţi ca premieri norocoşi, că sub guvernarea lor n-au trăit românii prost şi, mai ales, n-au avut parte de catastrofe naturale pe care să nu fi putut să le rezolve. În acest moment, un astrolog serios, care se respectă, ar trebui să vadă care e harta astrală a lui Emil Boc (a lui Traian Băsescu e proastă, am mai scris), fiindcă de el depinde România. Îmi pare rău că n-am la cine să apelez. Când scriu aici, fac o încercare – îi telefonez poetei Silvia Chiţimia, un astrolog ieşit din comun (şi etnolog cum nu mai are România de azi, pensionată forţat, că aşa e la români): sunt în criză de timp. Ce faci, Silvia? Sunt amărâtă, mi-au desfiinţat emisiunea de pe TVR Cultural! Ultima emisiune va fi pe 13 iunie. Silvia Chiţimia (foto) are o emisiune săptămânală (duminica, la ora 13) extrem de avizată, intitulată „Zodiac” (plină de inserţii culturale). Nu i s-a dat nici o explicaţie. Acum observ că i se desfiinţează într-o zi de 13, transmisă la ora 13… Nu-şi poate imagina de ce i s-a desfiinţat, fiindcă emisiunea avea succes. E disperată fiindcă a fost scoasă la pensie de la un institut de cercetare al Academiei Române cu 600 de lei, e inimaginabilă bătaia de joc – şi din aceşti 600 de lei pensie vine statul acum să-i mai ia 15 la sută. În condiţiile în care i se taie colaborarea la TVR Cultural, care o mai ajuta. Am rugat-o să propună „Zodiacul” ei unei alte televiziuni, a rămas să vadă ce mai poate să facă… Silvia, tu stai pe Internet? Nu, îmi răspunde. Ştii, tocmai scriu în pagina mea de jurnal online de azi despre influenţa pe care o au hărţile astrale ale premierilor şi preşedinţilor ţării asupra României – e adevărat? Nu, eu pun altfel problema, astral: destinele colective (ale unui popor) nu depind de harta astrală a unuia sau altuia, ci de harta astrală generală a poporului român şi a ţării. Poporul român e obligat să ispăşească pe mai departe, fiindcă a fost greşit construit din naştere, are „tare”, el plăteşte imaginile proaste moştenite din trecut, are multe anateme aruncate pe capul lui. Am scăpat toate şansele acordate, continuă Silvia Chiţimia, din cauza indiferenţei colective, am avut şansa spiritualităţii, dar am ratat-o în ultimii doi ani, am fost o populaţie amorfă, am preferat să ne furăm singuri căciula, pe românii „aleşi” îi interesează să se îmbogăţească şi să fure… Românii sunt dezbinaţi, aşa sunt făcuţi, deşi ar trebui să se iubească, să fie un popor distinct, aşa cum sunt nemţii sau francezii, care se iubesc… Stai, că e prea abstract. Ce e cu harta astrală a ţării? Nu e uşor să o determini, mi-a răspuns Silvia Chiţimia, fiecare astrolog are alte coordonate, eu am apelat la mai mulţi astrologi francezi, ea e relativă. Harta astrală pe care o determin eu (dar repet, e relativă) are ascendent în Vărsător şi până pe 15 iunie ea arată rău. Şi s-a confirmat. Bine, dar 15 iunie e săptămâna viitoare, ce va fi după 15 iunie? Va fi o limpezire, o curăţire. Cum adică? Nu ştiu exact, ce ştiu e că urmează o depresie colectivă, gânduri negre colective (care pot modifica energia vitală a naţiunii), va fi revoltă interioară şi frustrare… Asta, fiindcă nimeni nu ne-a întrebat dacă e bine să fim sărăciţi. Chiar mă sperii – în ce sens urmează o limpezire, o curăţire? Silvia, dragă, spune-mi ceva despre harta astrală a lui Emil Boc, dacă ştii. N-am ce să-ţi spun, refuz din start să mă uit la harta astrală a unui om care are numărul satanic în datele lui de naştere… Poftim? Am rămas mut. Dar când e născut Emil Boc? Uită-te pe Internet, mi-a mai spus Silvia Chiţimia – şi ne-am despărţit cordial, „rămâne să mai vorbim”… Vă daţi seama, după ce am închis telefonul am căutat pe Google datele de naştere ale lui Emil Boc: septembrie 6, 1966. Mi-a stat inima. România e condusă din decembrie 2008 de un „666”. Scuip de deochi. E bine să nu invoci Cifra Fiarei, fiindcă Fiara îşi face apariţia. Să mă ierte cei slabi de înger. Eu eram sigur că Traian Băsescu e întruchiparea figurată a Răului – şi uitaţi-vă ce descopăr azi, că nu e singur. Închei, rugându-vă să credeţi fiecare ce doriţi. Pentru mine e clar că e ceva în neregulă cu conducătorii ţării, cu poporul român şi chiar cu România.
***
Cititorul intransigent al acestui jurnal online al meu, Ramona CT, a intervenit iar radical:
lis, pe fb asta (probabil Facebook, pe care mi-a scris – nota LIS) vad ca poetii pun poezii. si se starnesc dezbateri nesfarsite despre ele. e si asta un mod de a promova poezia. si inca unul foarte actual. cultura instant. dar ar trebui sa postezi si tu. serios. macar una pe zi.
Mă execut. Îmi convine, deschid o antologie selectivă – de ce nu? Poeme dintr-o serie. Dar o asigur că eu n-am cum să intru în vederea celor ce stau pe Facebook, să comenteze aici poemele. Sau am înţeles eu greşit, Ramona CT mă invită să „postez” pe Facebook un poem? Regret, nu mă interesează.
Să fiţi pe aproape
ce fum înecăcios! Tuşeşte, se sufocă.
Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei
pocăinţei… Arzi în propriul tău
interior la foc
mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învăţăturile.
Îşi pipăie iar săculeţul cu plumbi,
pentru puşcă: în curând,
în curând voi striga “Luaţi Duh Sfânt!”, să fiţi pe aproape…
Cu tatuaje pe mâinile groase, cu
cercei în urechi – îşi dă jos, încet-încet, masca verde,
grea, de plumb oxidat, de pe faţă şi
pocneşte dispreţuitor din degete: mă tot cheamă apa
adâncului din mine, de trei zile, să-mi
sting focul
dar eu sunt surd. “Adevărul e că trebuia s-o rupi mai
demult cu trecutul”… Noul a luat locul
vechiului?
Merge agale, cu capul
plecat, cu ochii în jos, ţinând în mână un
toiag şi purtând pe spate o
puşcă de vânătoare şi o raniţă goală făcută din
piele de ţap. Poate va reuşi să
determine ca anumite evenimente să se producă mai repede.
Sau mai încet.
Liviu Ioan Stoiciu
Nu stiu exact cum de-am reusit dar m-am trezit intepenita aici la comentarii – vezi daca poti face ceva sa ma eliberezi. In alta ordine de idei cred ca e adevarat, romanii vor intra mai intii in depresie si vor fierbe lent toata vara, mai cu o pastaie, mai cu o vinata, mai cu un mic la foc redus. La toamna cind s-or scutura depresiile atunci sa te tii!
Numai la primul tău comentariu, Doina dragă, nu intră în pagină automat comentariul tău (trebuind să-l deblochez eu), după aceea te recunoaşte, intri automat în pagină cu toate comentariile, dacă le vei mai scrie… Cu siguranţă, ai dreptate, la toamnă va cădea şi Boc (aşa, Băsescu se va iluziona că-i va face pe plac poporului, sacrificându-l) şi, mă tem că va veni şi marele cutremur, din nenorocire.
De două săptămâni „mă tot cheamă apa/adâncului din mine” (n-am înţeles încă de unde a venit, de ce?). Acum toate datele sunt în mâinile unui doctor care sper să mă lămurească. Sau vorba poetului: „poate va reuşi să/determine ce evenimene să se producă mai repede/Sau mai încet.” Nici nu vreau să mă mai gândesc prin ce am trecut. E bine că a rămas de domeniul trecutului şi ceea ce contează e că sunt iar alături de voi. Cel cu coasa, din pag. Jurnalului de luni, nu ştiu la ce se mai deghiza în verde, când, iată, Silvia Chiţima /(vă salut doamnă a unor lecturi ale mele din tinereţe/ce bine că mai auzi de câte un nume drag)/ ne dă teribila ştire astrologică (taina) unei cifre despre cel care în direct, în câteva rânduri, a arătat poporului său că el pregătea din timp coasa şi barda. Aşteptăm (altceva nu cred că mai avem ce face după atâta muniţie irosită degeaba din toate părţile), aşteptăm să treacă cel imaginat ţinând în mână un toiag, ca în poemul lui LIS, să treacă din nou pe lângă răscrucea destinului (Oedip, nu?) şi să repete cu noi istorii mai vechi. LIS ne avertizează: acele clipe nu sunt prea departe: să fiţi pe aproape”. Tremurăm şi suntem îngânduraţi ca şi bătrânul lui Hemingway la sfârşitul calvarului de pe mare: „M-au înfrânt, Manolin! M-au înfrânt!” Şi copilul nu înţelegea (cum nici noi, poporul acesta, nu mai înţelegem ce se întâmplă de la o vreme cu noi). „Nu el te-a înfrânt! Nu peştele!” / „Nu sigur că nu! Asta s-a întâmplat pe urmă„ – spune bătrânul. Extraordinar! Un dialog cât o nuvelă a lui M. Eliade. Au dreptate comentatorii tăi LIS! Poezia şi proza din acest jurnal sunt ca doi jucători de şah: nu renunţă la lupta lor cu destinul. Şi e foarte bine aşa.
Mă speriaţi, domnule Tudor Cicu – va urez multă sănătate! Uneori bolile noastre au legătură cu păcatele moştenite. Sper să fi depăşit cumpăna cu bine… Mi se făcuse dor de notele dumneavoastră de aici, originale (i se făcuse dor inclusiv doamnei Ramona Trifan, atât de ludica noastră cititoare, mă întreba pe mine unde aţi dispărut).
Lis, de ce nu esti mai optimist, nu vezi ca tonul tau are consecinte, ca o veritabila astrograma in care intra vrand nevrand cei care te citesc? Imi da de banuit totul: Doina simte ca s-a intepenit, dl Cicu are de-a face cu doctorul si e cam fatalist, dl Om nu mai mai posteaza nici 50% din cat scria inainte, personajele s-au indepartat… revino-ti te rog! Altfel nu mai deschid pagina asta de jurnal.
Ai umor negru, Andreea dragă. M-ai făcut să râd (eu, care sunt atât de pesimist). Ce să fac? Eu mă iau după evenimente, dacă ele mă pun în situaţia să gândesc apocaliptic, n-am de ales, mă las în voia lor. Altfel, aşa e-n viaţă, unii văd jumătatea plină a paharului, alţii pe cea goală, eu o văd pe cea cu stele verzi. S-au îndepărtat comentatorii mei? Bine au făcut, că mai sunt şi alte treburi importante de făcut pe lumea asta decât să citeşti acest site – blog al meu. Înţeleg bine că vrei să nu mai deschizi pagina mea de jurnal online? Asta e situaţia, am crezut că ai renunţat demult să o mai citeşti, văzând că nu dai nici un semn. Încearcă şi tu să iei oamenii aşa cum sunt. Eu m-am resemnat în acest sens.
Ei da… nu mai postez ptr a nu sucari stabilimentul si mai ales sensibili cetitori in stele si bloguri… cea ce nu inseamna ca nu urmaresc acest blog si comentarile ce sunt bagate cu sare si peper… ori boia de ardei,marafeturi din-astea..
In alta ordine de idei, as fi trântit si io un comentariu la tema asta numa ca eu am „prostul obicei” sa tincont de taibietuile gazdei fie ca-mi priesc fie ca nu-mi vor prii, bunaoara;
Dl LIS baga vrajeli la greu, are acest drept, este scriitor.. ca de nu-l avea îl trageam de urechiuse….
excellent register you’ve compass
V-am gasit cautand-o pe internet pe doamna Silvia Chitimia si ma bucur, o sa revin sa las urme, sa stiti ca va urmaresc…
Imi este rusine acum deoarece am avut ocazia sa o intalnesc azi pe doamna Chitimia si nu am stiut cine este, ma bucur ca acum stiu si sper sa mai existe ocazii precum azi.
Acum se desfiinteaza TVR Cultural!
Ce parere aveti?
Nu e nicio nenorocire că se desfiinţiază TVR Cultural. În fine, nu-l vom mai vedea pe băiatul cu mâna la falcă şi cu papion la gâtlej : H. R. Porcavievici. A rămas televiziunea cu un singur porc: Alex. Ştefănescu. TVR Cultural va fi dat în custodia TVR 2 şi TVR 3. Tot noi plătim impostura…