Dacă e să o iau pe rând, rememorând câte ceva din ciudatul an 2020

5 min


Luni, 28 decembrie 2020. Se sfârșește un an ciudat. Noul coronavirus a dat totul peste cap. Inclusiv ideile de supraviețuire în societate parcă nu mai au consistență. Dacă ar coborî pe pământ un suflet urcat la cer acum un an, nu mai departe, ar putea să tragă o concluzie neconvenabilă, că omenirea a dat semne de nebunie colectivă, explicabile până la un punct. Frica de moarte iminentă (datorată unui virus necunoscut, probabil având spectrul „gripei spaniole”) a paralizat populații întregi, pe întregul glob.

Fotografie de ieri dimineață de acasă, de la balcon. Între timp ploaia a topit zăpada…

Șefii marii majorități a statelor lumii și-au făcut un titlu de glorie din a-și proteja cetățenii (prin restricții inimaginabile în democrație), provocând crize sanitare pe cât de costisitoare, pe atât de inutile (Suedia rămâne un exemplu de comparație oricând valabil, ea nu și-a blocat economia, n-a adus finanțele în pragul falimentului, a lăsat populația să se imunizeze în „turmă”, ca în fața oricărei gripe sezoniere sau nesezoniere, și are pierderi minime; la o populație de 10 milioane, Suedia a înregistrat fix 8.279 decese „asociate Covid”; faceți comparație, în România, la o populație de 19 milioane, până azi s-au înregistrat fix 15.334 decese „asociate Covid”, cu toate măsurile restrictive draconice luate, care au pus țara la pământ, România trăiește din datorii, are un deficit bugetar de aproape 10 la sută din PIB înregistrat din martie până azi, iresponsabil!). Sigur, așa se scrie istoria, nu poate fi controlată logic.

Noaptea, de la noi, din spatele casei-duplex

În ce mă privește, oricum eu n-aș fi avut nici o așteptare de la anul 2020, faptul că din martie viața literară (patronată de Uniunea Scriitorilor, cu zeci de proiecte de manifestări, în întreaga țară anulate în acest an) s-a restrâns aberant, m-a afectat doar moral. Sunt mulțumit, eu și așa am anunțat din decembrie 2017 că mă retrag, nu mai scot cărți originale. Dacă o iau pe rând, rememorând 2020:

1) În 15 ianuarie mi-a fost lansată la Botoșani antologia din colecția Poeți Laureați ai Premiului Național „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, intitulată „Stricarea frumuseții” (apărută la Editura Rocart, 2019). Neașteptat, am rămas cu un stoc de exemplare din această antologie, pe care speram să o împart prietenilor cu autografe la fața locului la manifestările literare la care eram invitat, previzibil (și care nu s-au mai ținut din cauza „pandemiei”), neavând încredere în Poștă (ea returnează cărțile, poștașilor le e lene să le ducă destinatarului, îi face aviz să vină să le ridice de la oficiul poștal; uneori, obiectiv, destinatarul neavând o cutie poștală în care să fie lăsată o carte).

Cu Doina Popa și Laurențiu-Ion, fiul

2) Am venit de la Botoșani (și eu și Doina) cu o gripă violentă, care ne-a chinuit două luni. Pot să pun pariu că, obligați să facem testul Covid, am fi fost găsiți pozitivi. Norocul nostru că din 15 martie, când s-a decretat starea de urgență din cauză de Covid-19 (cu măsuri restrictive incredibile), ne-am mai venit în fire, poate am făcut și anticorpi la Covid-19. Nu e exclus să fi avut Covid-19, ne-am revenit de la sine, ca în fața oricărei gripe sezoniere, „autoimunizându-ne”.

3) Norocos, am fost desemnat (de un juriu de critici de vis, președinte fiind Nicolae Manolescu) „Scriitorul lunii februarie” – pentru antologia intitulată „Stricarea frumuseții” și pentru minunata vârstă pe care am împlinit-o pe 19 februarie 2020, de 70 de ani! E cu totul ieșit din comun că unul ca mine a ajuns la această vârstă, în condițiile în care toată viața am fost obsedat de sinucidere (în 1973 am avut șapte tentative, aveam 23 de ani; la 53 de ani s-a acutizat depresia, pe seama căreia puneam această obsesie, în fiecare zi am așteptat un „semn divin” să pun cruce unui destin care mă dădea cu capul de pereți; credincios din fire, la 50 de ani ai mei din anii 2000 n-am mai îndrăznit să pun la întâmplare tentative).

4) După intrarea în starea de urgență pe plan național și apoi în starea de alertă non-stop, învățat „să stau în casă”, de la sine, n-am fost afectat la masa de scris și de citit. Doar că, hotărât să nu mai scot cărți originale, am renunțat la orice gen de proiect literar. Scriu și citesc liber, pentru sufletul meu, fără gândul atingerii unui scop literar concret. Am continuat să scriu, totodată, regulat, la reviste la care am rubrici de ani de zile și să răspund la anchete sau invitații la colaborare cu poezie, în principal. Am dus dorul manifestărilor literare organizate în țară, ocazii să mai ies din casă, să mă bucur de o deplasare, să întâlnesc prieteni. Până în toamnă, am urcat pe munte, la vârf, și am fost la mare, la Neptun, neimpresionat de interdicțiile oficiale. Din toamnă, efectiv nu mai ies decât să fac tot cumpărături curente. De Crăciun, acum două zile, fiul, Laurențiu, mi-a făcut rost de un adevărat „arsenal de luptă împotriva urșilor”, mă rog, nu de luptă, ci de speriat urșii întâlniți pe poteci (pocnitori, fluier cu lumină, două spayuri paralizante și vuvuzelă cu spray, care te asurzește), sper să ies de anul viitor iar pe munte de unul singur. Că dacă mai stau mult închis în casă, chiar mă sufoc…

5) Am participat, la date diferite, la Gala Poeziei Române Contemporane („Lista lui Manolescu”) și la o dezbatere despre poezie, organizate de Uniunea Scriitorilor și ICR, și la un Maraton de poezie (organizat de ICR, prin Andrei Novac), la București, la Grădina ICR. Totodată, am continuat colaborarea „angajată” post-pensie cu Viața Românească „de la distanță, telemuncă online” (rar mergând la București, le cer scuze colegilor care se ocupă și de difuzarea revistei; pe de altă parte, ne-am înstrăinat de apartamentul la care avem domiciliu stabil la București, la capătul Căii Giulești; eu și Doina stăm, practic, permanent ca… flotanți la Brașov; aerul de Brașov îi face bine inimii Doinei; apropo, prozatoarea Doina Popa și-a văzut de scris și de citit tot anul). Online am fost prezent și la Gala Scriitorilor anului, la Iași (organizată de Uniunea Scriitorilor și ICR, prin Primăria Iași, reprezentată de Adi Cristi). În rest, timp pierdut pe internet, pe Facebook, WhatsApp, Messenger, e-mail – cu mesaje și videoclipuri tot mai amuzante, românii și-au recăpătat umorul (mai ales umorul negru) în vremuri de „pandemie”. Am citit știri (și reviste literare în format pdf), zilnic.

6) La Mulți Ani! Cu cele mai bune urări! 2021 cu sănătate, zile senine, bunăstare sufletească!

Fotografiile inserate în text (și în titlu) sunt făcute de Crăciun 2020, acasă, la Brașov.


0 Comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.