0
9 comments

Marţi, 9 noiembrie 2010. Mi-au atras atenţia două ştiri apărute consecutiv – în una se sublinia că Ministerul Culturii (condus de un scriitor maghiar, politruc) va desfiinţa 638 de posturi la teatre şi muzee, în principal, pentru a face o economie de… 600.000 de euro pe an, o sumă stupidă de-a dreptul la nivelul unui stat care ar trebui să se respecte. Pur şi simplu s-a atins pragul tembelismului la nivelul Guvernului Boc. Sunt daţi afară 638 de oameni din cultură, care şi aşa aveau salarii de mizerie, de până în 1.000 de lei! E condamnabil: Ministerul Culturii e ţinut în viaţă numai pentru clientela politică – fiind clar că, de câţiva ani, încăput pe mâna minoritarilor din UDMR, el nu face decât să îngroape cultura română programatic. Ne vom trezi cu muzee şi teatre naţionale care se vor închide, din lipsă de personal (şi e vorba de Muzeul Naţional Brukental din Sibiu, caz fără precedent în ultimii 190 de ani, sau Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti!). Las la o parte faptul că de ani de zile Ministerul Culturii nu mai ajută literatura română (e adevărat, nici pe celelalte uniuni de creaţie), prin nimic, nu dă un ban nici măcar pentru o manifestare literară modestă (la nivel naţional au dispărut manifestări literare de tradiţie), direcţiile judeţene de cultură nu fac decât să monitorizeze patrimoniul imobil, nu mai au nici o legătură cu literatura română. Cu o seninătate degradantă, Ministerul Culturii trimite la plimbare oamenii de cultură şi păstrează numai clientela de partid (din „arcul guvernamental”), n-are decât să se aleagă praful de creaţia originală românească. La nivel guvernamental e dezastru, de altfel. O putere politică mai anticulturală decât aceasta a PDL-UDMR-UNPR nu s-a mai pomenit – la un Produs Intern Brut al României micşorat dramatic an de an (din cauza incompetenţei guvernanţilor, nu din cauza crizei mondiale), i-a alocat în acest an Culturii 0,14 la sută. Recitiţi: 0,1 la sută din PIB – zero virgulă 1 la sută! În aceste vremuri de criză mondială, în Bulgaria s-au alocat culturii 0,72 la sută! Incredibilă distanţa de la 0,1 în România la 0,7 la sută în Bulgaria. De ce am ajuns atât de jos? Numai fiindcă România e condusă de un marinar inept? Nu cumva suntem cu toţii de vină, că lăsăm să ne îngenuncheze un partid de guvernământ total corupt?

A doua ştire e legată de un scriitor dispărut zilele trecute şi îngropat cu mare pompă „la picioarele lui Eminescu” (după ce a provocat o adevărată isterie pe televiziuni, dar şi în presa scrisă). E vorba de Adrian Păunescu – care a lăsat moştenire… 3.700.000 euro! Săracul Păunescu. Auziţi:

Poetul Adrian Paunescu a lasat mostenire o avere estimata la 3 milioane 700 de mii de euro. Paunescu detinea o avere compusa din sase case, evaluate de expertii imobiliari la peste 1,7 milioane de euro, un teren in Voluntari si bijuterii, obiecte de arta si conturi bancare de 43.800 de euro, scrie Libertatea. Poetul nu a lasat insa in urma sa un testament, astfel incat averea sa se va imparti inegal intre urmasii sai. Astfel, sotia sa Carmen va primi, conform legii, 75% din mostenire. Restul se va imparti intre cei trei copii ai lui Adrian Paunescu. Primii doi sunt Ioana si Andrei, nascuti in urma casatoriei cu poeta Constanta Buzea). Andrei are la randul sau urmasi, doi copii si doi nepoti, dar e indreptatit tot la o parte egala cu surorile sale. Cel de-al treilea copil care are dreptul la mostenire e Ana Maria, nascuta din casatoria cu aceeasi Carmen Paunescu.

Natural, mintea mi-a jucat feste – Ministerul Culturii dă afară 638 de oameni din cultură să facă o economie anuală de… 600.000 de euro, iar Adrian Păunescu a lăsat o moştenire de… şase ori mai mare, de 3,7 milioane de euro. Faceţi ce speculaţii doriţi, pur şi simplu aceste două ştiri cu cifre în titlu m-au dat peste cap. N-au nici o legătură una cu alta, dar ce paradox: statul român concediază 638 de oameni din cultură să facă o economie anuală de o meschinărie aberantă, de 600.000 de euro, iar un poet ca Adrian Păunescu, mare patriot de stânga (care plângea pe umărul maselor sărăcite de politicieni, cu discurs populist), prin meritele lui particulare, lasă o avere de 3,7 milioane de euro… Căutaţi dumneavoastră morala. Sigur, puteam să compar cei 600.000 de euro făcuţi economie la Ministerul Culturii cu cele 7,7 milioane de euro nedeclarate de ministrul PDL Elena Udrea (câştigate de soţul ei din contracte cu statul, cu spitalele de urgenţă din Capitală; Legea ANI fiind făcută doar pentru proşti), dar pentru mine această femeie malefică, alăturată lui Băsescu (la fel de malefic şi de bogat; aştept ziua când serviciile secrete îi vor scăpa din braţe pe amândoi şi-i vor arunca la coşul de gunoi; puterea lor depinde exclusiv de malversaţiuni oculte) n-are nici o semnificaţie în plan cultural.

***

Iau aminte la nemulţumirile poetului adjudean Paul Spirescu, prietenul poetului Constantin Ghiniţă (Tică, foto), dispărut acum doi ani. Scriam ieri aici de o manifestare literară la Mărăşeşti dedicată memoriei lui Constantin Ghiniţă, la care Paul Spirescu a refuzat să participe, alături de fosta familie a poetului dispărut (soţia şi fiul), în semn de protest. Varianta oficială a absenţei lor (consemnată de mine ieri aici) fiind una, realitatea fiind alta, prezentată de el. E un caz trist. Înainte de a citi e-mailul primit de la Paul Spirescu azi, vă invit să citiţi comentariile lui de ieri, făcute aici, la care am răspuns: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/11/un-poet-norocos-din-marasesti-caruia-ii-e-perpetuata-memoria-constantin-ghinita-traim-mai-mult-despartiti/

Liviu, chiar îmi pare rău de “controversa” pe care am iscat-o în public, abia acum îmi dau seama că aş fi putut să-mi spun punctul de vedere şi, în fond, adevărul pe această cale a email-ului. Iată despre ce este vorba: înainte să moară Tică, primarul de Mărăşeşti i-a făcut atâtea şicane, pe motivul că ar fi fost prieten cu fostul primar (de altă culoare politică – nota LIS), încât bietul Tică îmi spunea tot mai des că are de gând să plece de bună voie de la Casa de Cultură. Un altul, consilier liberal care acum se ocupa de comemorare, se jura că va face tot ce se poate să-l dea afară pe Tică de la Casa de Cultură. Ştie bine şi Adrian Botez, mă mir că nu ţi-a spus.

Imediat după moartea lui Tică, fiul său, Bogdan a fost dat afară din funcţia de paznic şi nu i s-a găsit nimic în loc… primarul chiar i-a propus să-l treacă la ajutor social, printre ceilalţi ţigani din Mărăşeşti, iar, în schimb, el să participe cu ceilalţi la măturatul străzilor.

Cam asta este realitatea, alături de multe altele.

Cu aceeaşi prietenie nedisimulată!


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
9 comments

9 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Da, nimic de zis… parca ungurul asta vrea sa-i ridice o statuie lu A.P si mai si … sa -l ridice pe Vadim cu ai sai. Normal ar fi ca un minoritar sa caute fi mai bun , sa-si dovedeasca loialitatea ci nu ura fara de margini fata de cultura tari unde i-a fost harazit naste, tara care este si-a lui indiferent de etnie, bunaoara; Germania este si tara mea, adoptiva, dar o consider tara mea, impotriva careia nu as concepe comite vreo netrebnicie chiar daca interesele tari mele de bastina ar cere-o, dar in acelasi timp, nici impotriva tari mele de bastina nu as concepe actiona in favoarea adoptivei tari. Asa gândesc ca este normal, santos. Dar si mai santos este sa contribui la apopierea ambelor culturi daca soarta te aduce opta pentru o tara straina. Cert este ca ungurul asta de la cultura actioneza ca dusman al culturi românesti, cel putin asta înteleg, nu cunsoc in amanunt problemele ptr ca nu mai mai intereseaza politica dâmboviteana.

    In privinta lui A.P, am bagat de seama showul … era normal sa fie facut, totusi;

    1) Nici pe departe nu a existat o mare de oameni in ziua inhumari, asa cum se scremea tâmoita aia de jurnalista convinge din helecopter, ba in tâmpenia ei mai ne spunea si numarul , 2000 de participannti, pai si atunci unde era marea de oameni, ori cretina asta habar nu are ce insemna mare de oameni, ori si-a batut joc de români.

    2) Am bagat de seama ca pâna si mort a dat din coate impune, a trebuit strica aleia pentru al pune la picioarele lui Eminescu, unde dupa parerea mea, NU avea ce cauta, prin simplu fapt ca nu mai exista loc, iar bunul simt spune sa te pui in rând cu ceata ta. Aspectul acesta mi-a adus aminte de cazul Teoctist, care si el a avut probleme cu gropa… am comentat pe E-C chestia , poate ati citit-o. Vad ca si A.P , are aceiasi problema… ceea ce mie imi spune multe, dar si maimulte umpâlndu-ma de si mai amre sila fata de el este alt aspect;

    3) Tipul asta orce va fi fost numa crestin nu-a a fost, era un fel de humanist, din soiul socialist, juca foarte bine rolul. In vremea aceia când Ioan Alexandru devenise un misionar crestin, tov A.P cauta abate, il mai lua si peste picior, el insusi a recunoscut nu odata ca nu-a fost de aceiasi credinta cu I.A, numa ca prin 1997, trânteste si el o poezie zis crestina.. dupa moartea lui I.A , da din coate ocupa si acest spatiu pe care la calcat in picioare toata viata… netimitre demna de un mare porc comunist. Citind acea poezie nu poti decât sa-i tragi o injuratura, Nu este poezie ci lozinci ordinare ce gâdila urechile fratilor sai (securisto-comunisti)din BOR, care mai au putin si-l face si pe asta preasfânt… halal sa fie, nu ma mai mira nimic, ba înteleg si mai bine radacina decaderi morale ce-a pus stapânire pe Ro la absolut toate nivelurile, BOR a jucat si joaca in continuare un rol major, din pacate.

    4), inca nu dau pe net acest punct, se leaga de punctul 3, nu de alta dar nu vreaus a le dau ideia fabrica alte mârsave vorbe prin care sa-l ridice si mai si, pe nedrept, sa-si spele rusinea acei preasfinti, preanalti … Totusi, din declaratiile dr Beuran, din poezie ultima se întelge despre ce este vorba, motiv pentru care nu au varsat public nimic la acest capitol, au comis o grava eroare fie ca au uitat, fie ca nexitând pct 4, nu avea ce sa spuna.

    Se vede deslusit din intreg showul de duminica.

    5) Ca perfidia, netimitrea porceasco-comunista sa fie complecta , se vaciarea ca nu-i ajunge pensia , ca medicamentele sunt prea scumpe, peste tot lasa intelge ca este sarac, ba si jurnalisti-lingai cauta sugera prostimi ca era sarac… da, curat sarac, 3.7 milioane euro, doar ce se stie oficial , ca ce-o mai avea prin saltele… numa Dumnezeu si familia stie, totusi, trebuia sa joace si acest rol, sa impresioneze posteritatea, ca muri sarac el ditami poetul ce sta la picioarele lui Eminescu, el ditamai românul… prinde mai bine posteritati.

    Tragând o linie, constat ca am in fata o nerusinare , abuz cel comite pâna si mort, o viata intreaga a fost un porc-comunist asa a crapat asa a fost si ingropat. Pacat, mare pacat, putea fi mult mai mare, mult mai demn de respect daca avea un minim bun simt. Totul a fost diabolic calculat, un rol foarte bine jucat , deh, a fost si preot al dracilor rosi… nu s-a dezmintit nici mort.

    Am curaj afirma; nu cred ca se va mai vorbi de el peste 5 ani, nu 10, 20, 30, ba as zice in cel mult doi ani va fi uitat, nu-i va mai zdrangani nimeni versificarile, va ramâne cunoscut-apreciat la justa valoare doar in breasla specialsitilor, masele se vor descotorosi de el, pe nedrept, dar nedreptatea a comis-o el insusi, aceasta il va urmari.

    Urmarind forumurile am observat ca 70% il injura ci doar 30% il mitiza excesiv, douo extreme care le-a generat el insusi, ce il vor urmari, umbri imaginea.. si, nu va fi mare minune de nu-l vor scoate din mormânt casa-l arunce la locul ce se cuvenea, mai departe de picioarele lui Eminescu, unde altul va trebui sa stea, acesta va rasari curând in România, simt ca -i timpul sau, ca terenul este propice naste (impune), insa, mai trebuie sa crape alti lingai ce vor continua sa dea la cap ptr a nu stirbi onoarea comunistilor, lingailor acestora, al stângi..

  2. Inca douo aspecte importante ce doresc mentiona.

    1) Sa- vazut deslusit ca si prin moartea lui a lovit in biserica, putea muri in alta zi pentru a nu dernaja pregatirea si inchinarea de duminica a crestinilor, dar asa cum o viata a deranjat cu premeditare sfintele sarbatori de paste, unde in loc a-se aduce Slava cuvenita lui Dumnezeu, lui Hristos, se aduce bestiei de ceuasesti si al lor regim satanic, la fel si cu inhumrea lui, cineva nevazut a cautat puncta rolul lui de preot al satanei rosi, dusman de moarte a lui Hristos. Români tot sfârsitul de saptamâna au fost tinuti in tensiunea A.P, duminica lumea se duce la slujba.. majoritatea au belit ochi la Ateneu, alti dus chiar acolo a se inchina la cadavru unui porc, impreuna cu alti porci fosti si actuali nenorociti (ceuasist-rosi). Pâna si faza cu Atenul pare ai fi jucat feste, vrea sa ne avertizeze ca nu-i locul sau, confirmat cu groapa special facuta in aleie care Nu trebuia stricata pentru fundul labartos al porcului ceuasist, de care nu sa- dezis niciodata, ba dimpotriva.

    Alt aspect, cât am reusit vedea la TV, am urmarit pentru a surpinde ce ma interesa, vedea daca si-a meritat ori nu pozitia atât de mare poet si national cât mai ales la picioarele lui Eminescu, dupa cele vazut-constatate am convingerea ca este un intrus. Pe tot parcursul drumului nu s-a vazut lume care sa salute, sa fie interesata de ultimul lui drum, nici la cimitir nu a existat o mare de oameni cum nici in bulevard, asa cum ne-am fi asteptat si cum ar fi fost normal sa fie in cazul unei asa mari somitati. Iata ca nu-a avut parte de o mare de oameni cum a fost la Maria Tanase, iar mai nou a lui Coposu. Sigur, nu omitem faptul ca TV-ul a jucat un rol major dat find ca s-a transmis LIVE, fiind mult mai comod , benefic viziona la TV decât fi in strada de unde nu vezi mai nimic, te imbulzesti aiurea, totusi, era o zi frumoasa, numa buna de plimbare, iesire la aer fie si pentru un asemena eveniment ce se imbina perfect, parca Dumnezeu vrea sa -i mai dea o scaltoafa peste bot atât lui cât si lingailor ramasi in viata, uite v-am dat vreme insorita si tot de rusine veti ramâne, ca asta vi se cuvine. Marea majoritate a scriitorilor pare sa se fi pitit, ori nu mai aveau loc de tovarasi de arme ai porcului… Armeanului reprezentantul scriitorimi care incepuse bate câmpi rau de tot i-sa oprit subit microfonul… parca-l blestema intreaga breasla plus o natie întreaga, lui Vadim nu, ptr ca de la unul ca asta nu ai ce cere.

    Am dat nitel in b^labiala la tamâierea basarabenilor, mai, mai.. oare au uitat draguti de ei de actiunea lui Ioan Alexandru si Copil din 1990, Podul de Flori, perioada in care tov A.P statea pitit sub pulpana fostilor tovarasi, dupa care ateriza direct in patul celui caruia datoram esecul reunificari… mai, mai sa fie si meritul asta la smanglit porcul asta.. pe toate le-a luat el, si mai mai mir de ce ne-a izgonit din România, de ce am fost atât de dur loviti… Iata ce sila mare mi se face pe zi ce trece, ce minunati dracesti dibuiesc de le analizeze cum mai multa antentie.

    Repet, nu pun in discutie meritul incontestabil de-a fi un bun poet, jurnalist, chiar si bun profesionist TV, bun actor, calitatile profesionale nu-i se pt contesta, deasemeni nu-i contest nici partea pozitiva jucata in cultura româna,ci doar netimtirea, roul malefic jucat de mare preot al dracilor ceuasistio-comunsiti si neocomunsiti, de hot al meritelor altora ce face al umfla cu pompa, ca nu degeaba era asa de mare, umflat, si cu vreo 50 Kg apa in el… Dupa 89 avea sanse imense spala toate pacatele daca din inceput se punea pe baricada ce-o tot confisca in ultima vreme si chiar azi, el a contribuit imens la consolidarea bolsevicilor dupa 89, la esecul României, sub oaravanul atasamentului de stânga, de parca iliescieni erau autentici stângisti… Sa nu uitam ca si pe Coposu la diabolizat, pe multi alti apârndu-l pe ceausescu, comunismul lui.

  3. Apreciez şi citesc cu plăcere cam tot ce se scrie la aceste comentarii, dar ca unul care înainte de a sorbi lichidul cucutei, conţinutul otrăvit din paharul pe care iată, la nesfârşit, ca o pedeapsă, ni-l tot întinde oricare discipol bine intenţionat (de altfel) al lui Socrate: vă îndemn a parcurge (fie şi prea târziu scrise), aceste câteva rânduri:
    ………………………………………

    „N-am omorat pe nimeni niciodată
    Nici când murim nu ni se mai dă pace
    La totţ gasiţi cusururi şi reproşuri
    Nu mai lăsaţi pe nimeni să se-mpace.

    Nu-mi stă in caracter, dar ăa doboară
    Limbaju-ascuns al poeziei mele
    Baga-mi-aş p–a să îmi bag de ţară
    Cu oameni falşi şi plină de lichele.”

    …Acestea sunt ultimele versuri scrise în agonie pe patul de spital de Adrian Păunescu, trimise pe email unui amic din diaspora. Mi-l închipui, eu, criticul nimănui, de pe marginea acestor nelocuite întâmplări, care n-am de împărţi cu nimeni laurii unei lumi ce se complace în buza acestei promiscuităţi a datului cu dinadins din coate; mi-l închipui cu faţa brusc congestionată şi cu ochii injectaţi de veninul acumulat, încercând să râdă în hohote prelungi, ciudate, înfricoşătoare … dacă a putut aşterne astfel de versuri, când diavolul sau îngerul (n-avem a şti) trăgea care mai de care să-l prăbuşească efectiv în „lumea” de unde el ca poet va continua să vuiască în hohote de râs, până la clătinarea stelelor care ne va arunca şi pe noi „ăştilalţi” într-un ţinut care şi-a ferecat unul din cele mai mari mistere ale lumii. Cel care va şti să răspundă întrebării rămase fără de răspuns, din atempora clipei lui Isus, stîâd înaintea lui Pilat (vezi Matei, 27 v. 13-14), va avea şi dreptul de a arunca primul piatra.

  4. Ei da dle Cicu… , indivizi prea vocali fie crestini, fie patrihoti , ori probagandisti ideologici sunt dubiosi, ma tem ca astia urasc cel mai tare tara si pe Dumnezeu si ptr as acoperi ura, necredinta apeleaza la limba si dai si dai si iarasi dai cu ea de… se alege praful si pulberea. Acum, permiteti va rog vinde castraveti la gradinari, adica baga nasul in ograda dumenavoastra (de critic, specialist), ma sa i-au pe rând, citez din text;

    Nu mai lăsaţi pe nimeni să se-mpace.

    Aici are o mare dreptate! Dar asa cum il stim foloseste jumatati de masura.

    Eu unul nu-mi amintesc ca A.P sa fi incercat cere iertare, dezice de eroarea in care a danzuit si care a produs si efecte catastrofale pentru România, pe care niciodata nu si le-a asumat. BUn, vom fi mai ingaduitori cu perioada de pâna in 89, vom acepta ca a platit tribut ca sa faca si ceva bun, si-a facut multe lucruri foarte bune, asa cum spuneam, a salvat poezia,compromisa de huligani, a repus cuvântul in drept, am mai vorbit de acest aspect.

    Dar dupa 89, trebuia sa nu mai clacheze, trebuia sa-si bage el sula… in ala si-al sau partid ce-o baga românilor de-i strâmaba pâna azi, cu toate ca si ala se plângea ca -i-o bagam noii (legionari, asa se spunea atunic CD-ului)) in coasta de drac ce-o are din nascare.

    Trebuia sa nu se joace si public pe deasupra cu iubirea lui fata de Ceausescu dupa 89, a ingrasat cumplit nostalgia dupa acele besti si regim. El (A.P), trebuia sa se impace cu istoria neamului, ori unde el a abuzat-mistificat si dupa 89, a stopat cursul tari, o personalitate de calibru lui putea contribui considerabil al normalizarea societati, nu-a facut-o ci nu pentru ca era de stânga ci cum deduc din text, pentru ca asemeni lui Marx (care ura omenirea), si A.P a gasit de cuvinta razbuna pe români prin aceasta otrava comunisto- nationalist (excerbata), sa-i faca pres pe români, sa-i linga picoarele , cea ce a si reusit, stia ca sunt tembeli, usor de mintit.

    mai tind sa cred ca ura lui patologica contra românilor a luat proporti in acel Dec 89, la care se poate adauga si impotenta opozitiei, a intelectualitati activa in societatea civila (care o fi ea), ce nu la cultivat, la lovit extrem de dur si constant în el, nu i-a dat nici-o sansa a se reabilita si mai ales a fi exploatat in interesul national, al redresari moral-spirituale al natiei, ce trebuie fi un proiect pe termn lung al intelectualitati, in prima faza, A.P putea fi bomba atomica daca si cu parca.. Aici cred ca avem in fata drama lui, ce se întelege si din text, motiv pentru care am spus ca are dreptate pâna la un punct.

    Eu pe când activam in OT-PNT, ma gândeam la el, cultiva… am deschis odata gura iar amici lui, vecini cu el (care azi il ridica in slavi), m-au repezit.. Nimeni nu vroia sa auda de el, insa, eu gândeam in perspectiva atunci, nu in acel moment vizam folosi, insusi Ioan Alexandru il sutinea tacit, cautând cultiva, din pacate.. intelectualitatea noastra a lasat de dorit… Am sa va dezvalui si eu o faza din acei ani (90)

    Eram intr-o seara la sediu in biroul lui Puiu, care nu era atât de vehement contra lui Paunescu, mai venise Dinca, si câtiva de la GID, ce primeau cartele de masa, atunci am pus problema A.P, le-am spus;

    -Mai, atât noi PNT, cât si demnostranti din P-ta Univ, trebuie demonstra ca nu intentionam spânzura comunisti in P-ta Publica,, avem legaturi cu A.P (inevitabile), l-am putea convinge sa acepte veni, face o spovedanie publica, iar dupa aceia trebuie sa-l sutinem masiv totii, sa-l exploatam, altfel nu atragem proletariatul de partea noastra, ceea ce s-a si intâmplat.

    Sigur, boul de D, a sarit ca ars, primul, dupa care pâna si vecinii si amici lui, care de prin 97 au reânceput al iubi neconditionat…

    Ulterior, A.P, s-a reimpus singur , dat din coate rau de tot, si-a luat revansa in cel mai pur stil bolsevic, asa ca nu ma mira ca isi baga si scoate cu atâta usurinta. Din pacate, s-a folosit fara dureri de cap tot de sistemul superticalosit al bolsevicilor.

  5. Într-o ţară, unde până şi eroul lui Kafka pare contemporan cu noi, atunci când spunea: „În ce sat (a se citi, ţară n.m) m-am rătăcit oare”, spusă cu atâta prăbuşire sufletească, nu-i de mirare că toţi avem (sau credem că avem) deplină dreptate, când ne susţinem punctul de vedere. Tot după Kafka „visele (a se citi, gândurile n.m.) nu pot fi interzise”. Şi dacă tot e să-l citez: „Chiar şi stafiile dispar spre zori”, deci să avem răbdare, nu-s departe zorii! De va fi altfel, chiar ne-am înşelat cu toţii şi tare mă tem că vom încuraja la celălalt capăt tocmai pe cel care are ochii legaţi tot încurajându-l sî privească prin cârpa cu care e legat la ochi. Şi acela tot nu va vedea nimic. Poarta asta a înţelegerii chiar nu-i pentru oricine. Lecţia aceasta doar Levin, fratele lui Serghei Ivanovici (după acea zi aflată la cosit printre mujici) a avut-o ca aură a dumnezeului din el. Noi… mai avem de străbătut calea unuia ca Tolstoi şi pilda sa.

  6. Domnul Tudor Cîcu chiar ştie ce spune…dar, mai ales, chiar spune ce ştie. Îmi este ruşine să spun în gura mare: Domnul O.M. spune ce ştie, dar…nu prea ştie ce spune. Măcar gramatica…!