Joi, 28 octombrie 2010. Mă deranjează teribil neputinţa opoziţiei parlamentare în faţa trecerii legilor organice prin responsabilitate guvernamentală (premierul Emil Boc şi miniştrii lui profitând de faptul că au o majoritate parlamentară PDL-UDMR-UNPR-independenţi-alte minorităţi). Ultima lovitură în acest sens a fost dată azi, cu Legea Educaţiei. Lăsându-se impresia că au acaparat viitorul, că nu numai Băsescu face ce vrea, ci şi Boc şi PDL fac exact ce doresc muşchii lor, sfidând România şi românii. E deja de neînţeles de ce s-a ajuns la această situaţie inadmisibilă, ca Băsescu şi Boc să terorizeze efectiv Parlamentul, să oblige opoziţia parlamentară să părăsească sala şi să se voteze doar cu parlamentarii puterii… E deja exasperant, dacă democraţia parlamentară nu mai are nevoie de opoziţie (care înseamnă partea majoritară a populaţiei României azi), atunci opoziţia să forţeze alegerile anticipate, să demisioneze în grup din Parlament. Românii s-au săturat să-i vadă pe cei din opoziţia parlamentară protestând degeaba, e de ajuns că ies în stradă cu zecile de mii sindicaliştii şi nu se întâmplă nimic. 
E clar că Băsescu şi Boc şi ai lor de la putere (care au adus România în pragul incapacităţii de plată) nu-şi dau demisia. În acest caz n-a mai rămas decât să-şi dea demisia cei din opoziţia parlamentară. E obligatoriu să fie declanşate alegerile anticipate, să se mai dea o speranţă de schimbare, să mai găsească soluţii de ieşire din criză şi alţii decât cei ce ne-au îngropat de vie ţara.
***
Am schimbat o vorbă la telefon cu poetul Vasile Baghiu – a apărut numărul 3 al revistei pe care o conduce la Piatra Neamţ (alături de criticul Cristian Livescu), Antiteze – o puteţi citi în format PDF dând click pe Antiteze – Nr.3 (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Vasile Baghiu e o figură aparte a poeziei de azi, a fost premiat pe când prezidam Concursul de debut editorial de poezie „Aurel Dumitraşcu” (organizat de Adrian Alui Gheorghe la Piatra Neamţ), în anii ’90, a atras atenţia criticii din start, s-a alăturat nouăzeciştilor, dar nu falangei bucureştene. În timp a publicat şi cărţi de proză. E născut în 1965, are doi copii (fiica e studentă la Cluj, băiatul în clasa a 12-a) şi… are aceeaşi soţie. La debut era asistent medical, azi e absolvent de psihologie la Direcţia Sanitară Neamţ. A învăţat singur limbi străine şi a câştigat burse literare în Scoţia, Germania, Austria, Elveţia, Franţa, Italia. A inventat şi un manifest literar, „himerismul”, cei curioşi pot citi variantele lui (una e a poeziei scrise în româneşte şi datate în străinătate, a genului de literatură trans-naţională, apatridă; probă şi asta de bovarism) pe http://www.freewebs.com/vasilebaghiu-ro/manifestelehimerismului.htm. 
Vasile Baghiu (foto) era de-a dreptul impresionat la telefon de o întâlnire cu tot felul de redactori-şefi la Zilele revistei Familia, la Oradea, de zilele trecute, de comportamentul civilizat, occidental, de aici (aşa e între şefi; sper să nu dea şi Vasile Baghiu de gustul puterii, tare dulce). Curios, am aflat că nu primeşte nici un ban pentru şefia lui la revista Antiteze (singura care se respectă şi-l publică programatic pe Paul Goma, cel ce e „ca şi interzis” în România; îi strâng mâna public lui Vasile Baghiu pentru publicarea paginilor incomode ale lui Paul Goma şi-l felicit pentru editorialul din acest număr, e exemplar), că e numai muncă de voluntariat. Nu-i displace şefia, dar munca ar trebui plătită, îi mănâncă din timpul lui liber şi din energie. Îi public mai jos un poem (preluat din România literară): Pasiuni
Pasiunile mele sunt viaţa şi
limbajul pe care îl pot articula inteligibil
în momente de tensiune. //
Poezia îmi urcă un pic maxima
până pe la 150 mmHg, însă ştiu
că nu trebuie să-mi fac griji,
pentru că asta – se spune – face parte din obişnuit. //
Un vers bun are valoarea
unui pahar de cabernet sauvignion roşu demisec
de Murfatlar şi
îţi poate da sentimentul că
faci parte din joc. //
Viaţa – care este pasiunea mea
alături de arta poeziei – se insinuează ca joc,
dar pare mai mult o chestiune gravă, chiar dacă
nu pot uita aerul relaxat
al clienţilor de la Café Eiles din Viena,
iarna trecută,
într-o dimineaţă geroasă. //
Văzusem cu o zi înainte
zecile de armuri de cavaleri la Wien Museum
şi mă gândisem în treacăt
că pasiunile mele nu sunt
dintre cele mai profitabile. //
Viaţa rămâne doar cu armura ei invizibilă,
pe care o poartă ca să se apere de ea însăşi.
De fapt, ea se retrage tot mai mult
în spatele vizierei,
până când nimic nu se mai poate vedea. //
Cât priveşte poezia, ea
devine cu timpul din ce în ce mai complicată
şi trebuie pur şi simplu trăită.
Vasile Baghiu
***
Dinspre Festivalul „Dimitrie Bolintineanu” de la Bolintin Vale din 23 octombrie 2010, organizat de redactorul-şef al revistei Sud, Constantin Carbarău. În acest an nu s-a mai ţinut concursul de creaţie pentru debutanţi, Constantin Carbarău a externalizat publicitatea la Direcţia de cultură Giurgiu, care n-a mişcat un deget – o eroare, s-a trezit cu doar câteva plicuri trimise. Mare păcat, acest concurs a impus nume de poeţi douămiişti, să mă refer numai la ei, care au rupt gura târgului (cărţile lor devenind repere), de la Elena Vlădăreanu la Teodor Dună sau Cătălina Cadinoiu… După slujba de pomenire de la biserica din oraş, invitaţii (peste 50!) au venit la un restaurant – care avea să devină sală de manifestare literară (aşa se poartă acum). Aici s-a lansat numărul 9-10 al revistei Sud, aici s-au recitat poeme şi s-au ţinut cuvântări de preamărire a gazdelor, aici s-au înmânat „Diploma de Excelenţă” colaboratorilor revistei Sud, în principal. Public fotografii trimise de Iuliana Paloda-Popescu cu participanţi la această a 30-a ediţie a Festivalului Bolintineanu (în fotografii, Constantin Carbarău, organizatorul, Florentin Popescu, Radu Cârneci, Titi Damian, Ion Lazu).
aştept un răspuns la mesaje.Mi-aţi primit cărţile?
Am o tristeţe când văd tot mai rar interesul cititorului de pretutindeni asupra culturii. Şi ca să mă refer la fapte, pot ridica privirea asupra paginii de CULTURĂ din Jurnalul de Vrancea unde nu întâlneşti neam de comentator, în timp ce la articole în care câte un ziarist mai aprig la fire înfierează nu ştiu ce „fufă” sau „saltimbanc” al scenei politice, comentatorii fac spume la gură. Chiar aşa? Dracul îi vîră pe toţi în balconul de unde nu Romeo face jurăminte Julietei, ci hun-tătarul asudat de şaua democraţiei face avansuri deochiate Perronelei lui Bocaccio (din povestea a doua , ziua a şaptea). Dacă mă întrebaţi pe mine, vă pot spune cum acest cititor căruia i se adresează poetul Vasile Baghiu în finalul din această pagină a Jurnalului LIS, face cu adevărat eforturi disperate spre a descifra sensul liric al versurilor dar şi partea ascunsă (intuită de poet, nerostită direct) şi care ţine de bucuria simţurilor; cum adică? Nichita vedea sentimente, noi le trăim şi poetul acesta chiar sfidează înţelegerea! „Un vers bun are valoarea/unui pahar de cabernet savignion roşu demisec/de Murfatlar”. Probabil, uneori găsindu-l, alteori nu, înţelegerea sa urmăreşte în stil homeric întemeierea textului pe legi nescrise încă. În contextul eposului comic, (vezi LIS: poemul „Adormit” din „pam-param-pam”)!. Dar, lăsaţi-mă să vă redau o parte din acest poem care te face să uiţi de cele spuse mai sus cu privire la tristeţe: „lătrau câinii, la canton… şi m-am trezit şi am adormit iar,/taci şi ascultă:/acuma, un rege orb, din africa,/tocmai ieşise dintr-o gaură, din pământ de la mine, era /negru-negru/şi mă întrebase: unde mă aflu?/alo, familia stoiciu?/greşeală… şi ţâşti!/o dată dispăru… apă fiartă!/(să torn în gaură, să-l prind)/dar până să mai fac o mişcare, o bâzâială trecu pe lângă/urechea mea, să mă mănânce, nu/alta şi… a, să trăiţi, dumneavoastră eraţi, tovarăşe/preşedinte…, beţi un pahar de vin cu mine?”. Care va să zică, cum de chiar şi vechea noastră şi uitată epopee Ţiganiada a contaminat cu atâtea elemente stilistice drumul unor percursori, de ce nu ne-am răsturna din barca acestei nebunii a prezentului spre ceea ce caut eu acum a-mi îndemna zadarnic cititorii! Pe tema nebuniei universale (o nebunie a fost şi construirea calului Troian; de cine altul decât eroul din Odiseea, şi pe care Homer l-a intuit cu o „imagine a omului” simplistă, care l-a convins pe marele Zeus să-l înscăuneze profet în ţara sa); cred că ar trebui să se pună odată, firesc şi întrebarea: scriitorul este sau nu, unul ca Oedip, unul dintre cei judecaţi? Faimoasa afirmaţie ce aparţine lui Pascal, cum că omul e o trestie gânditoare nu ne mai satisface. Eşecul existenţial al întrebării îl umple de un resentiment ori satisfacţie fără de margini pe diavolul care rânjeşte la marginea culturii. Ca să se răzbune de inexistenţa sa în operele care i-au zeificat pe câţiva „muritori”, el a întemeiat (după cum ne sugera Matei Călinescu), Marele şi Prosperul imperiu al prostiei. Dar îmi rămâne mie ca cititor, sunetul cuielor bătute pe crucea Mântuitorului atunci când mă aplec şi reformulez gândul poetului: prin poezie am vrut să visez şi să cuprind omenirea. Criticul va reconstrui mereu şi mereu acest cal troian al înţelegerii sfidate de poet. Dar deschizând porţile cetăţii în calea calului rostuit pe cuvinte ca în epopeea lui Budai-Deleanu, citez: „Bine Solomon au zis înţeleptul/Că lumea noastră de nebuni îi plină…/Vezi cum aleargă toţi după năluce,/Cum gonesc mai toţi umbre fugătoare!/Îndemnul pe toţi a poftelor duce/Fieştecare un feliu de nebunii are”, poetul doar crede că acea gafă a troienilor nu trebuie să fie repetată în vecii vecilor. „Sunt gesturi ce se pot juca” spune Hamlet: şi îi dăm crezare autorului care m-a „îndemnat” – prin sugestie – să scriu aceste cuvinte: „Cât priveşte poezia, ea/devine cu timpul din ce în ce mai complicată/şi trebuie pur şi simplu trăită”. La bună vedere.
Domnule D.A. Seul, am primit cartea de publicistica (v-am raspuns pe e-mail), alte carti ale dumneavoastra n-am primit -va rog sa nu ma mai stresati si dumneavoastra, că am destule pe cap. Ce raspuns asteptati de la mine, de fapt?
Multumesc, domnule Tudor Cicu, e o placere sa va citesc pe mai departe comentariile, deschideţi mereu alte ferestre de abordare critică.
Mulțumiri pentru gândul bun, dragă Liviu!
I just added your blog site to my blogroll, I pray you would give some thought to doing the same.
Thanks for sharing the link, but unfortunately it seems to be down… Does anybody have a mirror or another source? Please answer to my post if you do!
This page seems to get a great deal of visitors. How do you advertise it? It offers a nice unique spin on things. I guess having something authentic or substantial to say is the most important thing.