0

Marţi, 26 octombrie 2010. Au fost număraţi azi 60.000 de pelerini, oficial, la Bucureşti, la moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov (sau Dimitrie cel Nou), care n-are nici o legătură cu Sfântul Mare Mucenic Dumitru (sau Dimitrie) sărbătorit azi, 26 octombrie, prezent în toate calendarele ortodoxe ale lumii, trecut în roşu. Mai exact, Sfântului Mare Mucenic Dimitrie i se spune şi Izvorâtor de mir, fiindcă din trupul lui, atunci când a fost ucis cu suliţele de împăratul roman Maximian (ucis fiindcă Mucenicul Dimitrie era „mărturisitor întru Hristos”), nu a curs sânge, ci mir tămăduitor. Pe când Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou de la Bucureşti e sărbătorit mâine, 27 octombrie şi e trecut în calendarul nostru ortodox cu albastru (asemenea tuturor celor canonizaţi de biserica noastră) – la moaştele lui, scoase afară din Catedrală (unde-şi duce veacul) cu cinci zile înainte, pe 24 octombrie, se închină zecile de mii de credincioşi, în speranţa anulării energiilor negative din această ţară condusă de „oameni fără Dumnezeu” şi a îmbunătăţirii personale spirituale (care să-i protejeze de boli şi să-i călăuzească pe drumul cel bun). Cuviosul Dimitrie a trăit într-o peşteră (foto; azi mănăstire) în secolul al XIII-lea, născut în Bulgaria actuală, la Basarabi. Moaştele lui au fost luate de un general rus din calea turcilor ocupanţi, şi dăruite românilor, aduse la Bucureşti, la Catedrala Patriarhală în 1774. Dacă vreţi, cultul moaştelor Cuviosului Dimitrie cel Nou de la Bucureşti e împărtăşit la Iaşi de cultul Cuvioasei Parascheva (foto; prăznuită pe 14 octombrie; Cuvioasa s-a născut la Epivat în secolul al XI-lea, în Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol; s-a călugărit). Cuvioasa Parascheva a fost adusă la Iaşi în 1641, moaştele ei fiind mutate (vândute, răscumpărate) şi de turcii ocupanţi. În mod straniu, în secolul al XIII-lea, în ţinutul vlaho-bulgar al ţarilor Asăneştilor (Petru şi Asan) coexistau aceşti doi Cuvioşi ortodocşi: moaştele Cuvioasei Parascheva făceau minuni la Târnovo, iar moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov erau dezvăluite în revelaţia unei copile (trupul lui neputrezit era fixat între două lespede peste care curgea apa râului Lom)… Oare întâmplător au ajuns în România moaştele acestor doi cuvioşi născuţi în Balcani, din Vlaho-Bulgaria? Peste timp, or fi având o legătură spirituală aceşti cuvioşi bulgari cu celebra bătrâna oarbă din Bulgaria, vizionară, iluminată, Vanga? Ştiţi povestea ultimei ei preziceri, că România e buricul pământului? Măcar aşa să ne crească inima. V-o redau:

Previziunile oarbei Vanga despre Romania

Cred ca farmecul vietii consta mai mult in neprevazut, in ceea ce nu stim ca ne asteapta maine, vineri sau anul viitor. Daca le-am sti, nu ne-am mai trai bucuriile cu acea intensitate maxima pe care o manifestam cand ne ies in cale.

Cum am trai oare stiind ca la o anumita data urmeaza sa ne calce masina, ori ca ne pierdem cea mai draga fiinta din viata noastra?

Dar oamenii sunt nerabdatori, sunt curiosi sa afle, sa stie dinainte ce-i asteapta. Si pentru curiosii contemporani cu ea a existat Vanga, bulgaroaica oarba, ale carei capacitati previzionare au fost recunoscute, la un moment dat, chiar si de autoritatile statului bulgar.

Previziuni despre viitorul Pamantului: Baba Vanga si oamenii de stiinta

De-a lungul timpului, Vanga a fost vizitata de regi si importanti oameni de stat, printre acestia numarandu-se si cuplul dictatorial din Romania, dar si de oameni simpli, bolnavi, disperati, in cautarea unor solutii pentru problemele lor.

Cu putin inainte sa moara, Vanga a inregistrat pe banda de magnetofon o previziune pentru Romania, pe care i-a incredintat-o uneia dintre nepoatele sale, cu instructiuni clare si precise.

Rugamintea Vangai era ca aceasta previziune sa ajunga la o anumita data, la o persoana anume, ce avea misiunea de a o face cunoscuta romanilor.

Despre romani, Vanga (foto) spune: “Romanii sunt oameni speciali dar nu mai cred in valorile lor si, daca mesajul le este adus de un strain, este mai bine primit decat de la unul de al lor”.

Iata textul previziunii lui Vanga despre Romania:

“Eu sunt foarte mica pentru ca el sa vina la mine, asa ca eu transmit aceasta veste, care mi-a venit de Sus. Sa fie despachetata in luna ianuarie, ziua 24, anul 2005 si, in cel mult o luna de zile, sa fie dusa celui la care voi face referire in text.

Daca nu se va putea ajunge la el, sa fie data celor din preajma sa. Sa va ajute Dumnezeu!

In bucuria acestei lumi, in Romania va veni cel promis lumii. Se va bucura intregul Pamant de nasterea lui. Dumnezeu il va ocroti intr-un loc, departe de locul unde se odihnesc strabunii lui, pana cand va veni ceasul sau.

Cu puterea de Sus va fi daruit. Pamantul, Apa, Focul ii vor veni in ajutor. Odata cu venirea lui in aceasta lume, tot ceea ce este construit pe minciuna se va narui. Toate acestea se vor petrece in anul 2005.

El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primii care il vor recunoaste vor fi cei din poporul sau, poporul din care el a iesit. Drept rasplata, el va aduce acest popor pe cea mai inalta culme a desavarsirii, din intreaga lume.

Acest popor va deveni o adevarata pilda pentru toate popoarele pamantului. El nu va veni cu un cal viu, ci cu un cal din fier, pe care singur il va manui”.

Inca nu stim ce urmeaza sa se intample ori sa ni se intample. Deocamdata nu se intrevad semne ale schimbarii.

Din textul de mai sus, fiecare e liber sa inteleaga insa ce vrea si sa-l interpreteze dupa dorinta. (Ziare.com – Silvia Holotiuc)

Biata Românie de azi… Până să admirăm foloasele spirituale ale viitorului luminos promis României (nu numai de Vanga), trăim cu frica zilei de mâine. Mâine, miercuri, de ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou sunt anunţaţi să protesteze în stradă la Bucureşti între 50.000 şi 100.000 de români pauperizaţi de actualul regim Băsescu (ei sunt reprezentanţii majorităţii populaţiei). Ei se vor adăuga zecilor de mii de români care se vor mai închina la moaştele Cuviosului Dimitrie, în Dealul Mitropoliei… Vă puteţi imagina chinul protestatarilor veniţi din ţară în această noapte, care trebuie să îndure nu numai nesomnul, oboseala, setea şi foamea, ci şi frigul şi umezeala (mâine se anunţă ploi)?

***

M-am lungit iar. Nu vreau să vă plictisesc. Aşa cum mă aşteptam de ieri, ştiind că mă deochi singur de câte ori anunţ şi promit să duc la capăt un proiect în scris, amân relatarea de la Festivalul literar „Dimitrie Bolintineanu” – pus la cale sâmbătă, 23 octombrie la Bolintin Vale de ziua Sfinţilor Dimitrie (când la Bucureşti erau scoase în Dealul Mitropoliei moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie). Atât am să mai consemnez, că manifestarea literară a început la biserica din Bolintin Vale, ridicată de înaintaşii macedoneni ai lui Dimitrie Bolintineanu (care au mormântul în interiorul bisericii, la intrare). Aici, în biserica din centrul oraşului, doi preoţi au ţinut pe 23 octombrie 2010 două slujbe de pomenire (ca la orice mort, cu colivă şi colaci sau vin) pentru scriitorii invitaţi – una cu faţa la altar, în biserică, şi alta afară, în faţa bisericii, unde e mormântul lui Dimitrie Bolintineanu (pe el e bustul poetului, fost ministru paşoptist, care a murit sărac în 1872, fiind îngropat din mila obştească; anul naşterii e 1819 sau 1825). Respectul arătat lui Dimitrie Bolintineanu de biserica din Bolintin Vale e legat şi de faptul că lespedea mormântului i-a fost inserată în peretele altarului, pe dinafara bisericii, foto.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.