Vineri, 29 iulie 2011. Îmi prind urechile dacă mai continui mult aici pe seama Apocalipsei, a atoatețiitorului acestei lumi, a Tatălui (Fiului și Sfântul Duh), a întregii lui scheme cerești și a celor alungați din Rai, în frunte cu Satana (cel dezlegat de Dumnezeu la o mie de ani, conform Bibliei, și pus să provoace o Apocalipsă, la scară mică sau mare, de sperietoare sau de final de ciclu cosmic, nu cunoaștem planurile divine). Ieri, la Comentarii, aici, iar a explodat Octavian Mihăescu (o face pe riscul său) pe seama Celui Bun și Celui Rău, la nivel universal, și a păcătoșilor care nu mai știu ce să creadă în particular – să se îmbrace în „omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare”, sau în „omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu” (Efeseni 4, 18). 
Se subînțelege, chipul lui Dumnezeu a evoluat în timp, conform mentalităților popoarelor (de altfel, obiceiurile devin parte integrantă a culturilor popoarelor). Cu puțină minte și imaginație, ne putem împăca pe seama lui Dumnezeu (tras de toate religiile în toate părțile, exploatat în fel și chip de dogmele și doctrinele spirituale, creștine sau păgâne) și a uneltelor sale, spunându-i „Dumnezeu energie”. În condițiile în care toată lumea e de acord (inclusiv oamenii de știință, în majoritate atei) că avem de a face la nivel universal cu unde energetice (electro-magnetice) care ne conduc, sursa lor fiind Creatorul Unic. Totul e relativ pe această lume, putem insista pe relativismul unui Dumnezeu „energetic” azi, care susține inclusiv viața, de toate felurile și culorile. Că „ne închinăm făpturii noastre, în locul Făcătorului” (Versetul 25), asta e situația, acesta e mersul lumii acum – îndreptat spre ”sfârșitul vremilor”… 
Un Dumnezeu-energie, altfel, care nu promovează valorile (odată ce-i îngăduie pe toți, toate formele de conștiință, inclusiv negative, nebune sau proaste). Valorile unanim recunoscute sunt promovate de uneltele benefice ale lui Dumnezeu, inclusiv preoți sau filozofi (credibili dacă rămân în normele moralei biblice), poeți, profeți de o zi sau țărani fără carte care respectă nativ principii ale onoarei creștine. Sau sunt promovate de uneltele sale malefice, ale celor ce încalcă regulile elementare ale societății din care fac parte, „îndrăciți” sau care nu se pot lăuda cu un ADN compatibil actualei civilizații… Actualele generații în viață ale omenirii sunt îngrijorate că Timotei și Matei au avut dreptate că „În zilele din urmă vor fi vremuri grele” („căci oamenii vor fi nemulțumiți, neînduplecați, neînfrânați, neiubitori de bine”) și „Din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea se va răci”. Că nimic nu e întâmplător? Puterile cerului sunt clătinate acum, Apocalipsa bate la ușă?
„Vor fi semne în soare, în lună și în stele. Și pe Pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe Pământ, căci puterile cerului vor fi clătinate” (Luca 21, 25). Recitiți – soarele ne trimite furtuni magnetice ce se anunță a fi devastatoare de la anul (va schimba polii, motiv de sfârșit de lume), dinspre stele e așteptată o planetă care să distrugă Pământul, trecând prin apropiere (prin atracție reciprocă, miezul Pământului va ieși la suprafață, erupția vulcanilor de azi e floare la ureche), luna ne provoacă azi cutremure catastrofale și tsunami fără precedent. Sunt semne ale Apocalipsei, e zvon de nou război mondial, apar animale terifiante și Hristoși mincinoși, profeți falși.
Pomeneam de „Dumnezeu-energie”, care să-i împace pe toți. Citeam zilele acestea că în Suedia s-a găsit și formula unei Case a lui Dumnezeu (vezi prima fotografie din această pagină de jurnal online), care să-i împace pe toți: „In oraselul suedez Fisksatra, situat la 15 km de Stockholm, isi duc traiul 8.000 locuitori de 70 nationalitati diferite si, bineinteles, de mai multe confesiuni. Dumnezeu e unul. Noi suntem multi. Aici, in centrul orasului, urmeaza sa se construiasca un lacas de cult, mai deosebit decat toate celelalte, poate chiar unic in lume: incinta va adaposti zidurile unei biserici, unde protestantii si catolicii se vor ruga sub acelasi acoperis, precum si cele ale unei moschei, scrie rue89. S-a stabilit inca de pe acum ca nu i se va spune nici biserica, nici moscheie, nici macar lacas de cult. Se va numi „Casa lui Dumnezeu”, reamintind ca Dumnezeu este unul singur, totdeauna acelasi, chiar daca noi suntem multi si ne rugam diferit… Astfel, micutul orasel Fisksatra din Suedia devine eprubeta din laborator, in care au si inceput sa fiarba pasiunile politice in cazul „Casei lui Dumnezeu” (20 de deputati ai Partidului Democrat Suedez, partid de extrema dreapta, n-au pierdut ocazia sa-si etaleze discursul politic, rostindu-si impotrivirea)”. Va regăsi lumea calea spre inima împietrită a lui Dumnezeu? 
Apocalipsa anunțată nu e decât o invitație pentru Dumnezeu de a-și trimite încă o dată Fiul să salveze omenirea.
***
Am tot amânat să public ultima epistolă primită pe e-mail de la poeta din Bistrița, Adriana Rodica Barna (am tot sperat să găsesc o ocazie specială – cum n-am găsit, și temându-mă că rătăcesc e-mailul, o public azi). Public, totodată, fotografii după lucrări preluate de pe blogul prietenei ei, Georgiana Cotuțiu, care i-a ilustrat cartea de excepție (fotografii „rezervate Flickr”, pe care am reușit să o păcălesc și să le preiau aici) – „Lentile de contact”, apărută la Editura Charmides, despre care am mai scris aici. Recomandarea sună așa ”Blogul de pus in rama al Georgianei (graficiana cartii mele): http://artification.wordpress.com/: Priveste-i lucrarile si vei avea o zi minunata. 
Cu drag, Rodica”. Vă invit să luați în seamă invitația, dați click pe blogul Georgianei Cotuțiu, de curiozitate.
Incepand de azi cresc noptile noastre
De la ferestrele scolii de dans unde cuplurile invata valsul
se aude muzica lui Shostakovici si se simte aerul rotindu-se.
Se strang tarabele si corturile amplasate pe pietonal
in „Zilele Bistritei medievale”. Fieraria unde mereu cineva
batea cu ciocanul intr-o bucata de fier incins,
iar altcineva umfla foalele; matritele pentru kurtos-kolacs:
baimarenii ii vand fierbinti impachetati in celofan transparent
prin care se vede nuca; apoi domnitele si cavalerii
inapoiaza costumele inchiriate.
Orasul devine opac, cersetorii isi fac rondul
fiecare in sectorul lui, multimile s-au volatilizat
festivalul de poezie care a adus in oras poeti si critici,
editori si redactori si-a incheiat sesiunea.
El si-a pregatit sinuciderea mergand pe bicicleta.
Ii arat portretul lui Urmuz pe care il port intre
propria mea carte de identitate si banii pentru cumparaturi.
Mi-am pus in gand sa ii spun ca nu e timpul pierdut,
ca in fiecare dimineata are de ales scenariul in care sa intre
si sa isi joace rolul.
El merge cu capul in pamant. El tace semnificativ.
El se vede pe sine prin ochii mei.
Bistrita 1 iulie 2011
Adriana Barna
PS. Am primit o frumoasă avertizare, vă invit să dați click pe linkul pomenit mai jos în mesajul primit de la Andreea Brumaru (îi mulțumesc pentru bunăvoință; habar nu aveam că maestrul Danilov își mai amintește de mine): ”M-am gândit să-ți semnalez un articol al lui Nichita Danilov publicat azi în Ziarul de Iași, în care face referire și la jurnalul tău. Ești urmărit printre ieșeni!
http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/apocalipsa-dupa-anders-behring-breivik~ni7j07 Cu drag, Andreea”. Sărut mâna. Uite așa, citindu-l pe Nichita Danilov mai înnobilez și eu temele blogului.
O sa mai explodez odata in miez de noapte dle LIS, tot pe riscu meu, iata cu ce;
http://www.ucdr.ro/2011/apel/
Va imaginati ce inseamna si cine sunt tovarasei acestia… lor se datoreaza voturile ptr Basescu a mult hulitei diaspore române, acu ca s-au spurcat la fofoloanca sucesului politic trag si partid politic, un milion de membri ar insuma toti acesti NP in Ro, cel mai ridicat procent din toata U.E dar si cel mai ciudat de care vorbeam zilele trecute pe blogul matale.
Poate cineva sa vizualizeze ce ar insemna sa preia astia puterea in Ro? ce interese malefice sunt in spatele lor, ce jafuri se vor face, ce politica nenorocita vor aplica, de pâna si base va fi regretat, io ma rog la Dumnezeu sa nu aibe sanse, dar daca români vor sta in casa , atunci astia vor reputa un suces halucinant.
Acu io nu vreau sa scandalizez pe nimeni, nu este vorba de crestini evanghelici ,simpli enoriasi care vor fi mobilizati iesi si vota partidul lor cu sloganuri biblice, totii acestia o vor face cu buna intentie, ca totii ceilanti români vor binele tari si, dreptate este ca oameni lui Dumnezeu sunt necesari implica politic, dar nu cu perfizi astia de NP-americani, cea mai nenorocita mafie, hristosi, profeti mincinosi.
In vestu U.E astia au peste tot partide dar nu au sanse… nici macar 2% nu optin, vor reputa in Ro sucesul mult dorit in U.E? Sa ajunga Ro calu troian al mafiei NP-americane.
Nu ma pot duce la culcare din douo motive, unul, sunt câteva zile in scurt concediu desi ar fi trebuit fi in Nord-ul Germaniei in aceste zile dar o situatie neprevazuta m-a retinut acasa, si ptr ca sunt liber imi beau berea la compiuter, nu cafeaua când intru dimineata… asa-i la liber. In al doilea rând nu ma ia somnul, adica nu ma desparte de net ptr ca initiativa noului partid
http://www.ucdr.ro/2011/apel/
m-a obligat sapa mai adânc pe unde stiu io cauta, domeniu asta este al meu, stiu unde ma duce asa cum este un arheolog stie unde sa sape, nu sapa de nebun in curtea unui taran ca sa dea de rahat ingropat de stramosi lui.
Foarte putini oameni cunosc strategia, telu final al USA cu trimiterea in toata lumea a asa-zisilor misionari, doar servicile secrete le cunosc in detaliu, de acesta strategie geopolitica nimeni nu are curaj vorbi, ca deh.. USA-i marea putere si de te pui rau cu ea o iai in ocarina ca si cu fratiori sai bolsevici, de fapt, nici o diferenta vorba tatalui dl Goma.
Pe blogul acesta sunt cunoscut ca un crestin care nu este nici habotnic, nici antiecumenism (in duh zic io mereu, ca politic ma opun), nu diabolizeze alte culte ci dimpotriva; le consider parte a biserici lui Hristos,dar NU si sefi lor, nu misionari lor, mai ales perfizi americani, care sunt slujitori diavolului bolsevic.
Cu multi ani in urma am vazut in revelatie deslusit si întarirea acestor miscari politice care sunt necesare altui scop, unul devastator, ci nu cel care il cred-inoculeaza bieti(lor) oameni, enoriasi evanghelici de buna credinta, care sunt iubitori de Dumnezeu. Nu am sa dau identitatea confesiuni la care ma voi referi, dar in Ro se petrece o mare cacialma religioasa via acestei strategi NP-americane, politici USA, putini, nicimacar extremsiti nu pare a nu a fi sesizat-o, dar am convingerea ca li se interzice sa o atace, motiv ptr care nu voi da nici un detaliu concret deoarece urmaresc atent miscarea respectiva dar si pe extremisti (religiosi) români, care stiu ca sunt tot opera celor care au fatat misionari de care vorbesc, ca de-aia cica nu vad ei, adica nu ataca când acolo ar avea cel mai baban material de atac. Pentru ca nu vreau da idei corecta nici uni nici alti, adica as masca mârsavia, nu voi intra in detali ca sa-i las piere pe limba lor…
Totusi, exista riscul ca via Ro sa ia nastere calu troian al mcdonalizari religiei (prima faza), in U.E, al mitizari excesive (depasi pe stalin), liderilor politici ce vor fi pusi, al antihristului. Stiu,greu de primit de o minte luminata, incredibil ce afirm, dar telu final, programul asta-i dragi mei… In Ro personalitati proeminente, inclusiv Dan Puric a fost obligat duce si da obolu viitoerei forme de relgie mcdonalizata , rosu-verde cum îi zic io, aia de la 1995, care in vest nu-a prins absolut deloc, batalia se duce ,pare-se, via Ro, acolo se petrece un fenomen incredibil, pe fata. Nu intru in detali. Dusmani feroce a lui Dan Puric a carui sef pare fi Victor Roncea, nu au suflat o vorbaulita-tastata in directia asta, iar Puric douo mari „belele” a comis ce puteau si trebuia taxate dur de tot, acest aspect imi releva ca nu au voie sa se lege de acea miscare odioasa ce se face in Ro de ceva vreme, iar acu, o pun si de politica, perele sunt coapte. Avertizez, in aceasta miscare sunt implicate persoanlitati marcante, academicieni, actori , politiceni, profesori, teologi, NU, nu masonerie, nu se face nimic pe spate,in culise, orce român ar putea dibui, vedea cu ochi lui si auzi cu urechile sale… adevarat-i cuvântul cine-i întelept pricepe…
Ca sa nu-o mai lungesc, eu imi fac datoria fie si de voi gresi, avertiza si ruga totii români fi cu ochi in patru, a nu permite acestei miscari sa profite de apatia românilor care de sila nu mai ies la vot facilitând acestei miscari malefice optine o victorie rasunatoare in Ro. Aceasta miscare trebuie fi tinuta sub 1-2% asa cum este in U.E, este mai periculoasa ptr Europa decât extrema stânga ori dreapta, ea va câstiga in viitorul apropiat, dar sincer va spun ca nu as vrea trai vedea realizata o asa mare inselaciune a diavolului, cred ca as muri de inima rea… Si atentie, ei se lauda ca in numele unui zeu, hristos o fac… multi naivi cad in plasa lor…
Am mai spus asta: „În copilăria mea, Mama, repeta adesea că în anul 2000 va fi sfârşitul lumii. Aşa auzise, aşa i se spusese şi ei, atât ştia. Şi atât a repetat o viaţă asta, că în februarie 2000 s-a sfârşit ea”. Avea 86 de ani. Odată cu ea şi lumea copilăriei mele. Din clipa aceea nu mai cred o iotă în sfârşitul lumii. Pentru că, atunci când crezi cu putere ceva, acel ceva ţi se şi întâmplă. Aş fi dorit acum să ştie că poezia „Mamei” trimisă acasă la ţară, într-o scrisoare (era de vremea studenţiei) a apărut în cartea mea de debut din 2005 şi mai apoi în „Antologia” poeţilor buzoieni în 2010. De obicei, acum în plină vară, sâmbăta sau duminica, sosesc de la ţară (casa socrilor mei decedaţi şi unde am stupii), şi citesc cam tot ce s-a scris în urmă în Jurnalul LIS. Amintind de mama, nu pot uita că în copilărie îmi ţinea partea când tata mă descoperea în odăiţa din spate (unde aveam bucătăria) cu felinarul aprins, citind pe ascuns şi făcea mare tărăboi. După tata, desigur, consumam gazul pe nimicuri, dar mama spunea că Dumnezeu m-a ales în mod special să fac anumite lucruri (precum cititul) pe ascuns – mai făceam şi alte multe prostii – pentru un anume scop care nu putea fi încă înţeles în momentele acelea. Gândiţi-vă numai ce-i spunea Ivan lui Aleoşa în „Fraţii Karamazov”: „ Eşti tu cumva în măsură să-mi explici care-i rostul ei (harababura vieţii n.m.) pe pământ şi la ce poate folosi?!” Şi am în vedere episodul hăituirii acelui copil de curte, de câinii acelui general pregătit de vânătoare, pe motiv că acesta îi lovise cu o piatră un câine îndrăgit. Mama s-ar fi aruncat dinaintea hoardei hămesite şi asmuţite, pentru salvarea copilului ei! Îşi câştigase icoana aceasta, încă de pe vremea când se lupta pentru destinul propriului copil. Şi nu pot să nu-i recompun în cîteva cuvinte icoana: „Când te-am deschis în gând, chiar erai o carte/Încercând să te recompun filă cu filă./Încercând!/Cum s-ar înfuria un canar pe gratii/Să le roadă, sau să-şi bage gheara în gât/Şi să învingă./Doar aşa să-şi învingă/Şi mult, mult lăudata lui moarte.” Iată aşadar de ce nu cred în „Apocalipsă” şi în speculaţiile care i se înaintează în cuvântul actual. Dar îi citesc pe toţi şi mă aflu mereu în locul „unde/sunt eu, rămas în afara tărâmului fermecat, gata/să te provoc…” cum spunea LIS cândva într-un poem.
Bine ați revenit la comentarii, lipseau aceste răspunsuri/replici elaborate, cu amintiri și trimiteri de-acum ”așteptate” la Dostoievski și poemele LIS.
Admir şi aprob comentariul Dlui Cicu.
Mă bucur în suflet (nu ca … coteiul, dar cam la fel), de câte ori am prilejul cetirii scriselor domniei-sale.
Am şi nişte păreri legate de apocalipse, dar: la ce să le stric somnul pompierilor din garda civică… Dacă, în loc de apă, dau cu kerosen?
Îi mulţumesc Andreei cât şi domnului Culai pentru frumoasele vorbe. Întors acum de la Monteoru, unde bazinul cu apă sărată nu se compară cu cele descrise de LIS la Baia Baciului (de aceea tac mâlc şi trec mai departe), singurele încântări pe ziua de azi gasesc a fi vorbele acestor dragi prieteni. Mi-au amintit de acel moment de încântare cu care Ulise atingea pentru prima oară după mulţi ani, în casa lui şi dinaintea peţitorilor obrazici, arcul său mult prea cântat. Să ne reamintim: „Aşa struni şi el netrudnic arcul,/Cu dreapta-i prinse şi-ncercă el coarda,/Iar ea sună frumos ca ciripitul/De rândunică.”(Odiseea C.21 v.531-534) P.S. Cât am fost plecaţi în Grecia, în balconul închis cu termopane (de la etajul 1 al apartamentului meu) s-au cuibărit două rândunici care au făcut între timp pui şi i-a învăţat recent să zboare. Acum şi aceştia îşi construiesc alăturat alt cuib. În curând vom fi trei familii în casă. Semn de la Dumnezeu, că am uitat fereastra balconului deschisă, şi acum păşim în balcon în vârful picioarelor să nu ne tulburăm vecinii.
De când mă ştiu, am trăit în aceste eresuri: Berzele şi Rândunelele cuibărite la casa omului Aduc Noroc…
Noi, ai mei, eu n-am avut niciodată acest Noroc, pe unde am vecuit.
Dar, la Tazlău, la o casă de cantinier la făbricuţa de cherestea (care nu arăta semne de bunătate vizibilă), încă din anii’70 ridicată cu două caturi, streaşina toată era ornată cu astfel de cuiburi.
Iar, când (după prăbuşirea colectivizării şi chimizării şi asanărilor) s-au reinstalat berzele în Moldova, am crezut că-i semn bun.
Mare lucru-i Credinţa!… Ca şi speranţa, nu te scârbeşte de viaţă.
Continui să-i jinduiesc pozitiv pe deţinătorii de cuiburi de rândunele şi berze pe lângă gospodării.
Eu, la al cărui balcon, astă toamnă, printre obosite zorele, n-am avut oaspete vremelnic (vreo 5 zile) decât un liliecuţ cât o ceşcuţă de espresso. Cât a dormit, a stat spânzurat în gheruţe cu capul în jos. Înainte de a dispărea la fel de misterios pre cât venise, o zi a stat invers, adică firesc. Interesându-mă eu de aceasta, am descoperit că aşa-şi reglează ei tractul intestinal, ca să nu spun vorba ceea… Venit, dormit, kkat, zburat.
Multumesc frumos.
Domnului Octavian Mihaiescu – o sugestie – inainte de a face afirmatii „adevarate” va sugerez sa va documentati si apoi sa veniti cu argumente care sa sustina afirmatiile dumneavoastra. Altfel nu sunteti diferit de ceilalti care prefera sa arunce cu noroi in ceilalti constienti fiind ca se folosesc de neadevaruri pentru a umili pe un semen de al lor. Ati subliniat de mai multe ori faptul ca initiativa UCDR este sustinuta de americani… Ati putea veni cu un singur argument credibil? Personal cunosc aceasta initiativa inclusiv persoanele implicate si ce pot spune este ca m-as bucura sa fie sustinuti de americani dupa atatia ani in care puterea politica din Romania a fost sustinuta de la rasarit insa nu este decat un grup de persoane bine intentionati si morali care doresc un „mai bine” pentru Romania. Acest gand i-a animat precum si dezamagirea pentru starea in care se gaseste acum tara noastra. Va multumesc si va doresc numai bine. Cu respect…