Miercuri, 29 iunie 2011. Grecii protestează zilnic în stradă (chemaţi sau nu de sindicate; femei, bătrâni, copii, înghit gaze lacrimogene şi-şi pun sănătatea în pericol) sau intră în grevă generală, sau şi una şi alta, sunt în grevă generală şi protestează împotriva măsurilor de austeritate, care distrug viitorul. Fondul Monetar Internaţional a scos Grecia la mezat. La fel a scos România (dar noi nu ştim, o ştiu numai Băsescu şi ai lui). Bineînţeles, regimul socialist elen face azi caz, asemenea regimului „democrat-liberal” român, de „reforme”. Reforme în sus, reforme în jos, care trebuie să distrugă statul (Occidentul face experimente pe România şi Grecia, vor să privatizeze statele, să le cumpere pe nimic?). Reformă înseamnă sărăcire programată pentru prostime. Grecii nu sunt însă ca românii, îşi iau la bătaie politicienii care-i reprezintă în Parlament. Românii stau cu capul la cutie, laşi, şi aşteaptă să le dea Băsescu şi regimul lui cu parul în cap (ştiind că nu mai funcţionează butada cu capul plecat), să scape de toate grijile. 
Grecii au salariul minim fix 681 de euro (conform Eurosat), românii au salariu minim de 153 de euro – vă puteţi imagina? Grecii ies să protesteze în stradă că statul atentează la acest salariu minim, românilor li s-a micşorat acest salariu minim (ba chiar Guvernul Băsescu-Boc a tăiat salariile cu 25 la sută) şi nu iese nimeni în stradă să protesteze. Morala? Experimentul de aservire totală a României faţă de Occident şi FMI a reuşit. Ce urmează?
***
Bistriţa, 24-26 iunie 2001: Rondul de noapte, „Întoarcerea poeziei”. Înainte să continui relatarea (începută ieri şi alaltăieri aici), să observ că în sală, la Galeria de artă Arcade 24, au fost martori şi scriitori reuniţi în jurul revistei Mişcarea literară (la care Virgil Raţiu e secretar de redacţie), anume: directorul ei, Olimpiu Nuşfelean, Ion Moise (redactor-şef adjunct), Alexandru Căţcăuan (directorul Casei de cultură a sindicatelor Bistriţa, care se ocupă de marketingul revistei; el organizează festivalurile naţionale de poezie „George Coşbuc” şi de proză „Liviu Rebreanu”) şi colaboratori (necunoscuţi mie) precum Sever Ursa (conduce o foaie, Cuibul visurilor, editată de 16 ani de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud), Icu Crăciun, Ioan Seni, Alexandru Raţiu, Macavei Al. Macavei, Ana Zăgran, Bogdan Lipcanu, Traian Parva Săsărman, Menuţ Maximinian, Nicolae Vrăsmaş (unii, membri ai Cercului literar bistriţean şi ziarişti, am impresia), în afara celor pomeniţi: David Dorian, Mircea Măluţ, Al. Cristian Miloş, Nicolae Bosbiciu, Adriana Rodica Barna, Veronica şi Victor Ştir, care vor citi la Rondul de noapte. 
În prima zi a fost prezent prozatorul Cornel Cotuţiu. În a doua zi a fost prezent în sală şi răsfăţatul poet Dan Coman (nonconformist, caută nod în papură optzeciştilor). Am regretat absenţa unor scriitori din Beclean (în frunte cu Al. Petria). Dar şi absenţa poetului-preot Ioan Pintea (redactor-şef al revistei Mişcarea literară, fost parlamentar), a prozatorului Alexandru Uiuiu (directorul Direcţiei de cultură Bistriţa-Năsăud) şi a criticului Andrei Moldovan. Am primit ultimele două numere ale trimestrialei Mişcarea literară (revistă ajunsă în anul 10 de apariţie; format A 4, circa 170 de pagini) – fiecare, editată pe banii Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud (apare sub egida USR). De curiozitate, numărul 1 al Mişcării literare pe acest an (cu zeci de semnături) e dedicat lui Ion Pop – 70, iar ancheta revistei se intitulează „Cartea electronică – ameninţare, realitate, aşteptare sau iluzie?”… Am rămas la prima zi a Rondului de noapte, din 24 iunie, la recitalul unei jumătăţi dintre poeţii invitaţi. 
A început Ioan Moldovan, a citit din „cartea vieţii mele: Mai nimicul” (el e obsedat de „poemul fiscal”): „stricat de viaţă”, „facem ce facem şi pierim”, „lumea se duce dracului tot timpul”, „azi e ziua de ieri”, „cu minţile duse la rău”, „unde nimic nu se mai desparte de nimic”… Mircea Petean a atras atenţia că anul trecut au apărut trei cărţi de versuri cu titlul legat de „Nimic”: Mircea Cărtărescu – „Nimic”, Ioan Moldovan – „Mai nimicul” şi Constantin Abăluţă – „Totul despre nimic”, şi niciuna n-a fost premiată, au fost premiate „salturile de saltimbanc ale lui Ion Mureşan”. Ion Bogdan Lefter a relativizat observaţia lui Mircea Petean: „Nimic au proclamat, nimic au căpătat” (şi a lăudat alte cărţi de poezie apărute în 2010, „a fost un an bun pentru poezia românească, o carte mare de versuri a scos şi Mircea Horia Simionescu înainte de a muri”). „Fac monumentalism aici”, a recunoscut I.B. Lefter, ridicând în slăvi pe toţi poeţii prezenţi. A citit apoi poeme Traian Ştef: „poate dau peste o zi frumoasă”, „la supărare priveam în sus”, „ascuns, nerostit, pregătit să scriu mai târziu o carte” (Traian Ştef, alungat din motive naţionaliste din fruntea Bibliotecii Judeţene Bihor, e azi despăgubit, prin justiţie, cu miliarde de lei). 
A urmat Viorel Mureşan (a scos anul trecut trei cărţi, două de poezie şi o alta de critică literară): „pe unghia ta se sprijină raza lunii”, „stau ca într-un Cal Troian în miezul nopţii”, „urmele lui s-au făcut iarbă”, „gândurile coboară o colină”, „în tot aerul, urme de plâns”. Am citit apoi eu: trei poeme inedite şi un poem din „Pe prag (Vale-Deal)”, mărturisind că nu mai suport această carte de când am intrat în conflict cu… preşedintele USR, care mă vorbeşte de rău. Mircea Petean a tras o concluzie la ce am citit: Poeme ale unui autoflagelant care trece pe o plajă de nudişti… Să înţeleagă fiecare ce doreşte!
***
Voi reveni cu amănunte legate de recitalul poetic (din prima zi a Rondului de noapte) al poeţilor bistriţeni. Trebuie să las şi azi loc scrisorii primite pe e-mail de la Tudor Cicu din Grecia (cu o poză, ultima publicată) – ea dă de gol cu totul alt aspect (de turist venit într-o vacanţă de soi) decât cel văzut şi azi de mine la televizor, în direct, cu violenţele din Atena, din faţa parlamentului care a votat la limită legile austerităţii (ele repetă închipuitele „reforme” ruşinoase româneşti, dar la alt nivel, mai demn):
Scrisori din strainatate
8
Motto: „Tu, nihil invita dices faciesve Minerva”
„Bubuie strasnic in nouri al lumii si-al zeilor tata/ Sus in Olimp. Poseidon razguduie jos in adancuri”, sunau cateva versuri din marea poema Iliada. Nimic din toate acestea nu se mai petrece astazi, desi afara s-a pornit furtuna si suntem alungati de pe plaja de vinzoleala nisipului. Doar Poseidon a ramas sa zguduie adancurile marii si sa trimita valuri inalte spre a izbi tarmurile. Sus in Olimp e liniste. Ceturile si norii albiciosi invaluiesc inaltimile in mister. 
Ne intoarcem la hotel cu parerea de rau ca ne-a fost furata de zei o dupa amiaza insorita de plaja. O!… zei, ce-i de facut? Daca Poseidon ne-a alungat din fata marii pe care o troneaza si ne-a inchis drumul spre apele sale, iar pe pamant (prin statiune) nu te poti plimba in voie din cauza vantului care te intoarce pe toate partile, a mai ramas bolta cerului spre care ne uitam din balconul hotelului cu speranta ca vom vedea prima ploaie dupa ce va inceta furtuna. S-ar putea ca Helios, din ceruri, sa nu ne prilejuiasca un astfel de deznodamant. Gelos cum il stim (pe Icar il doborase din zborul sau avantat, nu?), nici noi nu mizam prea mult pe aceasta speranta. De 8 zile ne aflam in patria grecilor si nu a plouat macar un ceas. Suntem in apropierea marii. Din balcon se vede chiar marea in departare. Daca ar fi fost pescarusi in zona, tipatul lor ar fi fost confundat cu tipatul disperat al fiului lui Dedal, prabusit in valurile marii. Nici norocul asta nu-l avem. Aici nu sunt pescarusi. Grecii spuneau inca din antichitate ca omul este masura tuturor lucrurilor. Asa ca ne vom umple intr-un fel spatiul in care am inghesuit ultima noapte a sederii noastre pe pamantul Greciei si mergem la cumparaturi in supermarket. 
De ce n-am urma si sfatul poetului Rilke care spunea ca in tot ce incepe e atat de multa frumusete, ca va trebui sa lasam melancolia deoparte. Fiecare clipa va trebui sa-i dea prilej omului sa fie precum biruinta lui Oedip asupra Sfinxului. Si sa nu ne ingrijoreze sfarsitul. Daruindu-i Afroditei, marul furat de zeita Eris din gradina Hesperidelor, Paris a ales placerea si frumusetea iubirii; intelepciunea oferita de Palas Atena sau puterea promisa de Hera nu l-au incantat. Sa intelegem prin asta ca Paris era mai curand un poet visator ca mai toate statuile lui Policlet, despre care se spune ca au frumusete si maretie poetizanta? Dar asta nu inseamna ca toti grecii au fost poeti. Printre greci, Homer a fost o exceptie. Privind Grecia de pe inaltimile Parthenonului, intelegi de ce in spatele Iliadei si Odiseei se ascunde totusi un fundal istoric real. O, cate lucruri au ramas nespuse! Dar este tarziu „si nu ma ajung in pleoape” (suna ca un vers!), iar gandurile isi cern pe coala aceasta cerul lor de cuvinte, sau cum spunea Nichita: „poetul nu este de baut, deci nu-l intelegem!”. 
Lancea ridicata de mana incordata a lui Leonidas la Thermopyle va trebui sa insemne si amenintarea neexprimata din gandurile poetului. Atentie deci, inainte de a judeca lumea, sa-i dati ultimul cuvant poetului! Ce sa va mai spun, lumea este nespus de misterioasa; cand imi voi aminti vreodata de tot ce am vazut in aceste patrii straine, n-o sa-mi vina sa cred ca totul a fost adevarat.
25.06.2011
Tudor Cicu
PS. Cer încă o dată scuze că nu pot să intru în dialog, aici, cu cei ce comentează sau cu cei ce-mi scriu pe e-mail. Nu mai găsesc timp. O tot repet, sunt depăşit de situaţie. Public noi fotografii făcute în 24 iunie 2011 la Bistriţa, la Rondul de noapte, îi veţi recunoaşte în ele pe poeţii care au citit (şi organizatorii, cu invitatul lor special): Ioan Moldovan, Mihai Dragolea, Viorel Mureşan, Traian Ştef, (eu, în picioare; fotografie făcută de Doina Popa), Oliv Mircea, Virgil Raţiu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Măluţ.
0 Comments