În PNL s-a bătut cu pumnul în masă. USR e condusă de liberali

Sâmbătă, 6 martie 2010. Liberalii şi-au reales azi liderul – în persoana lui Crin Antonescu. Personal, sunt intrigat că un profesor de istorie anonim, şters, din Dobrogea (care ar trebui să aibă perspectiva istorică a… posterităţii, a carierei făcute în politică), ajuns pe cai mari de anul trecut, când l-a alungat din fruntea PNL pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, azi e în stare să fie reales cu 65 la sută din voturile delegaţilor la congresul extraordinar al PNL, deşi a bătut cu pumnul în masă. De la Revoluţie încoace PNL s-a dovedit a fi un partid liber, demn, în care dezbaterile au impus un curent sau altul prin vot, conducerea partidului fiind aleasă individual (liderul depinzând de voinţa partidului, şi nu invers). Anul acesta Crin Antonescu şi-a dorit o conducere pe care el şi numai el să o aleagă şi să o controleze (eliminându-i pe cei incomozi, critici, „cu mintea trează”, care au altă părere decât el), nu partidul – adică a venit cu echipa lui şi a obligat partidul să o aleagă. La fel a mai făcut numai „calul troian” Theodor Stolojan, vândut PD mai apoi. Am scris pentru Jurnalul de Vrancea Online o opinie în acest sens, intitulată „A avea putere absolută în PNL – cui foloseşte?”, nu vreau să mă repet aici, dacă vă interesează să o citiţi, daţi click pe: http://www.jurnaluldevrancea.ro/opinii/liviu_ioan_stoiciu/3992-a-avea-putere-absoluta-in-pnl-cui-foloseste.html  

Observ că scriitorimea română continuă să stea deoparte după Revoluţie (după ce în regimul comunist, în majoritate, scriitorimea a servit ideologia PCR-Securitate; subliniez iar că Securitatea era arma de represiune a PCR, ea primea ordine de la PCR la nivel central şi judeţean), puţin scriitori se implică în viaţa de partid, şi mai puţini au fost aleşi în Parlament pe liste de partid sau uninominal. Nu-mi amintesc azi decât de europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor de la PRM (dar el nu e membru al USR; e considerat publicist, nu scriitor?); de Radu F. Alexandru (şi pe fiul lui Al. Paleologu, Toader; dar nu ştiu dacă e membru al USR; la fel, publicistul Sever Voinescu-Cotoi nu ştiu dacă e membru al USR) de la PDL; de Varujan Vosganian de la PNL; şi de Marko Bela de la UDMR. Nu ştiu nici un scriitor parlamentar membru al PSD, ales anul trecut. Dar îi putem trece şi pe scriitorii-miniştri Teodor Baconschi de la PDL sau pe Kelemen Hunor de la UDMR pe listă (nu ştiu dacă sunt membri ai USR, însă)… Europarlamentar PDL e şi publicistul Traian Ungureanu, o fi membru al USR (nici publicistul Cristian Preda nu ştiu ce hram literar poartă)? Că are cărţi publicate… Ar trebui să dea de gândit faptul că n-avem scriitori membri de partid postcomunist în prim-plan? Varujan Vosganian se perpetuează în Parlament (a fost şi ministru) şi are un statut credibil de politician. Interesant, el e reales şi în noul mandat dat lui Crin Antonescu, azi, în PNL, ca vicepreşedinte (vreau să spun că se orientează perfect în timp şi spaţiu). Acelaşi Varujan Vosganian  a fost ales în 23 noiembrie 2009 prim-vicepreşedinte al lui Nicolae Manolescu la USR. Las la o parte faptul că anul trecut Varujan Vosganian a scos un roman care a rupt gura târgului (multipremiat „pe bune”)… Eu îl consider un geniu pragmatic al acestor vremuri, îmi aminteşte de Mihail Kogălniceanu (cu atât mai mult cu cât amândoi au legătură cu Vrancea… seismică).

Personal, sunt dezamăgit că liderul Crin Antonescu lasă impresia unui mic dictator de partid (nu numai că n-a evitat această postură, dar a ţinut să fie confirmat ca atare). Nicolae Manolescu a lăsat aceeaşi impresie de autoritarism inutil, şi-a impus echipa de conducere în faţa Consiliului de Conducere al USR (n-a reuşit însă să impună şi membrii Consiliului de Conducere al USR, aleşi liber de delegaţii la adunările filialelor USR). În USR sunt liberalii la putere (N. Manolescu şi Varujan Vosganian au fost membri ai PNL, după ce au evoluat separat, unul la PAC, altul la UFD; Manolescu s-a retras din PNL, dar a rămas în graţiile preşedintelui Traian Băsescu-PDL, care nu întâmplător l-a numit ambasador al României la UNESCO, la Paris), fireşte, fără să le ceară membrilor USR să le împărtăşească ideologia.