În România opoziția vrea să suspende președintele care ne-a dus de râpă, în Albania puterea dă lecții de capitalism prosper

Luni, 21.11 2011 (azi e o zi cu cinci de 1, mâine va fi o zi cu trei de 2 și patru de 1; fapt divers al cifrelor). Mizeria românească patronată de guvernanții de azi se adâncește, cu Băsescu în frunte îndrăgostit de putere, care calcă pe cadavrele românilor, impunând cu de la sine voință, ajutat de FMI, o austeritate draconică. A venit frigul și românii își amintesc pe ce lume trăiesc, dacă n-au căldură și un salariu demn. Dar n-au destulă demnitate, nu mârâie, nu protestează că li s-a luat de trei ani, de când e menținut Boc în fruntea unui guvern catastrofal, bucuria de a trăi. Românul e sacrificat și azi, cum a fost și înainte de Revoluție: „economii”, sărăcie. Și Băsescu e capul răutăților, datorită lui a fost coruptă inadmisibil democrația în România. Opoziția (USL) încearcă să-l intimideze pe președintele Băsescu, anunțând că vrea să-l suspende – deși opoziția nu are majoritate parlamentară și n-are de partea ei Curtea Constituțională (care să aprobe referendumul pentru suspendare). Curtea Constituțională e și ea sub papucul lui Băsescu, cum sunt și serviciile secrete (doar ele contează în stat). N-au românii norocul de un nou referendum la care să fie chemați să-l dea jos pe Băsescu (care azi întruchipează ce întruchipa Ceaușescu în 1989), să vină la urne 50 la sută plus 1 din numărul total al alegătorilor, nu numai cel al electoratului care vine și votează. Sigur, opoziția își face datoria, încearcă. N-are de unde să ia cele 17 voturi lipsă să treacă suspendarea în Parlament, puterea ia peste picior întreprinderea politică a USL. Băsescu-Boc-PDL chiar cred că vor muri cu funcțiile de gât.

Ni se tot spune că România n-are altă soluție, decât să fie pusă în genunchi. Vă redau mai jos un mic documentar despre o țară de care nu se vorbește, de parcă n-ar fi în Europa (sau în Balcani). Mi l-a trimis Doina pe e-mail mai demult (și ea l-a primit de la prietena ei, Crăița Alexandrescu, un cititor pe Internet de clasă). Nefiind semnat, am crezut că e o glumă proastă. Între timp mi s-a confirmat că micul documentar despre Albania nu mințea. De aceea vi-l redau ca atare, să judecați singuri, auziți:

Greu de crezut, dar acolo s-a putut…

„Puternicele si capitalistele State Unite ale Americii ar putea lua unele lectii economice de la mica tara balcanica Albania care, timp de decenii, s-a zvarcolit sub cruda dictatura stalinista. Astazi, Albania are cea mai promitatoare economie din Europa. A fost singura economie din Europa care a crescut realmente”.

Este uluitor, nu? Sa afli asemenea lucruri despre Albania !

Dar nu cumva cel care si-a exprimat opiniile consemnate mai sus este un om dus cu capul? Vreun ziarist din gradina vreunui mogul? Care vrea sa dea bobarnace Americii si Europei Occidentale? Nu! Nu este vorba de un om dus cu capul. Ci de insusi Steve Forbes, editorul sef si proprietarul faimoasei publicatii cu acelasi nume, fondata in 1917 si care are sediul principal la New York .

Este publicatia de referinta pentru analizele economice si politice pe care le avanseaza societatii.

Iar primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a fost invitat in birourile Forbes pentru a prezenta cifre si informatii de alta natura privind miracolul numit Albania .

In 1992, venitul pe cap de locuitor era de doar 200 de dolari. Astazi el depaseste 3.500 de dolari.

Si este in plina ascensiune. Tara se schimba cu repeziciune.

Cum Dumnezeu s-a intamplat aceasta minune in Albania ? Si de ce nu se intampla si in Romania ? De ce Albania a decolat si se inalta in ritm ametitor, in timp ce Romania, dupa zece ani de crestere, s-a prabusit? Unde este diferenta? Nu e deloc dificil sa observam diferenta.

In Albania, exista o taxa unica de impozitare. De numai 10%. Si – atentie! Aceasta taxa de numai 10 la suta este atat pe veniturile personale, cat si pe cele din afaceri.

Si un singur impozit pe salarii. Care s-a micsorat de la 35 la 15 la suta. In Romania, pentru un salariu de 1.000 de lei mai platesti statului, tu – salariat si tu – intreprindere, inca 680 de lei. In Albania, platesti doar 150 de lei.

Asta, evident, contribuie, pe de o parte – la cresterea consumului, pe de alta parte – la dinamizarea activitatilor economice, la largirea bazei de impozitare si nu in ultimul rand, la eliminarea muncii la negru si la diminuarea evaziunii fiscale.

In Albania, TVA-ul este de 10%. In Romania, TVA-ul este de 24%, unul dintre cele mai mari din Europa. Mai ales daca tinem cont de faptul ca limita maxima admisa in Uniunea Europeana este de 25%.

Statele care se duc cu TVA-ul in sus pierd bani la buget.

Statele care se duc cu TVA-ul in jos castiga bani la buget. Pare un paradox. Dar nu e.

De fapt, TVA-ul redus, ca si impozitele reduse pentru firme si salarii, largeste baza de impozitare. Colectezi mai putin de la mai multi si in final, bugetul de venituri al statului devine mai mare.

In Albania, sistemul judiciar este independent. Independenta este garantata. In Romania, sistemul judiciar este dependent. Este subordonat presedintelui, primului-ministru si ministrului Justitiei.

In Albania, a intrat in vigoare o lege, acum 4 ani, care obliga toate constructiile noi, inclusiv statiile de benzina, sa aiba incluse echipamente ce folosesc energii regenerabile: panouri solar-termale, panouri fotovoltaice, pompe de caldura, instalatii eoliene etc.

Si mai exista o diferenta. In Albania, guvernul a rezolvat definitiv problema proprietatii. Ceea ce a fost de restituit s-a restituit si o lege speciala garanteaza acum toate drepturile derivand din calitatea de proprietar. Dar diferenta diferentelor este alta: Albania nu a recurs la sprijinul FMI. Si nici nu a implementat ideile contabililor acestei banci mondiale de rea-credință ...

Cum naiba tocmai în Albania s-a putut și la noi, în România, nu se poate? De ce nu se vorbește în România niciodată despre succesele din Albania? Vă mai amintiți? Pe vremea comunismului se spunea că ea e un satelit al Chinei, că aplică ideologia maoistă (Albania era o țară extrem de dură cu biserica și orice gen de rezistență), nu pe aceea a lagărului sovietic. Să fi continuat Albania, după căderea comunismului, politica post-maoistă a Chinei (azi o țară înfloritoare, deși e tot o țară comunistă și are o economie de piață controlată de partidul unic)? Am descoperit săptămâna trecută la redacția Viața Românească o revistă de lux ilustrată, intitulată Balcanii (director general Carol Roman, cu seniori editori Eugen Uricaru sau cunoscuții Zoe Petre, Victor Ionescu, Corneliu Vlad, Octavian Andronic), ajunsă în octombrie la numărul 117. Nu știu ce hram poartă, dar bănuiesc de cine e editată (cine se ascunde în spatele Niro Investment Group). Aici am descoperit un text serios, semnat de Vasile Leca („analist pe probleme balcanice”), intitulat: „Albania în era capitalismului”. Din start autorul subliniază că Albania s-a inspirat din politica economică americană de la începutul secolului XX, bazată pe o fiscalitate redusă. Articolul repetă datele din documentarul redat mai sus. La apariția crizei mondiale, Albania a redus sistemul fiscal bazat pe 26 de taxe la unul bazat pe 6, astfel că în 2010 exportul a crescut cu 62 la sută, iar veniturile statului cu 13 la sută. Străinii  au fost invitați să investească în terenuri și proprietăți, ba chiar au putut lua în concesiune pe termen lung pământ agricol sau turistic, pentru proiecte viabile, cu taxă de un euro pe an (statul câștigând din impozitul pe profit). Statul albanez a împărțit apoi pe plan intern câte 1 hectar în domeniul agricol, la fermieri, „mergând pe formula fostului președinte american Thomas Jefferson, care postula că pământul este al celor care îl muncesc”! Altfel, azi Albania e condusă de… Partidul Democrat, și Sali Berisha, președintele acestui partid (un fel de Traian Băsescu al nostru, fost președinte al Partidului Democrat, actual PDL) e premier.

Revine întrebarea: de ce în Albania se poate și în România nu? Fiindcă e mai mare corupția la noi? Lasă că în Albania, islamică, războaiele politice putere-opoziție sunt mai violente decât la noi…