Înoată prin cenuşă vulcanică. În aşteptarea timbrului lipit pe carte, care să micşoreze evaziunea fiscală. O nedumerire

Joi, 9 iunie 2011. Nu s-a întâmplat nimic deosebit azi, erupţia solară şi furtuna geomagnetică se pare că n-au fost îndreptate către Pământ. Slavă cerului, n-am auzit de cutremur catastrofal, nici de vulcan care să fi dat pe de lături. Deşi localnicii din Chile „înoată” azi prin cenuşă vulcanică, depusă în straturi, ca zăpada (e o zăpadă gri), peste tot, auziţi: «Vulcanul Chaiten, aflat la 1.300 de kilometri sud de Santiago de Chile, capitala statului sud-american Chile, a intrat in eruptie la inceputul lunii iunie. Autoritatile din Chile au fost luate prin surprindere, cu atat mai mult cu cat vulcanul Chaiten, considerat inactiv de catre specialisti, nu a mai erupt de 450 de ani. Eruptia a provocat o fisura lunga de aproape cinci kilometri, prin care sunt emanate gaze toxice, norul de cenusa vulcanica degajat ajungand deja la o altitudine de 10.000 de metri». Ce spuneţi? Un vulcan care n-a mai erupt de… 450 de ani, erupe taman acum, la începutul lunii iunie, când furtunile solare au crescut în intensitate. O fi o coincidenţă? Furtunile solare provoacă, totuşi, erupţii şi cutremure? Înainte să erupă s-au înregistrat cutremure puternice… Nu s-a putut demonstra nici acum legătura dintre furtunile solare şi erupţiile vulcanice şi cutremurele. Nimic nu putem controla, de fapt: stăm la mâna întâmplării? Când ni se tot repetă că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Dacă furtuna solară n-a avut nici o influenţă asupra planetei noastre, poate va avea o influenţă eclipsa totală de lună din noaptea de 15 spre 16 iunie 2011 – va fi „cea mai lunga eclipsa totala de Luna din acest secol 21, ce va fi vizibila de pe tot teritoriul Romaniei”. Unii specialişti leagă eclipsa totală de lună de producerea cutremurelor şi a erupţiei vulcanilor. Staţi liniştiţi, nu mai apelez la astrologi. Noi să fim sănătoşi…

***

Şedinţa de Consiliu al Uniunii Scriitorilor din România-USR, de ieri – a început la ora 10 la sediul din Casa Monteoru (mare minune că n-au venit până azi portăreii să evacueze această clădire de patrimoniu retrocedată moştenitorilor; chiar se puneau întrebări dacă vom ţine şedinţele acestui Consiliu al USR din primăvara lui 2011 sub cerul liber, la o grădină sau o sală de teatru închiriată).

A început prim-vicepreşedintele USR Varujan Vosganian, că trebuia să fie la o întâlnire importantă – în legătură cu timbrul cultural (nu e vorba numai de timbrul literar, ci şi de cel teatral sau de cel al arhitecţilor). Am făcut o iniţiativă legislativă, a spus V. Vosganian, să preluăm 2 la sută din preţul final de vânzare al cărţii, să impunem timbrul literar (să-l aplicăm pe fiecare exemplar, după modelul timbrului poştal sau al timbrului pe băuturi şi ţigări), să putem să controlăm valoarea vânzărilor de carte, fiindcă nimeni nu ştie cât se produce şi cât se vinde, cu adevărat la edituri. Ministerul Finanţelor a ignorat solicitările noastre, să trimită controale, să se vadă de ce nu e vărsată valoarea timbrului literar. Taxa de timbru a scăzut şi la zero. De la 800.000 de lei, am scăzut anul trecut la 300.000 lei şi o să mai scădem. Introducerea timbrului cultural va fi mai uşor de administrat, prin noua lege, de către ORDA, prin diferenţa de masă impozabilă – o carte vândută fără timbru lipit pe ea, e clar că nu va respecta legea… Îmi imaginez iar aici că vom putea vorbi de evaziunea fiscală prin vânzarea cărţilor fără timbru literar şi că vom vedea arestaţi librarii, precum vameşii? Exagerez, fiindcă librarii plătesc impozitele la stat, nu fac pe contrabandiştii… V. Vosganian a atras atenţia asupra dificultăţilor din Parlament, avute cu cei de la putere, fiind un moment nefavorabil pentru cultură (în vremuri de criză), timbrul de cultură fiind considerat o taxă parafiscală. Ba chiar s-a cerut ca timbrul cultural să fie considerat venit al uniunilor de creaţie şi să fie impozitat! Deşi e venit indirect. Vă daţi seama ce ar însemna să-şi impoziteze singur statul taxa indirectă pe timbrul fiscal (fie şi numai la băuturi şi ţigări)… Până la urmă legea reformulată a timbrului cultural a trecut de Comisa de cultură de la Senat – atenţie, însă, PDL şi UDMR (care are lideri membri ai USR, de la Radu F. Alexandru la Marko Bela şi Kelemen Hunor!) n-au susţinut actul normativ, Guvernul vrea să adune taxele obţinute din toate timbrele culturale la Ministerul Finanţelor şi să redistribuie banii adunaţi pe proiecte culturale (îndeosebi Kelemn Hunor, ministrul Culturii, s-a opus la timbrul cultural, ceea ce e chiar prea de tot, s-o fi temând individul că uniunile de creaţie româneşti vor avea mai mulţi bani de cheltuit decât cei ai minorităţilor?). Se pare că există şi o contralege, sau o lege alternativă a Guvernului în acest sens (prin care să adune timbrul cultural la Ministerul Finanţelor, să mai aibă o sursă de bani negri pentru clientela politică; se subînţelege, proiectele culturale sunt câştigate întotdeauna de „ai lor”, după model de tip mafiot). La nivelul timbrului literar, nu se pot aduna într-un an, dacă ar fi corect vărsată taxa, mai mult de 500.000 de euro. Nimica toată la nivelul bugetului unei ţări care ar trebui să respecte munca de creaţie literară… Poate la toamnă, a continuat V. Vosganian, vom avea votată această lege a timbrului cultural. Adică din toamnă vom cumpăra cartea cu timbru aplicat pe ea… A intervenit Nicolae Manolescu, preşedintele USR: de fapt, acest timbru cultural diminuează evaziunea fiscală (la nivelul cărţii, azi tirajul real nu e cunoscut – şi de unde ştiu eu câte cărţi vând?). Pentru noi e timbru de supravieţuire. (A plecat Varujan Vosganian) Pe de altă parte, a continuat N. Manolescu (la „Informarea Preşedintelui”, de pe ordinea de zi), Ministerul Culturii face normele pentru a doua tranşă din banii alocaţi de Guvern pentru revistele de cultură, norme de aplicare ciudate, care te obligă să cheltuieşti din banii tăi şi să vii cu facturi ale cheltuielilor făcute la decontat, „de câte ori vin banii, trebuie să prezentăm facturile, adică să prezentăm dovada că am cheltuit din banii noştri… nu e greu de înţeles că recurgem la artificii”… În altă ordine de idei, în legătură cu procesele pe care le are USR: termenele se tot amână (ceea ce nu ne dezavantajează), „există speranţe să ieşim cu bine din aceste procese, dar am interdicţie să spun mişcarea următoare… dacă reuşim, reuşim, dacă nu… oricum, să ştiţi că avem adversari redutabili… Noi, la nivelul conducerii operative a USR, am luat măsuri de prevedere, am reziliat contractul la firma de construcţii care de trei ani a tergiversat lucrările de reabilitare a anexei Casei Vernescu şi am angajat o firmă nouă, deja a terminat birourile în care ne putem muta dacă pierdem Casa Monteoru, am făcut repartiţiile… Nu vom avea însă sală de şedinţe pentru Consiliul USR” (N. Manolescu)… Las pentru mâine urmarea.

***

Închei acum cu o nedumerire: la Consiliul USR am fost întrebat de Gellu Dorian dacă i-am răspuns, aici, lui… Vasile Gogea, cel de pe blog („să nu te superi, noi citim blogul lui Vasile Gogea”, mi-a spus şi George Vulturescu). Asta înseamnă că şi Gellu Dorian şi George Vulturescu nu-mi citesc blogul? Pot să spun: atâta pagubă, că nu mă citesc? Chiar credeţi că mă interesează dacă mă citeşte unul sau altul (nu mă refer numai la cei doi; oricare altul, din această lume căreia nu-i mai ajungi cu prăjina la nas)? La întrebarea lui Gellu Dorian, am ridicat din umeri – probabil se referea la replica pe care Vasile Gogea mi-a dat-o (am citit-o în titlu) la o observaţie a mea aici că a depăşit limitele bunului simţ şi că e  abuziv, dacă-mi cere să închid acest blog, deoarece apar atitudini critice la comentarii. Ce să-i răspund lui Gellu Dorian? O fi o intrigă la mijloc? Să-i răspund, sincer, că n-am citit decât titlul linkului trimis de Vasile Gogea pe e-mail şi că nu l-am deschis? Ce folos? Am bănuit că Vasile Gogea mă înjură, în stilul binecunoscut al celui ce crede că numai el are dreptate. Pur şi simplu îmi menajez astfel nervii, nu citesc toate porcăriile. Lipsa de respect reciproc la scriitori e regretabilă. Lasă că se găsesc mereu binevoitori care publică la Comentarii, aici, ceea ce eu refuz să citesc, să nu-mi stric ziua, să citească măcar cititorii, să vadă cât de jos am ajuns în ochii unor zmei închipuiţi, lipsiţi de caracter, care cred că pot da lecţii de morală. Să repet aici că nu mă pasionează jignirile nimănui? Îmi imaginez că s-a adăugat, nefericit, şi Vasile Gogea la lista celor ce mă înjură pe blogul lor (s-a adăugat „celebrilor” Victor Roncea şi Viorel Padina). Îmi pare rău, n-am atâta energie să pierd cu toate bazaconiile, cu toate hachiţele scriitorilor şi jurnaliştilor (sau cititorilor) şi  cu toate atacurile la adresa mea. Încerc să păstrez aici un aer cordial, îndeosebi faţă de cititori. Pierd şi aşa vremea cu acest blog, ar fi culmea să mă mai şi omor cu firea cu drepturi la replică, să mă inflamez inutil. Îmi ajunge viaţa literară otrăvită de la noi. Repet, scriu aici liber, fără nici o obligaţie, nu stau la cheremul nimănui. Pe de altă parte, îi sfătuiesc pe cei ce mă înjură să o lase mai moale, fiindcă ar putea veni ziua când îmi pierd răbdarea şi pun mâna pe par. Nu mai daţi peste mine, chiar dacă de felul meu sunt paşnic. Totodată, îi rog pe cei ce-mi caută în coarne să nu-mi stea pe aproape. Nu ştiu ce a scris Vasile Gogea, dar dacă m-a jignit (cum mi s-a spus), a făcut o mare eroare – în condiţiile în care eu îl consideram fratele meu. Îi urez numai bine!

PS. Ultima fotografie e primită pe e-mail de la N. Ciobanu – cu balconul său din Piatra Neamţ. Sunt flori scoase în ploaie pentru Vasile Gogea, se înţelege (N. Ciobanu a pomenit şi el de… împăcarea mea cu Vasile Gogea, aici, nu demult, deşi nu ştiam exact la ce se referă; ce să mai zic, fiecare cu durerea lui).