0
2 comments

Vineri, 15 aprilie 2011. Azi e o zi specială, vin la ora 21.30 la PC să scriu aici direct de la un „Concert de Paşti: byzantion & contemporan” – numai în vis am mai perceput asemenea inflexiuni şi cuvinte amestecate printre melodiile experimentale. Regret enorm că n-am avut un aparat de filmat şi înregistrat la mine… Mi s-a întâmplat un lucru ciudat, luni mi-a telefonat Caius Traian Dragomir, fost redactor-şef al revistei Viaţa Românească (şi fost ambasador în Grecia; datorită lui am vizitat Atena şi Salonic; vă reamintesc, eu am rădăcini greceşti aromâne, din partea tatălui; tatăl tatălui meu a fost revoluţionar aromân-macedonean stoic, pe pământuri greceşti, a fugit în România urmărit de agenţi la începutul secolului al XX-lea; au tras în el când a trecut Dunărea, din Bulgaria, sub un măgar; au crezut că l-au împuşcat, de aceea i-au pierdut urma; din nefericire, nu cunosc familia bunicului). „Să mă ierţi că sunt în grabă”, mi-a transmis Caius Traian Dragomir, „nu sunt la Atena” (unde azi are afaceri în regim medical; profesiunea sa e medicina), „dar trebuie neapărat să cunoşti un român din Atena, muzician de renume, Marcel Spinei, cu care am făcut multe manifestări culturale ieşite din comun, şi la ambasada din Atena şi în comunităţile de români din Grecia, vrea să concerteze în România – şi printre piesele muzicale din program vrea să introducă şi un poet! Fiind la nivel înalt, m-a propus pe mine” (Caius Traian Dragomir are şi volume de versuri publicate, nu numai de eseuri; din păcate, furat de viaţa publică politică, se simte marginalizat în actualitatea literară). „Eu…”, a continuat indecis Caius Traian Dragomir, „eu am o obligaţie (ştiu, e o scuză care acoperă şi temerea mea că lumea aşteaptă altceva de la mine decât să mă audă citind poezie originală), trebuie să fiu la o conferinţă internaţională, nu pot să lipsesc, şi organizatorul, Marcel Spinei, n-are cum să schimbe data concertului”! Când e concertul? Vinerea asta, la sala mare de spectacole a Cercului Militar Central… Aşa că m-a rugat să intru eu în program, dar trebuie să accept pe loc, fiindcă trebuie făcute mâine afişele. Vai de capul meu – veniţi să citim amândoi, i-am răspuns. „Eşti de acord să citeşti? Vor fi şase piese (muzică de Paşti de compozitori elini şi români), va trebui să citeşti între ele”… Am ridicat din umeri, ce să zic? În principiu, n-am nimic împotrivă, în afara faptului că n-am eu figură pentru „feţe înalte sau sus-puse”… Îţi va telefona, imediat după ce închid, organizatorul, compozitorul Marcel Spinei, totul se face din scurt, până vineri trebuie să facă şi program, şi afiş, şi invitaţii (totul va fi de lux)… Mi-a telefonat compozitorul Marcel Spinei, profesor, organizator al „Concertului de Paşti: byzantion & contemporan” (domnia sa conduce o asociaţie culturală care-i poartă numele), alături de Serviciul Muzicilor Militare (prin Valentin Neacşu), de revista Actualitatea Muzicală şi de „Concertele Hristu” (e vorba de impresarul Mihai Hristu), m-a impresionat sincer – e un pasionat al muzicii bizantine (are un al doilea doctorat în muzică bizantină, dat în Grecia în acest an; primul doctorat a fost în muzicologie, dat în România; are descoperiri muzicale ale protopsaltului Bălaşu de la Constantinopol, mort în 1701, pe care experimentează azi; a studiat şi biblioteca de pe Muntele Athos, acolo a dat şi de protopsaltul Ioan Vlahul) şi iubeşte percuţia. Aflu că încă locuieşte la Atena şi că face 800 de kilometri să ajungă la studenţii săi, pe un drum strâmt, periculos, care urcă şi coboară abrupt muntele, plin de prăpăstii, preferă să nu conducă maşina sa, ci să stea pe ultimul rând de scaune al autobuzului şi să scrie piese muzicale (deşi are rău de maşină şi trebuie să stea cu ochii închişi)… Simpatică personalitate muzicală. Am acceptat bucuros să-l însoţesc în Concertul de Paşti cu poezii ale mele… Sigur, habar nu avea cine sunt şi ce scriu, aşa cum eu habar nu aveam cine e şi ce compune. Dar ideea de muzică experimentală cu inflexiuni bizantine m-a cucerit din start (eu chiar sunt îndrăgostit de ortodoxie, fără să cad în excese), versurile care se scriu azi merg de la sine să fie recitate, să facă legătura între piese… Marcel Spinei m-a invitat în zilele următoare să văd sala, să facem un scenariu împreună de apariţie publică, am refuzat, dar „sunteţi de acord să staţi pe scenă cu noi? Vreţi să aveţi microfon”? L-am rugat să facă exact cum crede singur de cuviinţă, eu voi fi acolo numai înainte de a începe concertul… Joi am primit invitaţia pe Internet şi fotocopia afişului (o public; daţi click pe ea să-l puteţi citi): Dragi prieteni, Dorim sa va invitam la Concertul nostru de Pasti, care se va desfasura in Bucuresti, vineri 15 aprilie a.c., ora 18.00 la Cercul National Militar, intr-o colaborare cu Serviciul Muzicilor Militare. In prima parte a concertului vom avea muzica contemporana de influenta bizantina, iar in partea a doua Corala Patriarhiei Romane cu cantari psaltice de Pasti. Invitat – poetul Liviu-Ioan Stoiciu. Speram sa fie frumos. Se va imprima si se preconizeaza realizarea a doua C.D. Va alaturam programul concertului. Va asteptam cu drag, Marcel Spinei. Am înţeles în sfârşit rolul meu: eram invitat în cadrul „Concertului de Paşti: byzantion & contemporan”. Până azi, vineri, am făcut tot posibilul să nu mă gândesc la acest recital al meu în cadrul unui concert la un nivel de neatins – nemaiîntâmplat mie. N-am invitat să fie de faţă decât perechea (dragă mie) de actriţă-regizor de teatru Silvia Codreanu-Petru Ionescu, faţă de ei mă pot face de râs. Regret că am uitat să-i chem pe Laurenţiu Barbu şi pe fiica lui, o liceancă premiantă… În plus, am rugat-o pe Doina Popa să-mi aleagă ea poemele pe care să le citesc din „Pe prag (Vale-Deal)”. Peste noapte-dimineaţă, azi, a intervenit stresul, ce mă fac? Voi avea un public special (îndeosebi al Cercului Militar), de poezie de azi îi arde lui? Cu ce să mă îmbrac (vă reamintesc, eu n-am costum-cravată şi încălţăminte de lux să ies în „lumea bună”; la mine baza sunt blugii)? M-am pus la birou şi m-am gândit, în sfârşit, azi, ce să citesc (m-am plimbat mai mult dintr-o cameră în alta) – neapărat, poeme accesibile (nu puteam să dau cu banul)… Nu vă mai dau amănunte. La ora 17.45 am venit pe jos de acasă, însoţit de Doina Popa, la sala mare de spectacole a Cercului Militar Central (unde am călcat pentru prima oară; am mai fost aici, nu mai ştiu cu ce ocazii invitat, dar la altă sală). Necunoscându-l pe compozitorul Marcel Spinei (care dorea cartea mea, din care voi citi), am început cu o gafă: primul care mi-a întins mâna fiind compozitorul Fred Popovici (care e mai vizibil în lumea literară, citeşte literatură contemporană, mă cunoştea, dar eu nu-l cunoşteam), i-am scris lui autograful pe cartea mea, adresat lui… Marcel Spinei. Fred Popovici mi-a atras atenţia că el e Fred Popovici, nu Marcel Spinei… Ce să fac, am rescris autograful. În sfârşit… Am fost instalat pe un scaun tip tron în stânga scenei (scenă plină de instrumente originale de percuţie, de la pietre la toacă şi clopote, gong, tobe), la care era îndreptat continuu un reflector aprins şi la care microfonul mă obliga să stau jos (eu, de regulă, citesc în picioare; totul s-a înregistrat şi filmat, fiind preconizate două CD-uri cu întregul concert)… Am asistat la un Concert de Paşti magnific – în prime audiţii cu „Ansamblul Contemporan”, condus de Marcel Spinei (vedetă la violoncel; echipa sa – la clarinet şi saxofon: Răzvan Gachi; la clarinet bas: Ovidiu Paraschiv; percuţie: Marian Micu şi Alexandru Marinescu; la pian şi synthesizter: Sanda Spinei, soţia; în fotografie – Marcel Spinei şi soţia, Sanda, cu Fred Popovici). Şi cu Corala bizantină psaltică Tronos de la Patriarhia Română, condusă de diacon Mihail Buca. Prime audiţii, repet, cu participarea compozitorilor Ulpiu Vlad, Fred Popovici (care şi-a dirijat fabulos propria piesă cântată, aşezat pe un scaun cu spatele la public; publicul a crezut că va cădea de pe scenă, în ritmul muzicii care-l ridica la cer), Cristian Brâncuşi. În program: Marcel Spinei – Sonata (Akropolis (pentru clarinet şi clarinet bas), Iannis Xenakis – Charisma (pentru clarinet şi violoncel), Cristian Brâncuşi (Variaţiuni pentru violoncel solo), Fred Popovici  – Concert pentru violoncel „dedicat lui Marcel Spinei” (ansamblu şi CD), Ulpiu Vlad – Lamento 3, „Pour Marcel Spinei” (pentru violoncel şi CD) şi Marcel Spinei – Atarxis, poem bizantin (pentru percuţie, ansamblu şi CD; o mare încântare, l-aş asculta permanent)… Vă daţi seama, după fiecare piesă mi se făcea mie loc, să citesc poeme – şi, slavă cerului, totul s-a legat perfect, aplauzele au avut rostul lor: am citit opt poeme (i-am provocat o surpriză organizatorului, am rugat-o pe marea actriţă Silvia Codreanu să vină din sală pe scenă să recite ea două poeme ale mele, pe care ştiam că le plăcea; „a fost super”, ştiţi cum se spune azi). Nesperat, totul a curs de la sine (chiar dacă la un moment dat mi s-a uscat gâtul şi am rămas fără voce; dar aveam în spatele jilţului apă minerală şi o cafea de la un automat). Concertul s-a încheiat cu Corala bizantină (15 protopsalţi) – au cântat „ca într-un vis din care poate e mai bine să nu te mai trezeşti”… „Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, a celui fără de moarte… venind ca apusul soarelui… îl lăudăm pe cel ce ne dă viaţă, Fiul…”. Extraordinar, Corala Tronos avea muzică de Paşti scrisă de compozitori elini şi români (Marcel Spinei e unul dintre ei, piesa sa cuprindea cuvintele pomenite, a urcat pe scenă şi le-a mulţumit). Ultima piesă corală a pronunţat un singur cuvânt: Aleluia – dar inflexiunile muzicale ale fiecărei litere a depăşit orice imaginaţie… A fost chiar frumos. Mă mir încă o dată că mi s-a întâmplat mie să fiu pe scenă la un asemenea Concert de Paşti. Cui să mulţumesc?

PS. Vă invit să citiţi în format PDF (cerându-vă încă o dată scuze dacă vă simţiţi plictisiţi de întâmplările mele personale; aici sunteţi totuşi pe un blog tip jurnal), numărul 3 al revistei literare Mozaicul de la Craiova (redactor şef C.M. Popa), daţi click pe mozaicul 3 – martie 2011 final (şi iar click pe dreptunghiul apărut).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
2 comments

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Felicitari, va “invidiez”, o asa seara mai rar. Apropo de Caius Dragomir, domne, omu asta pare de treaba, pare fi un om serios, ar fi fost o ideie sa ajunga presedinte, parca a si candidat, nu ar fi rau sa mai candideze odata, chiar nu vad altul mai de soi in acea ograda ptr aceasta pozitie.

  2. un eveniment ce ar fi meritat vazut, ascultat, minunata idee, sunt atat de rare asemenea intamplari, va multumesc in special pentru faptul ca ne povestiti cum a fost, felicitari.