La Casa Scriitorilor din Neptun. Altă Bucovina literară. Prin Reiki poţi accesa sursa universală de energie, Duhul Sfânt

Joi, 12 august 2010. De ieri după-amiază sunt la mare, la Casa Scriitorilor la Neptun – am plecat la derută, pus cum sunt la zid, cu amenințarea înrăutățirii bruște a stării de sănătate a mamei Doinei Popa (de șase ani crede că urcă la ceruri) și cu securea concedierii deasupra capului. Fie ce o fi, și așa vine sfârșitul lumii, am plecat de acasă. Visând tot anul la o vacanță, am adunat leu cu leu, să avem o rezervă pentru ea. N-are decât să fie ultima vacanță. Vom plăti camera și masa la fața locului, fiind în situația să ne întoarcem acasă de pe o zi pe alta. Ieri, în drum spre Neptun, după ce am mers pe autostradă (am conștientizat acum că are 160 de kilometri de la București la Cernavodă) cu 139 de km/h, tot ce am câștigat la drum lung am pierdut la traversarea Constanței, stând blocat în trafic mai mult de o oră, pe o caniculă de nesuportat (aerul condiționat nu avea putere în mașină). Invitat de Marius Marian Șolea să revăd prieteni, m-am oprit la Agigea, la Centrul de cercetare biologică marină „Ioan Borcea” trei ore, întârziind la gargară cu soția academicianului Gh. Mustață (director al acestui așezământ până la pensionare), universitară, pe teme de istorie românească paranormală, și cu soții Stoian: Marin, universitar, și Victoria, șefă la Ministerul Culturii până la pensie. Marius Marian Șolea mi-a dăruit ultima lui carte de versuri, abia apărută, intitulată „Generația suspendată” (în condiții excepționale: se vinde împreună cu cantautorul Florin Chilian, cu un CD intitulat „Autistul. Nu-l mai goniți pe Brâncuși”). Am venit la Neptun, apoi, la ora 16 ne-am cazat la Casa Scriitorilor, la camera 29, am desfăcut o parte din bagaje și am plecat pe plajă, am intrat direct în apa caldă a mării, am ieșit din mare, ne-am preumblat pînă la „Vila lui Ceaușescu” și am intrat iar în mare: „înotăm într-o ciorbă”, mi-a spus Doina. Întinși pe prosopul mare, am ațipit amândoi, morți de oboseală.

+++

Îmi scrie criticul Mircea A. Diaconu, foto, în legătură cu desființarea redacției revistei Bucovina literară. De fapt, e înlocuită radical o redacție cu alta, în locul poetului Ion Beldeanu e adus redactor-șef prozatorul Constantin Arcu. Dacă nu e o mișcare politică, e de bun simț să o  conducă președintele Societății Scriitorilor Bucovieni, „proprietarea intelectuală a revistei”:

Draga Liviu,

N-am citit, dar stiu c-ai scris ceva despre Bucovina Literara.

Uite cum stau lucrurile: Cons. Jud. asigura in continuare tiparirea revistei. Nu poate plati cele citeva jumatati de norma (pe care, oricum, in ultimul timp le ocupau si pensionari, ilegal – din nefericire). Acuma, in seara asta chiar, Societatea Scriitorilor Bucovineni, care e proprietara intelectuala a revistei, si-a schimbat si redactia. Asta in conditiile in care, cit a fost presedintele SSB (cu o pauza reprezentata de perioada cind eu am fost redactor – sef: sper ca-ti amintesti cu placere), Beldeanu a fost si red-sef. Acum, de citeva luni, SSB si-a ales un nou presedinte (prozatorul Constantin Arcu) si el este, de azi, si red-sef. Isi face o echipa, pastreaza pe citiva din cei vechi, mai vin altii… In fine, doreste si o schimbare a revistei (la nivel de grafica, dar si de continut). Cred ca va fi bine. In plus, Cons Jud ne asigura aparitia revistei. Cam asa stau lucrurile. Va colabora Liviu Antonesei (Const. Arcu e si el in printre colab. permanenti de la Timpul), speram si in alte colaborari de marca. Eu fac parte dintr-un fel de Comitet mai larg, cum faceai tu parte pe vremuri. Din acest comitet e rugat sa faca parte si I. Beldeanu. Speram sa accepte… Cu drag, Mircea

+++

Continui povestea inițierii (începută aici marți). Pomeneam ieri de Lumina Albă Reiki – ce e ea? Ţineţi-vă bine.

Să vă dau definiţii (pentru cei ingenui sau necunoscători) şi despre “Reiki”. Întâi, Wikipedia, “enciclopedia liberă” de pe Internet ne lămureşte (în condiţiile în care nici micul, nici marele dicţionar enciclopedic postcomunist românesc şi nici dicţionarul academic enciclopedic publicat la Editura Cartier nu pomenesc nimic de Reiki): Reiki este un sistem de „terapie prin lumină” (terapii alternative) eficient, simplu, accesibil indiferent de credinţă, rasă, apartenenţă socială. Cum în ţara noastră există numeroase şcoli şi foarte buni maeştri de la care se poate primi iniţierea / acordajul (absolut obligatorie pentru practicarea Reiki, indiferent de nivelul de „performanţă” către care se tinde), prezenţa acestui sistem de terapie şi cunoaştere în bagajul celui care doreşte să-şi trateze trupul şi sufletul este necesară. Principiile Reiki: ideea de vindecare „prin punerea mâinilor”, măcar ca o simplă mângâiere şi gest de compasiune, este arhetipală. Toţi, din totdeauna, am fost tentaţi să recurgem la ea, iar texte sacre sau profane menţionează succesele obţinute de terapeuţi încă din cele mai vechi timpuri. Precum multe alte calităţi şi înzestrări naturale, capacitatea omului de a primi energie de la sursa universală şi de a o trimite mai departe acolo unde este mai multă nevoie de ea s-a redus în timp, de aceea Mikao Usui, fondatorul Reiki-ului aşa cum îl ştim astăzi, care a trăit la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, a încercat să redea această capacitate de vindecare semenilor săi. Pornind de la metoda biblică prin care Iisus îi vindeca pe contemporanii săi şi ţinând cont şi de textele budiste la care avea acces, apoi trecând printr-o proprie experienţă mistică de douăzeci şi una de zile, Mikao Usui a atins nivelul de cunoaştere şi de evoluţie personală necesar pentru a vedea răspunsul la întrebările sale. Simbolurile Reiki i-au apărut ca pe un ecran, ca şi informaţiile necesare pentru activarea lor. În acest fel a fost redescoperită şi a redevenit accesibilă o antică metodă de vindecare, care nu face altceva decât să cureţe câmpul pacientului, refăcând aura, optimizând chakrele şi punând în stare de funcţionare organismul. Răspândit azi atât în lumea orientală cât şi în aceea occidentală, cu inevitabile modernizări şi variaţiuni pe aceeaşi temă, Reiki este accesibil oricui doreşte acest lucru. Altă interpretare: “Reiki este un sistem de evoluţie spirituală prin care omul poate accesa sursa universală de energie, Duhul Sfânt. În toate sistemele existente la ora actuală pe Pământ oamenii vorbesc despre această energie, fie îi spun bioenergie, fie Lumină, fie prana, fie chi sau ki, ea este aceeaşi. Diferenţa între sisteme este modul de a prelua această energie şi modul de utilizare. În qiqung, tai chi, tao ea este luată din atmosferă sau de la stele, în creştinism e luată prin rugăciune, prin împărtăşanie, prin apa sfinţită de la preot care are acces direct la sursa universală (Duhul Sfânt), iar prin Reiki ai de asemenea acces direct la Duhul Sfânt.  Mai există o diferenţă, aceea de vibraţie a Luminii, iar la acest capitol Reiki-ul stă foarte bine. Maeştrii Reiki având o vibraţie mult superioară celorlalte practici, mai puţin a preoţilor, cu toate că există maeştri Reiki care au vibraţie superioară chiar şi preoţilor”. Mda… Iată ce spune şi un maestru Reiki, de pildă Constantin Gheorghiţă: “Iniţierea Reiki este un ritual prin care practicantul este racordat la sursa de energie universală. Iniţierea are 3 mari componente: cea fizică, unde maestrul efectuează un anume ritual, cea energetică, unde se deschid anumiţi centri energetici şi se curăţă anumite meridiane energetice, şi componenta spirituală, unde practicantul primeşte un anumit număr de ghizi de Lumină, o cunoaştere la nivelul sinelui şi daruri de la Divinitate. Toate acestea fiind oferite de Divinitate spre a evolua şi a ne îndeplini misiunea personală pe această planetă”. Fiecare având o misiune de îndeplinit pe pământ, aşadar… În sfârşit, Reiki (cuvânt japonez, care înseamnă „energia forţei vitale universale”) este o arta de vindecare străveche, holistică,  bazată pe transferul de energie prin atingere cu palmele şi care creează armonie spirituală şi fizică. Cuvântul Reiki vine de la doua cuvinte japoneze – Rei si Ki. Cuvantul „Rei” înseamnă universal şi aceasta este definiţia acceptată de cei mai mulţi. Oricum, această interpretare este una foarte generală. Ideogramele japoneze au mai multe nivele de înţelesuri. Ele variază de la cel lumesc până la cel mai ezoteric. Astfel, în timp ce este adevărat că Rei poate fi interpretat ca universal, însemnând că este prezent pretutindeni, există o definiţie mai plină de înţeles care merită explorată. Cercetarea semnificaţiei ezoterice a caracterului kanji pentru Rei, a dus la o mai profundă înţelegere a acestei ideograme. Cuvântul Rei aşa cum este folosit în Reiki este mai precis interpretat ca însemnând cea mai înaltă cunoaştere sau conştiinţă spirituală. Aceasta este înţelepciunea care vine de la Dumnezeu sau Sinele Superior şi este Conştiinţa-Dumnezeu care este atoateştiutoare, înţelege fiecare persoană, complet. Cunoaşte cauzele tuturor problemelor şi dificultăţilor şi ştie cum să le vindece. Cuvântul „Ki” înseamnă acelaşi lucru ca şi Chi în chineză, Prana în sanscrită şi Ti sau Ki în hawaiană. A mai fost numită forţa odica, orgon, bioplasma etc. (Voi reveni)