Miercuri, 8 septembrie 2010. Am felicitat azi rude şi apropiaţi cu prenume de Maria, Marian, Marin, Marius. Naşterea Maicii Domnului este prima sarbatoare din anul bisericesc care incepe pe 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie. A fost fixata in a opta zi din anul bisericesc, pentru ca cifra opt simbolizeaza ziua vesniciei, viata fara de sfarsit. Datorita ei, Fiul cel Vesnic al lui Dumnezeu S-a intrupat, a biruit moartea si a daruit oamenilor viata vesnica in Imparatia Cerurilor. Cifra 8, pusă pe orizontală, e semnul infinitului… Maria înseamnă în ebraică „Doamnă” (sau din egipteană, „mri”, „a iubi”, în ebraică Miryam sau Maryam). Maica Domnului s-a născut din părinţi aflaţi la o vârstă înaintată. Altfel, Sfânta Fecioară Maria are in calendarul ortodox 9 zile de pomenire: 8 septembrie – Nasterea Maicii Domnului, 1 octombrie – Acoperamantul Maicii Domnului, 21 noiembrie – Intrarea in biserica a Maicii Domnului, 9 decembrie – Zamislirea Sfintei Fecioare de catre Sfanta Ana, 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului, 25 martie – Buna Vestire, 2 iulie – Asezarea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne, 15 august – Adormirea Maicii Domnului si 31 august – Punerea in racla a braului Maicii Domnului. 
Azi, de Sfânta Marie Mică (în Moldova mea natală numai această zi a naşterii Maicii Domnului se sărbătoreşte) „am lăsat ochii de scriitor” în jos, m-am întors în timp şi m-am autocenzurat, ştergând din pagina de jurnal online publicată aici în ziua de 20 august textul care a întristat familia mea de origine, nefiind înţeles ca text dintr-o proză a mea, scris când aveam 20 de ani, cu 40 de ani în urmă… Nu mai insist, mă bucur că azi am avut puterea să înţeleg şi „partea cealaltă”, a cititorului care mă judecă (de regulă eu nu ţin seama de el, trebuie să am libertatea deplină să scriu ce cred de cuviinţă, nu cenzurat de el; cel mai adesea cititorul e nedrept cu mine). Tot azi am primit un avertisment alarmant de la vizionarul Octavian Mihăescu din Germania. Slab de înger cum sunt, nu-l înţeleg. Îl transcriu ca atare, poate mă luminează cineva: ce poate fi Canonul, de care pomeneşte? De regulă, canonul bisericesc înseamnă o pedeapsă, pe care o ispăşeşti pentru a ţi se ierta păcatele. Ce canon trebuie Biserica Ortodoxă Română (BOR) să ispăşească? Execuţia lui Ceauşescu de Crăciun? Faptul că Diavolul (ascuns în pielea securiştilor care după Revoluţie au preluat în totalitate România) conduce România şi că BOR a pactizat cu această conducere postcomunistă? Scrie ieri, aici, la Comentarii Octavian Mihăescu:
Am anuntat o urgenta, partial o voi zice:
Daca românii nu isi revin in fire la urgenta, in 5 ani, România dispare de pe Harta Lumii!
Din toata România de azi nu va ramâne decât un singur milion români in toata lumea! In mai putin de 5 ani asa va fi daca români nu-si fac canonul! Canon ce mi-a fost mie incredintat da românilor si obliga sa asculte, cine nu va voi… sa nu voiasca, este dificil sa zic asa ceva sub identitate reala… ROmânia trebuie face CANONUL la urgenta, BOR se opune, BOR este dusmanul Ro la ora actuala!, Atât spun!
Daca BOR va asculta, extraterestrii nu vor avea absolut nici o putere in ROmânia!,
Ma opresc, aici!
BOR poate salva România, BOR trebuie face Canonul Urgent! Când spun Urgent, gândesc cca 6-12 luni zile, ba nici atât nu a mai ramas! BOR ingroapa România daca nu-si face Canonul!
Ce auziti de la Tanacu incaoce au fost avertismente vizibile, azi va spune fatis Dumnezeu! NU, voi nu veti asculta, cu nici un chip nu vreti asculta… va duceti unde v-ati asezat, adica la dracu!
Scuip de sperietură şi de deochi: mai avem un an până începe represiunea „extratereştrilor”? Pentru Octavian Mihăescu „extratereştri”, dacă am înţeles bine din ceea ce a mai scris aici, sunt demonii, îngerii pedepsitori, heruvimii care răspund de soarta noastră, direct. Într-un an-doi vin şi aşa sfârşitul timpului şi furtuna solară devastatoare care ne omoară curentul electric (şi civilizaţia, greu pusă la punct), apocalipsa va fi valabilă nu numai pentru români. Pentru ce să ne pregătim?
*
Când scriu aici, în paralel, pierd vremea cu ascultarea lui Traian Băsescu pe TVR 1 (ediţie specială începută de la ora 21; şi el şi cea care-l intervievează, Rodica Culcer, au fost acuzaţi că au fost agenţi ai Securităţii; în revista Observator cultural din ultimele săptămâni şi Marius Oprea demonstrează cum poate asta). 
Sub nici o formă nu acceptă o schimbare radicală la nivel de guvernare a ţării: deşi se plânge continuu de „problema deficitelor” (anul viitor România are de împrumutat aproape 6 miliarde de euro să acopere numai deficitele, nici pomeneală să cheltuiască vreun euro pentru dezvoltare), consideră specialiştii PSD şi PNL incapabili să preia „greutăţile actuale”. În continuare ţine în braţe incompetenţii din PDL. Mărturisesc încă o dată că, o dată anunţat anul 2011 mai rău decât acesta prin care trecem, dacă aş putea, aş părăsi România. E clar, Băsescu personal e cel care poate face ca România să dispară de pe harta lumii! Canonul care trebuie făcut de BOR e legat de Băsescu? El e cel rău? Ce nenorocire pentru România, Băsescu e ales preşedinte de ţară până în 2014, exact anii de graţie acordaţi de vizionarul Octavian Mihăescu care, vă reamintesc, atrăgea aici, la Comentarii, atenţia, pe 3 septembrie, că are un mesaj urgent de transmis, deoarece a ieşit „afară din spaţiu” şi i-a văzut pe „extratereştri şi tot alaiul”. Să fie mesajul transcris azi mai sus?
*
Mai departe, din rememorarea „Experienţei unei iniţieri”: am rămas pe 26 iulie 2006 la Telecabina de la Peştera (care face legătura cu Buşteniul, pe cealaltă parte a Munţilor Bucegi), unde am aşteptat să treacă noua rafală de ploaie torenţială – episodul 17 (continuând ce am scris ieri).
Ne întoarcem din drum (o dată ratând drumul urcării cu telecabina la Babele, de unde ar fi trebuit să mergem la Cabana Piatra Arsă şi de acolo să fi venit înapoi, la Peşteră pe jos), urcăm la Hotelul Peştera: unde, în spatele lui, găsim poteca spre Cabana Piatra Arsă, dar e prea târziu să ne mai aventurăm la drum, e ora 18.30. Nu ne grăbeşte nimeni, nu avem nici o grijă, de ce să nu ne supraîncărcăm sufletul cu priveliştile zonei dumnezeieşti în care ne aflăm, cu o pădure de brazi protejată şi cu cele două izvoare (unul tulbure, altul limpede) ale Ialomiţei. De ce să nu ne umplem plămânii cu aer curat, cu exerciţii reglate (numărate) de inspiraţie şi expiraţie? Venim împăcaţi iar spre hotelul nostru fără nume… În spaţiul vechiului schit se construieşte o nouă biserică (e gata arhondaricul mănăstirii, care sfidează prin opulenţă), e şantier. Biserica veche a schitului e închisă. Coborâm la „cascade” (acolo unde e îndiguită şi e acumulată apa unuia dintre izvoarele Ialomiţei pentru un generator hidroelectric şi un depozit de apă curentă pentru călugări; de aici o poţi lua spre Peşteră sau spre Grotă), e o fascinaţie a amestecului câştigurilor civilizaţiei cu sălbăticia. Întârziem admirând „natura”… Dincolo de Cabana Padina, pe marginea Ialomiţei, în poiană (pe alocuri e mlaştină) sunt zeci de corturi şi maşini ale turiştilor care stau şi cu lunile aici, îndeosebi bucureşteni pensionari (e interesant, peste munte e altă zonă preferată de asemenea turişti care stau toată vara în cort, pe Valea Cerbului, celebră), deşi dorm cu frica în sân că sunt atacaţi de urşi flămânzi noaptea. De altfel, obsesia înmulţirii urşilor (care nu pot fi vânaţi) a devenit o problemă pentru cei singuratici, care merg pe traseele marcate, urşii nu mai evită aceste trasee montane, nu se mai tem de nimic. (Voi reveni)
Sunt douo extreme:
1) rea apoclipaitica care reaua mea fiinta imi da ghes pune acent si;
2) izvavirea omeniri, marea trecere.. de care nu pot vorbi deschis ptr ca;
masoni, biserica, sistemul m-ar extermina in douao secunde de as spune adevarul!
canonul trebuie face BOR la urgenta! Daca acest canon se implineste Ro ramâne in viata ca natie! Reept, BOR este problema, BOR poate ingropa Ro sau izbavi in acest moment! Acesta este mesajul meu urgent ptr Ro, ptr BOR!
le dau punct de pronire, 1911. marele pacat al BOR! de pe urma caruia trage toate relele pân azi!
pacat impotiva Sfântului Duh are BOR!
Îmi pare rău că nu vă înţeleg – ce s-a întâmplat în 1911 cu BOR? Ce pacat mare a făcut atunci împotriva Sfîntului Duh, să tragă până azi ponoasele? Din câte ştiu, abia în 1925 s-a înfiinţat Patriarhia Ortodoxă Română (BOR fiind autocefala, teoretic, din 1885) şi primul patriarh a fost transilvăneanul Miron Cristea (atat de contestat azi de israelieni; aţi auzit şi de cererea de retragere a medaliei aniversare realizate în acest an de BNR). Apoi, ce să înţeleg: masonii sunt păzitorii secretelor primite de la „extratereştri”?
Dragul nostru LIS
Cred că un tâlc ar fi în demisia mitropolitului primat al României, IPS Atanasie Mironescu, din 28 iunie 1911. Fusese ales în această funcţie în 1909. Mitropolitul Atanasie a trecut la cele veșnice la 9 octombrie 1931, în București, fiind înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Zic şi eu,
toate cele bune, a. sibi
Meître
Revin să-mi exprim şi eu oarece gânduri legate de profeţiile D-lui Octavian Mihăescu.
Caracterul lor sibylinic al profeţiilor ne îndritueşte să spunem că lucruriele ar fi în firea lor. Totuşi! D-l Mihăescu, ca participant la Revoluţie si la mişcarea Piaţa Universităţii, ar trebui să ştie că o mai mare claritate a mesajului profetic ar fi de mare folos, ar fi chiar o jumătate din procesul de salvare a României, că doar despre soarta ţării se face vorbire.
Domnia sa ne lasă a înţelege că BOR ar avea pe conştiinţă nu ştim ce atrocitate, mă rog, păcat, săvârşit în 1911. Despre asta am încercat să fac vorbire în com-ul de mai sus.
Despre biserică, în esenţa ei, sunt multe de spus; de zeci de ani încerc să-i pricep organizarea stufoasă, dogmele-i alambicate, în comparaţie cu simplitatea lui Hristos şi a Cetei de Apostoli. Am urmărit şi ce relaţii au stabilit ierarhii ei , de-a lungul istoriei, cu stăpânirile. Cel mai adesea, în toate veacurile, se poate observa că ierarhii au îndemnat plebea să fie ascultătoare, să se supună stăpânirilor; vlădicii au fost mai mult nişte activişti ai resemnării, pe de o parte, şi nişte buni aliaţi ai cezarilor, despoţilor, Puterii Laice, cu alte cuvinte. În sprijinul celor afirmate de mine vin sute de documente, care dacă-s căutate cu osârdie, şi dacă la căutare se mai adaugă şi puţin noroc, pot fi şi găsite!
Câtă lume ştie azi că ţăranul român nici nu pricepea ce spune popa-n biserică? Se oficia fie în greacă, fie în slavonă. Până a venit Matei Basarabă şi a pus lucurile pe făgaş, înlocuind limbile astea, să priceapă tot omul şi sufletul lui.
A propos de acest Voievod destoinic! Iaca ce spune istoria:
„Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei școli artistice, fără de care „explozia” brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevarat „Mecena”,un protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiției ortodoxe. Toate aceste însușiri ale sale, vor contribui la consacrarea suveranului ca cel mai mare ctitor ortodox al poporului român, un adevarat patron al bisericii. A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, atât în țara, unde l-a depășit cu mult chiar si pe Ștefan cel Mare, cât și la Muntele Athos și la sud de Dunăre, la Vidin și Sistov. Mitropolia Țării Românești beneficiază de danii de sate și imunități fiscale si de sprijinul domniei pentru refacerea bisericilor.În 1645 Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos.
Matei Basarab a fost cel care și-a adus aportul major în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. El a introdus prima legislație scrisă: „Pravila mică” (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și „Îndreptarea legii” (Târgoviște, 1652).
Organizarea armatei a beneficiat de o atenție specială din partea voievodului, efectivele ajungând la 40.000 de ostași. Totodată, Matei Basarab dispune construirea unor noi fortificații. De remarcat rămân și cele 3 războaie câștigate împotriva domnului Moldovei, Vasile Lupu, care se încăpățâna să revenidice tronul lui Matei Basarab.
Tot Matei Basarab (1632-1654) a fost inițiatorul și comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Țările Române, Polonia și Rusia. Cel care a fundamentat ideologic doctrina poporului român a fost savantul domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), membru al Academiei din Berlin. Liga antiotomană a eșuat în cele din urmă în urma lipsei de coordonare.
Lunga domnie a lui Matei Basarab a fost o epocă de fervoare religioasă și dezvoltare culturală așa cum o arată numărul foarte mare de ctitorii voievodale și boierești.”
Nu-i aşa că a fost minunat Măria Sa? De ce nu-l aflăm în rândul celor canonizaţi?
Nu-mi ascund dezamăgirea pe care mi-a produs-o cercetarea asta; credeam în curăţenia bisericii, în rolul ei special, mai ales că în familia mea, coborând în timp, a fost un lung şir de preoţi, şir încheiat de bunicul meu Dimitrie.
Eu trebuia să duc mai departe „ştafeta” dar am întrerupt şirul de preoţi, am părăsit seminarul teologic în primul an, cu două săptămâni înainte de finele lui. Îmi plăcea teologia, mulţi spuneau şi spun şi acum că aş avea vocaţie de preot. Cine ştie, poate viitorul îmi rezervă surprize, cum i-a oferit unui mai vârstnic amic.
Cred că merită să mă opresc puţin asupra acestui amic! Acesta era profesor de sport în 1990. Avea pe atunci vreo 52 de ani, pară-mi-se, şi era animat de dorinţa de a participa la transformarea Ţării. Ca fiu de preot, amicul meu s-a regăsit în ideile PNŢ-ului, a participat, alături de alţii, la înfiinţarea PNŢ- Argeş, fără să ştie că mulţi dintre acei „alţii”, erau securişti sadea. Chiar eu l-am admonestat pe un ofiţer de securitate, care ieşea din sediul PNŢ, prin ianuarie 90: „Securilă, ce cauţi tu la PNŢ, te-ai dus, cumva, să reabilitezi microfoanele?” Cu o normalitate uluitoare, Securilă mi-a răspuns: „Domle, avem ordin de la Nea Nelu – Iliescu Ion n.n.-, să-i înfiinţăm opoziţie, să dea bine la Lumea Liberă.” În fine, amicul meu, profesorul de sport, după un an-doi de muncă politică la PNŢ, văzând că nu se leagă nimic serios, s-a lăsat păgubaş, a dispărut chiar o vreme. De fapt el fusese tot timpul aici, în Piteşti; urmase cursurile Facultăţii de teologie şi activa ca preot al bisericii Spitalului Judeţean, unde de altfel, este şi azi. Când l-am reîntâlnit eu, acum şapte ani, deja avea ceva vechime ca Păstor.
După 1990, Ierarhii BOR au încercat să-şi justifice atitudinea supusă din timpul comunismului, invocând non-acţiunea şi non-violenţa christică. Am fost dispus a înţelege asta… Poate comuniştii abia aşteptau o opoziţie făţişă a întregului corp clerical, să aibă motiv pentru eliminarea Bisericii din ecuaţia Statului. Altceva nu înţeleg eu, anume de ce Îerarhii cei mari, mulţi cu păcate grele, nu au apucat calea chiliei, lăsând în locul lor pe cei verticali, pe cei mai tineri şi vrednici?
Dacă ar fi procedat aşa, Biserica Strămoşească nu ar mai fi căzută sub păcatele ierarhilor ei, cum este azi. Cu ierarhi noi, curaţi, biserica ar fi fost cel mai legitim mediator în uriaşul proces de reconciliere naţională. N-a fost să fie! Au uitat că „nu există sfânt fără trecut şi păcătos fără viitor”. Dar, tare mă tem că motivul e altul, că înalt prea sfinţiile lor şi foarte-foarte fericirile lor sunt slab spiritualizate…
Aveau aproape îndreptarea din ultimele vorbe ale lui Valeriu Gafencu, cel numit de Steinhardt „sfântul închisorilor”: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”.
Să mai pun şi eu întrebarea, după ce mii de români au pus-o: de ce Sf. Sinod nu ia în seamă cererea multora de a-l canoniza pe Fratele Valeriu? I se poate reproşa că a fost într-o frăţie de cruce legionară. Ei, şi? Fratele Valeriu şi-a răscumpărat rătăcirea, aidoma Apostolului Pavel, şi câţi vor mai fi fost ca el… Că doar spuneam că ” nu există sfânt fără trecut…”
Vorbeam mai la început de mâhnirea de care sunt cuprins. Cum să nu fiu dacă la capitolul religie lucrurile par a sta, dacă nu chiar stau, cum spunea Seneca cel Tânăr, preceptorul lui Nero: „Religia este privită de oamenii de rând ca adevărată, de înţelepţi ca falsă, iar de conducători ca folositoare.”
Mă tem de ceva şi mai rău, anume că oamenii de rând, ai României de azi, s-ar putea să gândească aidoma înţelepţilor din aforism. Dar, „ajungă-i zilei răul ei.”
Cu prietenie, Aurel Sibiceanu
Mulţumesc, e semnificativ textul dumneavoastră de aici, dragă domnule Aurel Sibiceanu – acum ştiu mult mai multe lucruri si despre această lume a noastră spirituală (de ieri mai ales, a Basarabilor îndeosebi) şi despre dumneavoastră personal, neaşteptat.
Felicitari pentru blog!Tara martira Romania va intoarce Europa la credinta!
Incerc si eu sa scriu despre adevarata Romaniei.
As dori sa ne lasati un link al blogului dumneavoastra pe urmatoarele bloguri:
http://minunicrestine.blogspot.com/
un blog in care gasiti minuni si dovezi ale unor incredibile minuni ,multe dintre ele
petrecute in Romani : aratari ale lui Dumnezeu si multe alte minuni
http://duhovnicii.blogspot.com/
un blog in care gasiti antologia marilor duhovnicilor din Romania : Arsenie Boca, Arsenie
Papacioc, Iustin Parvu , Sofia Boghiu , Teofil Paraian si multi alti duhovnici,articole noi in fiecare zi
http://martirii-inchisorilor.blogspot.com/
un blog in care gasiti despre :Valeriu Gafencu ,Mircea Vulcanescu, Elisabeta Rizea,
Ilie Lacatusu, Radu Gyr, Vasile Militaru , Vladimir Ghika si multi altii care au murit pentru Credinta.
Romania este un pamant plin de martiri!Romani uniti-va !
Doamne ajuta!
Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.
Doamne ajuta!
excessive journal you hold
This weblog appears to get a large ammount of visitors. How do you get traffic to it? It gives a nice individual spin on things. I guess having something useful or substantial to talk about is the most important thing.