Miercuri, 6.06.2012. A fost consternant pentru mine să aflu că firmele lui Dinu Patriciu legate de trusturile de presă și editură (el e cel mai bogat român, nu?) nu mai plătesc salariile la angajați de trei luni! Știam de scandalurile legate de rețelele lui de magazine micro (cu sutele, dacă nu cu miile, în întreaga țară) intitulate „mic.ro” și de microbuzele transformate în magazine mici, de pe trotuare, care au dat faliment, dar nu mă așteptam să dea faliment și cu trustul de presă, de care era foarte mândru, nu întâmplător editând reviste de cultură precum Dilema și Dilemateca sau Cațavencii, sau reviste serioase precum Historia și Știință și Tehnică. 
Armata de redactori de la trustul de presă Adevărul nu și-a primit salariile de trei luni (între ei și mulți scriitori)! La Târgul Bookfest, încheiat duminică, Editura Adevărul era luxos reprezentată… Ce înseamnă comedia asta? Azi, de necrezut, au fost puse în vânzare „brandurile” acestui trust, publicația cu cel mai mare tiraj din România, Click! Dovadă că lucrurile sunt mult mai grave decât par. În contul unei datorii față de o agenție de publicitate (la care, culmea, e tot Dinu Patriciu acționar majoritar; adică e un război fratricid înlăuntrul trustului: au fost scoase la licitaţie ca urmare a unei sentinţe a Tribunalului Bucureşti, care a obligat Adevărul Holding la plata unei sume de peste 15,5 milioane de lei către Odyssey Communication, o altă societate din trustul lui Dinu Patriciu), azi au fost scoase la vânzare, la licitație publică, și mărcile Adevărul Holding, și Click, și Click TV și Click radio FM, cu preturile de pornire (să aveți idee cum se mai vinde azi presa): – marca „Adevarul Holding – pretul de incepere a licitatiei: 
19.700.000 lei; – marca „CLICK” – pretul de incepere a licitatiei: 745.000 lei; – marca „TV Click!” – pretul de incepere a licitatiei 218.000 lei; – marca „Bucuresti 106,2 Click FM doar radio” – pretul de incepere a licitatiei: 9.000 lei; – marca „Click! fm” – pretul de incepere a licitatiei: 9.000 lei;- marca „CLIC” – pretul de incepere a licitatiei: 9.000 lei. Pretul de incepere a licitatiei a fost determinat prin raport de expertiza evaluatoare intocmit la data de 30 mai 2012 si nu contine TVA. Nu poți decât să-ți faci cruce. Vă reamintesc, Dinu Patriciu e cel mai bogat român, e proprietarul Adevărului Holding, dacă nici el nu poate să-și susțină presa… Ce se întâmplă? Auziți tărășenia de azi: Marca „Click” – care a avut un preţ de pornire de 745.000 de lei fără TVA – a fost adjudecată de Emilia Ciucan, care a spus că a licitat în nume personal, deşi lichidatorul judiciar la Odyssey Communication i-a atras atenţia că potrivit Codului de procedură civilă nu poate participa la licitaţie pentru că face parte din “grupul 
Dinu Patriciu”. Emilia Ciucan este o apropiată a lui Dinu Patriciu, lucrând în perioada 2000 – 2007 la Rompetrol, înainte de a-şi deschide propria casă de avocatură, Ciucan & Asociaţii, care îl reprezintă pe Dinu Patriciu. Pe de altă parte, marca „Bucureşti 106,2 CLICK FM doar radio”, cu un preţ de pornire de 9.000 de lei, a fost adjudecată cu 12.100 de lei, fără TVA, de fostul parlamentar Anca Constantinescu (ea e cea cu „ciocul mic”). Mai exact: Nimeni nu a licitat pentru Adevarul Holding, brandul Click – titlul care se vinde cel mai bine pe piata locala de presa scrisa – a fost adjudecat pentru 2,5 milioane de euro de Emilia Ciucan. Ce de bani, vă dați seama. Trăim vremuri de mare derută pentru scriitori și jurnaliști, care depind de hachițele grangurilor privați și se trezesc peste noapte cu salariile 
suspendate, deși muncesc, scot revistele sau ziarele de parcă ar primi salariile. Mă uit la falimentul fostei publicații de tiraj Academia Cațavencu (după ce s-a desprins din ea Kamikaze, de nu știu cine susținută financiar) cu titlul cumpărat de proprietarul României libere, Dan Adamescu, și cu o întreagă redacție cumpărată de Dinu Patriciu, care a inventat Cațavencii (sesizați diferența) – au dat dintr-un faliment în altul.
***
Amân continuarea jurnalului meu de la Festivalul Antares (mai am o pagină de publicat din ziua de marți, 29 mai 2012) și cele câteva remarci legate de ediția din acest an a Bookfest. Fac loc unei extraordinare mărturisiri – drept la replică, dacă pot să spun așa (motiv de îndreptare a unei neînțelegeri sau aprecieri subiective), la unui text de al meu scris în anul 2000, intitulat „Despre proza 
noastră necompetitivă” și reluat aici, cu adaosuri, serializat în trei părți, sâmbătă, 26, duminică, 27 și luni, 28 mai (când eram plecat la Festivalul Antares, la Galați-Brăila) – dacă aveți timp să le recitiți, dați click pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/ies-din-actualitate-privire-din-avion-cate-ceva-despre-proza-noastra-necompetitiva-universitarul-ion-simut-despre-destinul-politic-al-lui-paul-goma/ , pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/beneficiar-al-atator-terapii-initiatice-era-normal-sa-apara-de-la-vasile-andru-marele-roman-romanesc-n-a-aparut-lansare-de-carte-la-bucuresti-cand-cehoslovacia-era-invadata/ și pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/05/dintr-un-avant-creator-specific-romaniei-cotropite-de-poeti-poetii-si-au-redescoperit-vocatia-si-au-publicat-volume-de-proza-inconformistii-sunt-redusi-la-tacere/. Contează să recitiți aici exemplul dat cu Vasile Andru, de duminică, 27 mai, să puteți să receptați corect ce mi-a trimis 
acum, publicat mai jos – important cu adevărat, de reținut (împart egal această replică, mâine citiți a doua parte):
O replică cordială (I)
Prietene LIS,
Am optat pentru genul epistolar, ca să răspund la mirarea ta, sau la frustrarea ta. Am ales stilul epistolar, că problema aceasta este mai întâi a noastră, şi are importanţă ca discuţie între noi, chiar dacă o facem publică. Aşadar răspund la acel articol pe care l-ai publicat în anul 2000 (intitulat: În aşteptarea marelui roman) şi l-ai reluat, pe blog, acum la anul 2012…
Uimirea ta se rezumă astfel: „Beneficiar al atâtor stagii iniţiatice, era normal să apară, de la Vasile Andru, marele roman românesc; n-a apărut!”
Răspunsul meu se rezumă astfel:
Scriitor te naşti, nu devii. Hărăzit unei cărţi mari te naşti, nu devii.
*
Dacă faci stagii iniţiatice, nu sporesc şansele prozei, ci dimpotrivă, prozatorul este pus la hibernare… şi se exprimă „sapienţial”. De la un om cu izbânzi iniţiatice nu te aştepta la proză, ci la o „şcoală sapienţială”; sau aşteaptă să dea şi el un „Ecleziastul”…
Mai este şi situaţia când după izbânzi iniţiatice iubeşti mai mult tăcerea, decât scrisul. Dispare vanitatea de a fi „cel mai mare!”, şi descoperi mulţumirea de a fi „in-dividus”, adică ne-divizat de fluxul omenirii…
De ce se petrece aceasta? Iată de ce. Scrisul nostru, romanele noastre se hrănesc din spaime şi orgolii, se hrănesc din materia celor două instincte: instinctul de conservare şi cel de reproducere. Proza se hrăneşte cu furtunile noastre emoţionale, cu psihopatii, cu spaime de Apocalipse… Proza este catharsis, iar când este mărturisirea atrocităţilor veacului, devine mai curând document decât gen ficţional.
Experienţa iniţiatică îţi rezolvă toate motivele abisal-viscerale-instinctuale de a 
scrie. Îţi rezolvă obsesiile, îţi arde impurităţile care hrănesc epicul. Te pune într-o altă relaţie cu timpul. Trei ceasuri petrecute în Iad vor da un roman fluviu. Trei decenii petrecute în Rai vor da cel mult un aforism: „Raiule, noi te putem dobândi, chiar dacă nu te putem înţelege”.
*
De vreo două ori am anunţat că am terminat cu scrisul de proză! Şi că între scrisul de proză şi practica liniştirii – este mai convingătoare ultima… Realmente, în acel moment, când anunţam decizia aceea, biruise într-adevăr „iniţiaticul”. Iar faptul că apoi a mai germinat încă o carte de proză… are explicaţia sa: proza profită de orice fisură a liniştirii ca să izbucnească iarăşi! Dar mai înseamnă că, într-o practică a liniştii, este loc şi pentru un minut de proză… ca însoţitoare pe drumul liniştii…
*
Revin la ideea de început: proza mare nu-i neapărat propulsată de o practică 
de iniţiere. Sau poate fi, întâmplător. După o lucrare iniţiatică în India, am scris cartea Yaatra (2001, 2012), – ea poate fi şi romanul aşteptat, adică ceva mai mult decât un „jurnal”.
*
Cartea Terapia destinului (1994) are şi ea legătură cu dorul iniţiatic: ea a însoţit lucrarea mea de îndrumător al Grupului de optimizare umană, bazat pe revelația filocalică, dar şi pe o practică iluminatorie dincolo de orice confesiune. Nu ştiu cât de „mare” este această scriere, dar ştiu că a avut multe reeditări, e mereu cerută, şi sunt oameni care au mărturisit că această carte a avut un ecou profund benefic în viaţa lor.
*
Când ai spus că încă aştepţi acel roman… am înţeles că exprimi o frustrare: că proza Andru are o receptare minimă, mai mult de stimă între confraţi de generaţie. Practic, prin „marele roman”, tu înţelegi aici „best seller”: mare nu în 
sens de exemplar, ci în sens de vedetism, şi mediatizare. În sens de bombă!
Chiar şi zilele astea mi-ai repetat: „De ce nu faci ceva să te cunoască lumea?” Şi-mi cereai urgent o proză s-o pui pe blog, să circule, să provoace. (Va urma)
Vasile ANDRU
Public și fotografii semnificative cu Vasile Andru, inedite: 1 și 2) La Târgul de carte Bookfest 2012 Vasile Andru a lansat: „YAATRA. Jurnal iniţiatic în India”, carte apărută la Editura HERALD. 3) Andru îşi prezintă romanul UCCELLI DEL CIELO, la Manastirea Carmelita din Venezia (Veneţia). 4) Lansare de carte Andru la Universitatea din Torino, prezentat de dr. Roberto Merlo.
PS. În legătură cu pagina mea online de ieri de aici, prietenul (critic de renume până la Revoluție; accepta și criticile amicale ale altora la adresa lui) Mircea Mihăieș, vicepreședintele ICR, m-a tras iar de urechi, susținând că, îl citez: „ai diseminat o informație falsă, transcriind aberațiile unui fost turnător”. 
Informația falsă e legată de faptul că ICR toacă 44 milioane de lei, nu de euro, cum am preluat eu informația falsă din articolul apărut luni, 4 iunie în trei publicații (de care știu eu): http://www.corectnews.com/politics/lipitorile-icr-si-sie ; http://www.jurnalul.ro/editorial/lipitorile-icr-si-sie-614602.htm ; http://www.agentia.org/anchete/lipitorile-icr-si-sie-37028.html . Va să zică ICR toacă pentru gloria unei găști 440 de miliarde de lei vechi și lui Mircea Mihăieș i se pare puțin. Mie mi se pare enorm și în lei noi. În plus, mi-a repetat că la ICR, deși aparține de Ministerul de Externe (și de Președinția lui Băsescu) și e normal să fie strict controlat de SIE, nu are știință să existe vreo sămânță de agent acoperit al SIE, cum există peste tot în mass-media scrisă și audiovizuală. O nouă naivitate?
Greu de acceptat de la Vasile Andru o proza-document cutremuratoare sau una fictionala! La Vasile Andru cauti portita prin care sa te strecori, sa simti alaturi de el Raiul. Pentru ca Raiul nu intra nici la stilul documentar, nici la cel de fictiune (pai nu?!), proza semnata de Vasile Andru ramane initiatica, marturisitoare, uneori bulversanta. De asta, cred eu, proza lui Vasile Andru este mare nu in functie de criteriile literare, ci de inaltimea pe care fiecare cititor in parte si-o descopera citind pagina cu pagina. Initiere si urcus…
Mi-ar place, tare mi-ar place să văd şi prin viaţa politică majoritare ţinute precum Vasile Andru, iar nu fauna bipedă ce nu-şi mai încape-n piele de atîta spuză de bine trasă doar pe turtele lor turpide…
Ştiu, măcar, tăietorii de frunză de la ICR, ce ar însemna 44 miliarde injectate-n pensiile şi salariile bugetarilor?… De unde să ştie, dacă, nesimţiţii, nu fac parte din „restul” ţării, scos din orice joc politic?
Bag seamă că aveţi o bibliotecă pitică, dle terasin. La care elite vă referiţi, la cele din biblioteca dstră? Cine v-a spus că Pleşu et comp ar reprezenta elitele şi cine vă face să credeţi că au unii ceva cu ele. Înţeleg că şi dstră sunteţi elitist, vorba ceea, având în vedere că sunteţi coleg de cameră cu Liiceanu din raft…
Vasile Andru e un scriitor special. Are stofă, dle Culai. Pt. dl. Ionescu ţin să precizez că chiar există elite. De pildă, acest inconfundabil şi nebeligerant Vasile Andru.
Elite: Ovidiu Genaru, Al. Cistelecan, Liviu Ioan Stoiciu, Valeriu Stancu, Matei Vişniec, Şerban Foarţă, George Vulturescu. Lista e ceva mai lungă şi începe, fireşte, cu Paul Goma. Am citit cărţile acestora. Cred că ştiu ce spun. Am citit şi cărţile „elitei oficiale”, Pleşi et comp. Maestrul Pleşu şi tinichigiul Liiceanu îşi sodomizează cititorii. Narcisismul lor e ceva ce ţine de Freud.
Dna Florentina, îmi place cum mirosiţi trandafirii. Totuşi, nu mă obligaţi să mă mulez după lectura scrierii lui Andru. Parcă-l faceţi aşa, un fel de Gregorian. Andru nu scrie pentru masse şi nici pentru umbra sa. El ar putea fi, nu sunt sigur, o entitate răpită de haosul organizat. Cert este faptul că are mintea brici.
Dle Hangan,dacă aveţi o carte semnată Mihăieş, vă rog să vă faceţi analize. Sau semnaţi o recenzie despre carte. Unde e Mihăieş, e impotenţă „mintală”. Băiatul ăsta are impresia că trăieşte pe tot globul, că i se freacă peste tot. Un gândac despre care vom glumi ca şi acum totdeauna. Cu respect…
Domnul Vasile Andru este mai mult decât un scriitor este un tămăduitor al sufletelor. Dacă nu a devenit un scriitor universal asta e pierderea lor nu a noastră. Apoi marele roman, marele ”bum” poate că s-a şi scris. Atâta vreme cât nu exista o instituție care sa producă bestseller-uri vom rămâne între graniţile tării prinși ca într-un insectar, atâta vreme cât traducerile care se fac sunt pe baza de gaşcă, prietenie, interese n-o să ajungem în nici un top. Şi oricine ar fi interesat, sătul să tot dea de valori minimale va eticheta astfel literatura de la noi.
Domnul Vasile Andru e un scriitor…ambigu.
Cand cotrobai prin cotloanele unui Dumnezeu al tuturor religiilor, te poti rataci.Si cu dracu’ – si cu popa, si cu yoga – si cu Hristos, – ce Dumnezeu! – nu merge!
Un crestin adevarat nu are trebuinta de initieri…asiatice.
Il stiam crestin pe domnul Andru…M-am inselat?
Paganismul credea in idoli, crestinismul il are pe Hristos…Pentru noi, crestinii, e suficient Hristos.
N-mi plac nisipurile miscatoare…Daca domnul Andru e crestin, atunci geografia spirituala a domniei sale e…nestatornica!
Inca ceva: Domnul Vasile Andru e bucovinean de-al meu…Imi cer iertare, dar bucovinenii nu prea au stofa de…yoghini!
Multa sanatate domnului Andru…Si la toata lumea!
Domnule Ion Ilie, interesant cum va situati… deasupra maselor! Ce am notat eu nu are legatura nici cu vreun Gregorian, nici cu modul dvs. de a privi lumea. Nu am mirosit trandafiri si nu v-am obligat sa faceti nimic. Cu pace va fie ziua!
Elitele sunt acelea carora nu le lipseste valoarea si impactul public, care, insa, propun o directie in sensul normalitatii, normalizarii lucrurilor. Pseudo_elitele de azi, aceleasi de 22 de ani, cele in care ne pusesem mari sperante, candva, singure au ales. Au ales pana au cules; si este doar inceputul.
„Tinichigiilor” nu le lipseste inspiratia, nici inteligenta etc, problema intervine atunci cand iti dai seama ca ceea ce scriu, dincolo de o maniera straina cliseisticii, nu echilibreaza nimic consistent. Pana la urma, ramane ce atarna greu.
La urma-urmei, Păunescu făcea cat o intreaga elita, dar…nu este bine sa te amesteci in politica niciodata.
…Mai ales ca pe Adrian Paunescu nu politica l-a facut ce va deveni, ci marele lui talent poetic si puterea aceea extraordinara de a insufleti masele. Nici ceausestii nu au scapat acelei puteri, cat a crezut Paunescu in comunism si pana unde, ramane ca istoria sa hotareasca. Lucrul acesta nu-l pot hotari „elitele”, oricat i-ar ingropa numele si dupa moarte.
Tactil, poporul acesta ii alege pe cei care sunt rupti din el. Este un subiect de reflectie pentru toti scriitori de astazi.
Terasine, ai mari probleme de caracter. Le vei primi,
probleme au avut si au cei care vor sa faca figuratie pe „Planeta maimutelor”(aristocrate), şoricel
Terasinule, vorbeşti şi scrii ca la partid. Te asigur eu că nu ai caracter. Ai cuvinte bolnave pur şi simplu. Eşti scăpat de undeva din cuşcă, din laborator. Nu te alarma, nu te duce nimeni înapoi, numai că, vezi tu, abţine-te de la obiceiul de a lua cuvântul. Ţi-a trecut vremea care nici măcar nu ţi s-a ivit. Omule, eşti bolnăvior…
Şi încă ceva: de când şi de ce îţi dai tu cu părerea despre elite, biet terasin ? Cine eşti tu care te crezi? Delirule…
E păcat de acest blog. Nu înţeleg de ce acest „terasin” circulă liber printre cuvinte. Omul respectiv chiar are probleme. Şi se pare că ştie cât de neputincios este. Schizofrenia e o boală foarte vindecabilă. Labă şi scris, scris şi labă şi totul se mioritizează…Aşa că aşadar e loc şi pentru el al lui….
golaneala, trage aer, te bate bukovski pe spate….
O sa aiba altii grija ca editurile care va publica sa nu-si mai primeasca asa „repede” banii; cred ca 100 de ani este un termen rezonabil.
In fond eu nu sunt un fel de gica contra care ar urmari sa dobandeasca ceva din ceea ce i se pare ca este dezastru. Nu cred ca Vasile Andru nu ar putea incheia cu un mare event, ba cred ca acest lucru il poate face oricine, la sfarsit sa dea un pahar cu apa rece lui Isus, sau lui Moise, sau tatalui, sau fiului in numele lui Isus, Moise, Ilie Tesviteanu, Enoh, Apostolul Ioan, si cu aceasta sa dobandeasca Raiul, sa innece toate pacatele de mai inainte, vedeti ce simplu este de fapt, insa trebuie sa existe neaparat ocazia asta. Prin 1987, dupa ce Ceausescu incepuse daramarea cladirilor de Patrimoniu, Domnul Vasile Andru a acceptat tacit situatia, nu s-a opus desi nu era practic de acord cu Elena si Ceausescul. Dar de teama Elenei si a unui idiot bolsevic care functiona sub obladuirea lui Dinca Te Leaga si care acum se ocupa cu Poltergeist pe la vecinul meu Rogojina, dracul acela zburator foloseste identitatea celui idiot bolsevic ( si nu mensevic ca la Dostoievski ). Apoi, dupa dezastrul de la Sfarsitul lui august 1986, dupa acel cutremur si moartea lui Justin Moisescu, si apoi dupa dificila inmormantarea a acestuia si dificila instalare a prelatului Teoctist Arapasu ( desi acesta era unul dintre cei mi pregatiti episcopi care trebuiau instalati de regimul comunist, fusese mai inainte rulat prin mai toate eparhiile BOR, exceptand cea din Basarabia si Bucovina de Nord si Tinutul Herta, si fusese rulat in calitate tot de episcop ) care trebuia sa sprijine nationalismul comunist in partea lui finala, deci dupa acestea Ceausescul, care avea in calcul cladirea intitulata Casa Boborului pentru oligarhi, isi dadea seama ca pentru demagogii bolsevici nu prea facuse mare lucru, Mircea Mihaies fusese obstructionat, dar a functionat foarte bine in salile de lectura, de unde l-a recrutat apoi Tony Judt, iar Vasile Andru desi era acceptat public fusese pus sub tacere odata cu demolarile pentru Casa Boborului oligarh. Si deci Ceausescul se temea, desi spera in fatul lui sifilitic care era colorantul ( o sa coloreze viata unora cu gogosi de sminteala sifilitice ca apoi steaua de dimineata sa se zdrobeasca asa ca un turnesol pe pamantul lor sifilitic si sa apara ca ar colora viata, ma rog, o sa dea la OTV imaginea unei gogosi cu gem de pere si mere padurete, si oamenii lui de credinta vazandu-o, aceasta gogoasa vor visa la ea ca si cum ar dobandi Raiul, iar noaptea voind sa se odihneasca, vor fi treziti doar sufleteste de stafia colorantului care le spune ca le este foame si ca trebuie sa manance acea gogoasa cu gem de mere si pere padurete, si mancandu-o unora o sa li se para ca si-au potolit foamea de Rai, iar altora nu, iar dimineata cand se vor scula isi vor da seama ca le este foame, si se vor pune pe treaba, ca sa faca gogosile cu pricina si sa manance ca sa nu le chiraie matele de foamea adusa de stafia colorantului, si asa dictatorul asta colorant va gestiona problema Raiului pentru debarcati ) de la Caracal, sprijinit de un Baiesu si Tudor Musatescu. Asa ca, daca este sa zic asa, calea libera data de Ceausescul de prin 1987 Domnului Vasile Andru, nu este decat o gogoasa umflata, pentru ca fatul lui Ceausescul care este sifiliticul semidoct de la Caracal nu agreaza probleme de patrimoniu. Sigur ca foarte multi s-au temut ca o fac prea lata daca il mai impiedica si pe Domnul Vasile Andru, dar cum ramane cu impiedicarea, pentru ca nu suntem in fata unor seminte bune, ci in fata unor seminte rele ? Iata de ce cred ca este o problema, desi eu am spus cum cred ca ar fi ea, dar cum nu sunt unul care sa creada in efecte negative ale problemelor, ci in rezolvarea lor, cred ca este posibil, nu de la mine, pentru ca nu sunt eu Mafalda, cred ca este posibila surmontarea oricarie probleme atata timp cat surmontarea acesta ar aduce un castig placut Creatorului si acelor cunoscuti si prieteni ( eu nu ma numar printre acesti cunoscuti si prieteni ai Domnului Vasile Andru ) care se indulcesc impreuna din Cina lui Dumnezeu in Casele Lui.
Când omului nu-i mai place propriul nume, cu care a venit pe lume, nu-i de mirare că nu-i mai ajung nici credințele sau tradițiile strămoșești și este tentat ( cine nu-i ?) să caute temerar și-n alte societăți și culturi, ba chiar și religii ceea ce i se pare că-i prea simplu la el acasă !
Nimic rău în asta .
E un fel de a nu te mulțumi să ai doar lei românești, umblând în consecință și la propriu și la figurat să faci rost și de dolari, mai apoi de euro, de ruble, rupii sau drahme și ce-o mai fi și s-o mai găsi prin cele depărtări.
Iar dacă ai puțină pricepere negustorească reușești să-ți înmulțești nu numai valutele, ci și cunoștințele, de tot felul.
De regulă în astfel de cazuri nu se poate spune că excelezi în a lucra și crea doar în una dintre monezile de largă circulație, meritul principal este acela că te descurci cu și în toate 🙄
A-i cere unui asemenea om umblat să tranzacționeze doar într-o singură limbă/valută mi se pare o mică împietate, deoarece cu sau fără voia lui el nu mai aparține nimănui și în același timp tuturor.
În acest caz, spusele lui @terasin :
” Tactil, poporul acesta ii alege pe cei care sunt rupti din el. Este un subiect de reflectie pentru toti scriitori de astazi.”, devin cât se poate de relevante !
Noi nu putem pretinde și el nu ne poate da mai mult decât i-a rămas necheltuit în lungu-i drum spre cunoașterea universală !
Continua disipare, destul de rar reușește să pună/strângă la un loc grăuntele de har și înțelepciune, ce să nu poată fi cântărit și calculat în niciuna dintre monedele cu care s-a lucrat/vândut sau cumpărat, fiind necesară în ultimă instanță o altă „monedă”, unitate universală valabilă „precum în cer așa și pre pământ”!
Și nu-l văd pe bucovineanul nostru atât de norocos, ca să nu zic că nu mi se par nici măcar românii atât de norocoși și îndreptățiți să primească asemenea daruri 🙄
@hangan, spune drept, mai ai bani de medicamente ? Esti in criza ?
Domnule LIS, ne eliberati de prezenta idiotului Hangan ? Delireaza la nesfarsit despre tot si toate.
Radu Humor, de ce esti tu asa obsedat flacau ? Vezi peste tot niste evrei rai de tot. Dar vezi unde nu trebuie. Asta e defectul tau. Probabil ai fost si tu informator ca Padina. El la locotenentu Miu, tu la colegii lui.
Asa ti s-a nazarit si despre Dorin Tudoran. Tot vedeai rosu in fata ochilor pana te-a expulzat de pe blog. Ai inceput sa arunci cu fecale in el. Esti tu sanatos la cap ?
Acum ti-ai gasit alta tinta. Fara sa stii absolut nimic despre omul in cestiune. Sa te iei de mana cu dementul de hangan. El macar a frecventat psihiatria. Vrei sa spui ca si tu ai trecut pe acolo ?
@Hanger, n-am trecut pe acolo decât atunci când am făcut ceva acte de caritate, dar nu totdeauna am înmânat pachetele tuturor cu mâna mea, că altfel te-aș fi cunoscut .
Unii erau din ăia mai ca tine și erau la izolare astfel că n-am avut prilejul să te cunosc atunci.
Îmi ajunge că te (re)cunosc acum 🙄
P.S.
Faptul că mă urmărești continuu, departe de a mă flata, mă îngrijorează ! Eu știam că ăștia ca tine doar o fac pe nebunii, nu înebunesc de-abinelea 😉
Ai grijă de tine, că nu-ți face bine !
Nici măcar nike-ul ăsta cu care nu știu de ce-ți dau ăia voie să te joci, că ai putea să te automutilezi și mai tare !
Deși-i greu …
Radule, mi-e doar scarba ca pe blogul unui scriitor, apar porcarii de genul celor pe care le produci. E drept, ai si interventii decente uneori.
Exemplu bun de deraiere masiva este si „raspunsul” prostesc pe care l-ai dat. Ia la cunostinta ca ai o problema sus la mansarda si cauta ajutor de specialitate.
Bai Hanger, de unde ai tu autorizatie sa declari ce sunt eu ? Esti alienat ?, m-ai fatat tu si am gresit abatandu-ma de la ordinea pe care ai fatat-o tu ? Cine este debil ?, si nu stie ce vorbeste ? Ba, te-ai cautat pe la aia din sistemul tau de referinta, sauu este un dezradacinat sub acoperire, ca numai aia vorbesc fara acoperire, asa din cauza de complexe, si nu stiu de ce cauti defularea complexelor tale la mine ?, te-am bagat pe tine in seama ? Ba cine este idiot, si nu te vei autodemasca ? VBa !, tu stii ca nu cad doi banuti fara stirea tatalui ? Sa vezi ce zice tactu. ba ca eu am pile la el, venise sa ma sufoce in august 1979 si nu a reusit, si astfel are o oarecare sfiala de mine, ba numai tu esti prost si nu ai coarne Ba !
Unde ai vazut ba idiot cu coarne, ah! este d’ala dostoievskian, dar nu este cazul tau, iar eu nu sunt in sistemul asta de referinte ba !, din Sinagoga Luceafarului ! Ba !, baga-ti mintile in cap daca mai ai asa ceva, stii ce inseamna idiot ba de vorbesti si nu stii ce inseamna, vorbeste gura fara tine. Ce eu sunt iranian Ba !, adica poponar lunatic ? Ce dracu’ ba atata de prost si fara coarne cum esti ? Idiotule !, tu esti ca de la tine ai vorbit si din inima ta, din surplusul tau din inima al comorii tale, si ai vorbit complexat ca sa afli ca liliacul ce e, tu ai zis tu esti, si sa stii ca eu m-am referit la realitate, chiar daca este fantasmagorica, asa, ca stiu ca iti face mai mult rau informatia asta, asa ca sa te ticalosteti si mai mult.
Ba Hanger !, daca ma rog cuiva sa iti taie nu mainile ca lui Atonie, ci capul Ba !, ca si asa il porti degeaba, sa ti-l tie atata de perferct de la gat cu un hanger nevazut Ba !, si sa ti-l taie atata de perferc ca tu o sa ramai uimit ca un idiot ca nu poti sa faci o chirurgie atat de perfecta de un organ care te smiteste, si iata scapi de sminteala ta fara sa o meriti, zi si tu, ce circarie pe tine sa fii asa uimit ca nu meriti asta, desi iti trebuie ? Ba !, nu ma face ca eu stiu cui sa ma rog, am vazut si in occident unii capabili sa faca treaba asta la mijloc, sa ramana trupul de la mijloc in maini uimit, iar picioarele si mijlocul priponite, Ba !
Domne ce pramatie Hanger asta de Tesalonic, el nu stie ca stramosii mei se trag din Betleem si apoi si Nazaret, unde este scaunul lui Uranus, Ura ! ca este de belea, nu am zis ca degeaba poarta capul pe umeri, nu ca nu huleste premeditat, cu vorbeste sminteli cu care nu stiu cine la smintit si la care a pus si el mana sa se sminteasca din complexare, baieee hanger ce dracul ba ! Ai vazut ba hanger ce i-a facut legionarul ala la TV unei extremiste de stanga de la Syriza, i-a marlit cateva la mecla, ca daca eram eu o luam de par si mai intai ii aratam un loc de dat cu capul si ii aratam si cum sa se dea ca sa scape de plozii babilonici.
Ba ! Hanger, ce tu crezi ca o sa fii scpat de pramatia aia babilonica care a mierlit-o de la Syriza ?, ba iti spun eu ca ala de i-a umflat mecla i swe pune pica pe tine si cand scapa de la ocna vine si ti-o mierleste si tie, ba ce pramatie, nu stie cum se duc plozii babilonului ?!
Ah ! mi-am dat seama, vrea sa ma initieze, asta este Radu Cinamar ala incogito, care zice de oranduirea superioara in cartea Viitor cu capul de mort. Ba !, poate are dreptate si incogito asta, lasa ma capul pe umeri mort asa cum este, ca poate il chinuie mai bine decat operatia estetica, si moare ticalosit in viitor cu cap de mort, citeste idiot.