0
4 comments

Joi, 26 mai 2011. Vin obosit la culme de la Târgul de carte Bookfest, din anexele Palatului Expoziţional Romexpo. Cu tot regretul o spun, ediţia din această primăvară e egală cu zero pentru literatura română. Pe mine mă interesează, vă imaginaţi, producţia de carte originală românească. Piaţa de carte e invadată, bineînţeles, de traduceri şi mai ales de cartea nebeletristică (de la cartea creştină la cartea de turism sau grădinărit, cartea de vacanţă, „thriller, mister, crimă, intrigi, biografii de artişti”). Literatura română dă semne de intrare în desuetudine. Nu se mai cumpără carte, în general (unele edituri au renunţat să vândă cărţi cu 1 sau 5 sau 10 lei, fiindcă nici la acest preţ nu se cumpără). M-am uitat atent la editurile care ştiu că mai publică literatură originală a autorilor în viaţă, pe ici pe colo câte un titlu nou – de la Cartea Românească şi Polirom la Paralela 45 (seriile Leonid Dimov şi Radu Petrescu merită toate laudele). Am mai descoperit la o editură necunoscută, Pandora, un volum de versuri al lui Sorin Gherguţ, la Editura All au apărut prozatorii soţi Ioana Drăgan şi Cătălin Ţârlea. La Editura Nemira am văzut Mihai Sin, la Editura Curtea Veche, Paul Goma. Editurile Adevărul şi Jurnalul Naţional publică autori români „clasici”. La fel, neprofesionista Editură Semne. Avea şi Editura Prut (basarabeană) autori din ţară publicaţi. Editurile Aula şi Compania sau Ideea Europeană sau Cartier (care publică autori români) n-au acum un stand al lor. Se pare că e mai credibil Târgul de carte din toamnă, Gaudeamus. Mai degrabă am văzut mai multe titluri de autori români la Editura Vremea (care exploatează memorialistica, îndeosebi cea carcerală). Mi-au atras atenţia două edituri noi: Litera şi Publica, impuse rapid (dar fără carte literară românească). Editura Art (care a pornit „ca din puşcă”, publicând autori români) şi-a încetinit motoarele, la fel Corint sau exclusivista Humanitas (aceleaşi nume de vedete din literatura română, care nu mai spun mare lucru). Am căutat Editura Dacia XXI (care a intrat într-o adevărată resurecţie, a anunţat multe lansări) şi n-am găsit-o… Puţini vizitatori, probabil şi mai puţini cumpărători, lansări fără public. Am mers de la un stand la altul. I-am salutat pe scriitorii întâlniţi, m-am bucurat să-l revăd, luminat la faţă, pe prozatorul disident Bujor Nedelcovici. L-am reperat, apoi, intimidat, stânjenit, pe Ioan Es. Pop – mi-a spus că a fost sfătuit să ţină în gură un creion, să li se pară tuturor că el rânjeşte. Şi-a impus să stea deoparte o vreme dar aşteaptă să-i apară o nouă carte de poeme, care să închidă gura tuturor. Cu prozatorul disident Vasile Gogea am avut o problemă (ştiţi, el are un blog literar remarcabil; acest blog e opera lui, nu înţeleg de ce nu scoate cărţi din ce s-a adunat pe blogul lui), mi-a reproşat că las să apară pe blogul meu comentarii cu atacuri la adresa cui vrei şi cui nu vrei. I-am spus şi lui că eu nu cenzurez decât porcăriile, înjurăturile obscene şi că n-am timp efectiv să trag de mânecă pe cei ce sar calul. Că nu e de acord de multe ori cu ce se scrie pe blog. Şi? Cu atât mai bine, nu putem fi de aceeaşi părere toţi. Era supărat de-a dreptul pe mine: dacă n-ai timp să nu laşi să apară criticile de la comentarii, atunci închide blogul. I-am spus că nu câştig nimic de pe urma acestui blog şi că nu mă interesează sfaturile nimănui cum să-l duc în cârcă. De altfel, e un abuz asemenea somaţie, să spui colegului tău să închidă prăvălia, fiindcă el gândeşte altfel decât tine. Dar nu e exclus deloc să-l ascult şi să-mi închid blogul, demult tot atrag atenţia aici că nu mai merită efortul şi nu văd de ce trebuie să mă omor cu firea, ba, mai nou, să justific şi ceea ce nu fac eu pe blog. Blogul e tribuna mea liberă, pe care pot scrie (cu bun simţ şi spirit critic) şi doritorii care se simt compatibili cu ceea ce scriu eu. Punct. M-a întristat că Vasile Gogea nu mi-a dăruit dialogul lui cu Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu (nu i-am văzut cartea la stand), şi că editorul lui s-a făcut că plouă. Am asistat, altfel, la trei lansări: una a Ruxandrei Anton din Galaţi, „Cartea lumilor dispărute”, la standul Editurii Tracus Arte (poeta, critic de teatru, era extrem de dezamăgită de lipsa curioşilor; a prezentat-o Cosmin Perţa, care a amintit de o altă lansare a volumului, de sâmbăta trecută, la USR, când Ion Mureşan a declarat că Ruxandra Anton scrie la fel de bine ca el). O cunoaşteţi pe Ruxandra Anton, din când în când apare la Comentarii cu texte deosebite, inclusiv versuri… A doua lansare, cu mulţi adepţi ai maestrului (între ei şi un reprezentant al „Rugului Aprins” şi cursanţi ai Centrului de practică isihastă), a fost la Editura Herald – Vasile Andru, „Isihasmul sau meşteşugul liniştirii. Modele, istorie, taină”. Fostul meu coleg luminat de la Viaţa Românească îşi vede de drum, redescoperă şi îmbunătăţeşte cu duh literar isihasmul, adept al contemplaţiei (Muntele Sfânt Athos îl perpetuează): „Isihasmul nu se învaţă la facultate, şi nici în manuale. Singura cunoaştere o dă practica îndrumată” – cartea de faţă e un „material ajutător”. Vasile Andru a vorbit de „râvnitorii în isihasm”, de Rugăciunea Inimii, de faptul că românul e o fiinţă reflexiv-religioasă şi că rugăciunea isihastă nu poate să dureze mai mult de 20 de minute, fiindcă poate dăuna sufletului. A mai subliniat că abia în acest an a primit permisiunea să publice această carte de la cei înduhovniciţi (şi-a dedicat cartea de 235 de pagini părinţilor Teofil Părăian de la Sâmbăta de Sus, Calinic Cărăvan de la Mănăstirea Lainici şi Petroniu Tănase, de la Sfântul Munte Athos). I-a prezentat cartea poeta (critic şi eseist) Simona Grazia Dima. A treia lansare a fost seara, după ora 19 – în vechea tradiţie a Editurii Vinea, cărţile lansate au fost aduse de N. Ţone în ultima clipă. Au fost lansate trei volume de versuri originale semnate de Nina Vasile (aflată cu copilul de trei ani în Spania), Simona Grazia Dima şi Mihail Gălăţanu – nu am cărţile lor, nu le ştiu titlul. Mâine se va lansa aici o carte cu coperte negre (doliu de pe urma soţului Marin Mincu; cartea e scrisă în exclusivitate pe seama morţii marelui scriitor şi critic) de Ştefania Plopeanu, intitulată „Dincolo dincoace de poezie” (cu o prefaţă de Octavian Soviany). Au fost prezentate de N. Ţone, Vasile Andru, Ştefania Plopeanu (e şi critic de poezie, nu numai poetă şi traducătoare) şi Felix Nicolau. Aici i-am salutat pe Niculina Oprea şi Daniel D. Marin, pe Georgeta Drăghici şi Eugenia Ţarălungă. Am plecat înainte de a se termina lansarea celor trei volume noi de versuri. La Editura Polirom i-am salutat pe Silviu Lupescu şi pe Ion Bogdan Lefter. Mi-au atras atenţia superbii actori transformaţi în statui printre standuri, în diferite ipostaze (model occidental).

Târgul Bookfest „n-are treabă” cu literatura originală decât accidental, editorii s-au reorientat, s-au tabloizat şi ei, publică marfă vandabilă, pe placul marelui public, fără valoare şi fără posteritate.

PS. Vă invit să cumpăraţi de la Bookfest, de la standul Editurii Vinea, o carte remarcabilă, semnată de un mare dispărut: Marin Mincu, intitulată „Polemos” (ediţie îngrijită de Bogdan Creţu), carte apărută la Editura Compania a soţilor Adina Keneres şi Petru Romoşan, o „cărămidă critică”…

POLEMOS

Duelul cu/în idei

Marin Mincu

Editie îngrijita, prefata, note si comentarii de Bogdan Cretu

Format : 16 x 23 cm

480 pagini

Pret : 50 RON

Polemos ? O istorie a ideilor literare, dar si larg culturale de la noi din ultimii 40 de ani.

O panorama extinsa, scrisa prin… enervari ! Culmea, fara tipete si fara mahalagisme.

Caci nu e vorba niciodata în scrisul lui Marin Mincu de revolta lui la vreo persoana, ci numai la textele/luarile de pozitie/orientarile ideologice ale câtorva zeci de preopinenti. Daca eu mi-am luat gândul de multa vreme de la a-mi mai da buna ziua cu unii dintre ei, Marin Mincu a mentinut dialogul cordial cu toti pâna în ultima clipa a vietii. I se parea firesc sa nu «globalizeze» omul – creatie complexa, supusa greselii, si deci, si ameliorarii, din punctul sau de vedere. Ultima enervare pe teme intelectuale i-a fost însa fatala : în 2009, dupa o apriga controversa sustinuta în presa, la Uniunea Scriitorilor si, în cele din urma, în studioul TVR Cultural, un accident vascular cerebral a întrerupt pentru totdeauna discursul lui autenticist, de aparator hotarât al valorilor/talentelor/ întâietatilor împotriva imposturilor, plagiaturilor, hotiilor grosolane si subtile, sterilitatilor fanfaroane, amalgamurilor viclene, tradarilor si ticalosiilor cu staif de care n-a dus niciodata lipsa (nici) lumea noastra literara. Sa fi fost Marin Mincu un mare naiv ? Sa nu fi priceput deloc cum functiona relatia dintre capitalul politic indus si cel cultural expus al «onorabililor» semnatari cu care-si încrucisa floreta ? Greu de crezut ! Sigur pare azi doar faptul ca persoana care comitea nelegiuiri culturale era de mii de ori mai putin importanta pentru el decât marele rau pe care un biet agent risca sa-l faca unei comunitati candide, nepregatite sau amutite de lasitate, daca nimeni n-ar fi intervenit sa-i deschida ochii. Si trebuie spus ca arareori intervenea cineva (de capul lui). Or, în fond, ce avea Marin Mincu de pierdut, el care îsi începuse cariera scriind împotriva aberatiilor dogmatice ale criticilor marxisti ? Merita adaugat : si fiind pe atunci, în 1968-1970, singurul care a facut-o… Asa ca, daca tot a început pe baricade, acolo a ramas ! Din fericire, un tânar universitar din Iasi, Bogdan Cretu, i-a fost aproape în ultimii ani si s-a achitat exceptional de sarcina îngrijirii volumului Polemos. Notele si comentariile lui Bogdan Cretu situeaza articolele lui Marin Mincu deopotriva în context restrâns si larg,întregind ambele perspective cu explicatii si texte ale autorului neantologate în volum. Sunt chiar acele « armonice » necesare pentru ca Polemos sa nu fie o oarecare culegere de articole, fie ele si foarte incitante, ci un autentic tablou : patru decenii de lupta pentru recunoasterea identitatii culturale românesti, a creativitatii si contributiei noastre reale (nu propagandistice) la patrimoniul european si mondial. Un tablou cu autor unic : Marin Mincu, cavaler si scutier, salahor si martir al cauzei literelor românesti.                                                                                            Adina Keneres

Din cuprins : Polemistul Marin Mincu si mizele sale teoretice n Nota asupra editiei n În loc de prefata, textul lui Marin Mincu : Câteva notatii disparate despre civilizatia polemicii la români n Atitudini n „Critica“ si criticii n „Schisma“ calinesciana n Polemica si personalitate n Heliadism n Lupta cu dogmatismul si oportunismul ideologic n Ratiunea „rastalmacirii“ sau logica sterilitatii [~ S. Damian] n Oportunismul cronic [~ Paul Georgescu] n Dialectica „universalizarii“ [~ Eugen Luca] n Câteva prezumtii [raspuns la o ancheta] n Spiritul critic junimist [~ Pompiliu Marcea] n Examenul traditiei si generatiile poetice n Revizuiri lirice [~ Mircea Martin] n Pentru o noua constiinta de sine a literaturii române [~ Edgar Papu] n O chestiune de receptare : poetica lui Ion Barbu [~ Dorin Teodorescu] n Regula jocului [~ Al. Paleologu] n Raspunsul unui „neinitiat“ [~ Al. Paleologu] n Baltagul – de la baladesc la romanesc n Dispute critice pe tema poeticitatii n O „întoarcere“ utopica [~ Eugen Simion] n Polivalenta experimentalismului n Putina eminescologie [~ Petre Mihai Gorcea] n Constituirea instantei poetice n O strategie preluata ? [~ Cristian Moraru] n Raspuns la o „scrisoare de amor“ [~ Florin Mugur] n Postscriptum 1 (O prima explicitare didactica) [~ Nicolae Manolescu] n Postscriptum 2 (A doua explicitare didactica) [~ Nicolae Manolescu] n Postscriptum 3 (O „introducere“ semiologica în poezia contemporana) [~ Eugen Negrici] n Despre traduceri [~ Florin Berindeanu] n Cu privire la revizuiri n Pentru o judecata mai dreapta a lui G. Calinescu [~ Al. George] n „Revizuirea sacrosanctei Istorii“ ? De catre cine ? [~ Dumitru Tepeneag] n O lectura grabita [~ Constantin Pricop] n Mitizare versus demitizare [~ « cazul Eminescu »] n De ce „nu s-a universalizat Eminescu“ ? [~ Livius Ciocârlie] n Omologarea reala n „Noi nu suntem producatori de mituri“ ? [~ Octavian Paler] n În problema „canonului“ n Canon si axiologie [~ Gheorghe Craciun] n Critica adevarata (se) revizuieste n Falsificarea canonului literar în manualele scolare n Amuzament estival sau despre absenta spiritului aristocratic la optzecisti [~ Al. Musina] n Complexul globalizarii [~ Mircea Cartarescu] n „Mizele culturale“ ni le stabilim singuri [~ Ovidiu Simonca] n Dispute privind întâietatea Sa vedem cine minte [~ Daniel Cristea-Enache] n Între „dezinformare“ si calomniere [~ Marian Papahagi, Ion Pop, Ioan Aurel Pop] n [Globalizarea] Împotriva demitizarii patrimoniului national n Patrimoniu cultural versus globalizare [~ Mircea Martin] n Tot despre Generatia 2000 [~ Razvan Tupa] n „Mutatia valorilor“ versus „globalizare“ [~ Razvan Tupa] n E. Negrici – un predicator steril al demitizarii literaturii române n „Istoria critica“ a lui N. Manolescu n Între plagierea lui Calinescu si politizarea tendentioasa n Note si comentarii

Prezentul volum reprezinta santierul elaborarii unor sinteze fundamentale. Citind confruntarile lui Marin Mincu de-a lungul timpului, se poate observa nu doar o evolutie fireasca, ci mai ales o coerenta a discursului sau critic, o consecventa cu sine. Polemos reprezinta, din acest punct de vedere, un adevarat manual de critica literara.                                                                                                            Bogdan Cretu

Nu sunt un adept al criticii „învaluite“, detest duplicitatea si, de aceea, cum probabil s-a observat, mi-a placut întotdeauna sa ma exprim direct, chemând în cauza nominal pe cei despre care am avut ceva de spus. Mai cred, cu naivitate desigur, ca aceasta verticalitate a punctului de vedere poate sa însemne cel putin un act de probitate intelectuala, daca nu profesionala…

                                                                                                             Marin Mincu

PS.2. Public aici fotografii făcute azi la Bookfest cu telefonul mobil.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
4 comments

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Trista stire imi mai dati insa macar ma linistesc ptr faptul ca nu am venit si io cum intentionam. Poate ajungeti si pe la Ed Ars-Longa din Iasi, a sotilor Tamas, in cazul care vor fi prezenti, transmiteti salutarile mele cu întrebare aceia cheie.. poate mai au vreun exemplar pe undeva, ala în româna. Ar trebui sa aibe si cea bilgvna, macar, nu stiu, insa daca tot va petrecti timpul pe acolo, poate dati de ei si de ceva carte.

    îN privinta blogului dvs dle LIS, comentarilor, pai, io nu prea stiu ce vor astia, totii vor sa interzica, cenzureze, pe alti, doar ei au drepturi, alti NU, o mentalitate tare paguboasa care lasa urme serioase.

  2. Subscriu partizan la ultima frază a dlui O.M. !!!

    În calitate şi de contrator, ca şi de faultat, susţin că închiderea acestui blog/jurnal de idei, opinii, impresii ar fi totuna cu năruirea fierăriei lui Iocan şi transformarea ei şi a tăpşanului limitrof în parcări ultra pro domo…
    Nu zic mai mult(e), fiindcă puţini mai sunt dispuşi să asculte, şi mai puţini să tragă (niscai) învăţăminte!

    Că, unde crâşmele (devenite pub-uri, snak-uri under-grund-uri) sunt concurate doar de alte locaşe…, singura cafenea literară (îndulcită sau amărâtă oricum politic) tot acest blog pare a fi: mai afli, mai spui ceva, mai primeşti sau mai dai un perdaf…, dar simţi că trăieşti încă “în miezul unui ev aprins”, chiar şi când previziunile apocaliptice bat toate recordurile pragurilor de milenii şi de centenarii de până acum.

    Mi-a plăcut să aflu ştiri proaspete despre corespondenţi pe care i-am cunoscut şi apreciat graţie ospitalităţii Gazdei.

    Dle LIS, ţineţi-o tot ca mai-nainte!
    O spun doar aşa, ca să fie; fiindcă – ştiindu-vă măcar de aici – ştiu că nu aveţi de încurajatori nevoie, ci de inşi care să vă scoată din papuci… Vă asigur, că şi pe viitor, o voi face, când voi avea motiv.

  3. Buna Liviu

    la Tracus Arte gaseai multe titluri originale romanesti; daca nu ma insel e cam singura editura de la targ cu “productie” literara romaneasca de peste 80%…

  4. Da, LIS, e o mare diferenţă între o lansare de carte în provincie şi una la Bucureşti…ai văzut şi tu la Brăila. Provincia este mai vie pe când capitala e populată cu fantome. Totuşi la lansarea mea ai fost prezent tu, Doina, Ioan Bogdan Lefter şi Vasile Gogea, ceea ce face cât o sută de gură-cască.