Sâmbătă, 18 septembrie 2010. Scriam ieri aici de apariţia unui noi gazete, intitulate Timpul, cu apariţie săptămânală, condusă de Petre Mihai Băcanu (care va fi obligată să-şi schimbe titlul, deoarece din 2007 e în proprietatea Fundaţiei Culturale Timpul din Iaşi, conduse de Liviu Antonesei, care editează revista literară Timpul), cu 25 de angajaţi. Din câte am aflat, noua gazetă va fi finanţată de ziariştii care o conduc (şi probabil vor cumpăra acţiuni şi ceilalţi ziarişti din redacţie), ceea ce e extraordinar. Observ că a apărut o exasperare a ziariştilor de marcă („baroni” ai presei, îmbogăţiţi din presă scrisă cotidiană), de a avea o tribună publică a lor, fie şi numai un ziar online, dacă nu şi pe suport de hârtie. Primul care a făcut acest pas a fost Cornel Nistorescu. După ce „mogulul” S.O. Vîntu a desfiinţat ziarul Cotidianul în decembrie 2009, din februarie anul acesta Cornel Nistorescu a hotărât să continue aventura Cotidianului (fondat de Ion Raţiu, un ziar credibil până să fie vândut „caţavencilor” şi apoi lui S.O. Vîntu şi îngenuncheat lui Traian Băsescu, din noiembrie 2004 până în august 2009, când l-a preluat Cornel Nistorescu) numai pe Internet, Cotidianul.ro – pe bani făcuţi rost numai el ştie de unde, dând 25 de salarii iniţial (azi numărul lor a scăzut la 10 şi nu se mai plătesc drepturi de autor colaboratorilor; la început a plătit selectiv aceste drepturi de autor, cât a avut publicitate, în ultima vreme veniturile din publicitatea electronică s-au subţiat substanţial). 
Am luat seama că s-a dat semnalul apariţiei unei prese scrise „cu adevărat liberă”, de opoziţie (liberă, dar dependentă de opţiunile ziariştilor de marcă aflaţi la conducerea ei) şi care să nu depindă de hachiţele patronatului cu interese politice secrete, ale „mogulilor” împărţiţi în buni (pro-Băsescu) şi răi (anti-Băsescu). Astfel a fost făcut al doilea pas al unui „baron” al presei scrise: Petre Mihai Băcanu, cu noua lui publicaţie, Timpul (probabil Timpul de Bucureşti sau Timpul românesc, deşi sună ca dracul), am scris despre ea ieri aici – la bătaie fiind tot 25 de angajaţi în redacţie, pe bani făcuţi rost numai el ştie de unde… De necrezut, acum a apărut şi al treilea „baron” de presă, Sorin Roşca Stănescu, care anunţă, peste noapte, că a înfiinţat o… agenţie de presă cu… 25 de angajaţi, Corect News. Iată cum sună ştirea („Pagina de Media”, editor Petrişor Obae): Sorin Roşca Stănescu va lansa o platformă online, pe care va dezvolta mei multe site-uri. Printre acestea: un portal de ştiri – CorectNews, un site de jocuri – CorectGames, un magazin virtual – CorectShop şi o platformă socială – CorectFriends. Detalii, în continuare:redacţia portalului de ştiri va fi condusă de Oana Stănciulescu şi de Miruna Munteanu. Astăzi a avut loc deja o întânire cu echipa viitorului proiect, iar Sorin Roşca Stănescu a prezentat planurile de dezvoltare. Portalul de ştiri va găzdui şi o platformă de bloguri: CorectBlog. Echipa are aproximativ 25-30 de oameni, care vor lucra de acasă. Proiectul include şi o librărie online. Nu va avea nicio orientare politică, şi-a asigurat Sorin Roşca Stănescu echipa în înlâlnirea de azi (miercuri, 15 septembrie 2010).
Oana Stănciulescu a fost redactor-şef la Cotidianul (şi Evenimentul zilei), sub directoratul lui Cornel Nistorescu (mai nou, Oana are un site, ExpresMagazin.ro). Iar Miruna Munteanu e fostă şefă la ziarul Ziua sub domnia lui S.R. Stănescu (şi a urmaşilor lui la şefie; ziar desfiinţat). Nu vi se pare că e o regrupare nu tocmai întâmplătoare a ziariştilor de marcă, în faţa decredibilizării presei scrise?
***
Continui rememorarea „Experienţei unei iniţieri” – ajung la episodul 19 (acum două zile, aici, am publicat episodul 18). Ştiţi că sunt cu Doina Popa pe platoul Padina-Peştera, cazat la un hotel nou fără nume, pe jumătate în şantier, şi că sunt în căutarea celor cinci puncte din Munţii Bucegi de la care te poţi încărca energetic direct de la Univers: am găsit două din ele, la Peştera Ialomicioarei (la Ursoaică) şi la Grota Pustnicului. Se pare că încep să resimt inconştient această încărcare energetică…
*
Peste noapte dorm prost, pe sărite (acesta e somnul meu obişnuit, dar speram la munte să intru în normal, să dorm profund; îmi e imposibil să reintru într-un ciclu biologic natural, învăţat cum sunt de acasă să fac nopţile albe şi să dorm „pe furate” dimineaţa, de la 6 la 12; aici, la munte, trebuie să mă acomodez la programul tuturor). Îmi e frig, caloriferele, mult lăudate astă noapte, acum sunt reci (dimineaţă aveam să aflu că „s-a spart ieri o ţeavă, o reparăm azi”), strănut în somn, la apariţia zorilor mă trezeşte gălăgia celor din hotel. Mă trezesc şi readorm cât stau în pat, pe întuneric. O fi fost tot efectul energie universale, care prin această zonă trebuie că bântuie cu intermitenţe… Are legătură energia asta cu începuturile mele literare? Mă întreb serios, fiindcă la un moment dat m-am trezit într-o gară, pe un peron, în pielea unor personaje… Eram personaj într-un fel de proză a mea? Eram când în pielea unui băietan entuziast, când în pielea unui pictor obsedat de sinucidere, ratat în viaţa de zi cu zi. Cunoşteam perfect subiectul, mă priveam din afară. Nu înţelegeam mecanismul interior, dar eram intrat în mintea mea de acum 40 de ani, ştiu sigur asta, fiindcă am verificat! În calendarul cu file, din casa mea părintească din Adjud, era anul 1967, am văzut bine. Eram într-un fel de hipnoză, mă trimisesem singur în trecut: mă citeam? Stăteam parcă deasupra mea, aveam numai 17 ani — şi scriam o proză scurtă? Aveam acest obicei de pe atunci: când sunt exasperat de condiţia mea, scriu literatură, poezie şi proză, în principal. Tocmai ratasem în 1967 un examen de admitere la facultate, după ce luasem cu media 7 bacalaureatul la Liceul teoretic din Adjud. Scrisesem titlul: „Sinucigaşul”.
Voi reveni.
0 Comments