Ocupanți și eliberatori, vaccinați rămași fără imunitate. O primă jumătate de an cu invitații la manifestări literare

Duminică, 24 iulie 2022. Războiul din Ucraina continuă, e a 151-a zi de nebunie criminală (eu în continuare mă mir că e „legal” să omori pe dușmanul tău în război, să fii considerat erou dacă ai fost ucis; oricum ai lua-o, ucizi un om). Pe de altă parte, noul coronavirus (Covid-19) revine. Plus scumpirile incredibile la gaz, curent electric și combustibili (la care populația nu are nici o reacție; îmi e greu să înțeleg cum le face față muritorul de rând acestor scumpiri; peste câteva luni vine frigul și numai Dumnezeu știe dacă nu cumva selecția naturală își va spune cuvântul, făcând să dispară oameni nevinovați; ca și în cazul războiului ruso-ucrainean și al „pandemiei Covid”). Puteți trăi liniștit? Eu am tot încercat să-mi distrag atenția de la vremurile grele revărsate pe capul tuturor – scriind și citind. Nu am reușit mare lucru, în fiecare zi mă sufoc de neputință…

Ucrainenii se laudă cu o contraofensivă eficientă împotriva ocupanților ruși: „Putem spune că regiunea Herson va fi definitiv eliberată până în septembrie şi că toate planurile ocupanţilor ruşi vor eşua”, a declarat consilierul şefului administraţiei militare regionale din Herson fidel Kievului, Serhii Hlan… Ruşii au preluat controlul asupra principalului oraş din regiune Herson la 3 martie. Era atunci primul mare oraş care ceda ofensivei Moscovei după începerea invaziei ruse în Ucraina, la sfârşitul lunii februarie. Esenţială pentru agricultura ucraineană, regiunea este limitrofă peninsulei Crimeea, anexată de Moscova în 2014… Înaltul Comandament al armatei ucrainene declara vineri că armata rusă foloseşte unităţi de rezervă pentru a apăra poziţiile ocupate în sudul Ucrainei şi pentru a preveni contraatacul armatei ucrainene… Îmi e milă de teritoriile ocupate de ruși în Ucraina: după ce le-au făcut praf rușii, acum le fac praf ucrainenii, în contraofensiva lor. Îmi e imposibil să înțeleg cum poate trăi populația acestor teritorii blestemate (ocupate și eliberate, eventual; în majoritate vorbitori de limbă rusă, veniți din URSS) după ce se va încheia pacea, dacă se va încheia vreodată.

Pe de altă parte, nenorocirea cu pandemia Covid, care s-a întors. După ce vaccinurile (patru-cinci chiar) n-au făcut decât să distrugă imunitatea naturală… Îl cred pe scriitorul de seamă Varujan Vosganian, care a postat azi pe contul lui Facebook: Potrivit autorităților sanitare naționale și internaționale, campania de vaccinare era menită să aducă imunitatea colectivă (de turmă, spun unii, dar eu refuz să folosesc această sintagmă de distopie orwelliană). Voi da, în continuare, câteva exemple care arată că, dimpotrivă, campania de vaccinare, împinsă, obsesiv, spre limitele înjosirii demnității umane, a dus, de fapt, în unele cazuri, la distrugerea imunității colective. Știu ce vor spune unii. Iar începe Vosganian cu cifrele lui! Asta e, n-avem ce face, cifrele sunt neînduplecate și, cel puțin în ce privește numerele mari, masele de oameni, ignorarea cifrelor înseamnă ignorarea realității, consecința fiind convertirea adevărului în propagandă.

Iată, cum v-am promis, exemplele: Australia și Noua Zeelandă. În ambele țări, campania de vaccinare a fost dusă de-a dreptul cu fanatism. Populația adultă s-a vaccinat aproape în totalitate și marea majoritate a fost vaccinată și cu doza de rapel. În plus, cele două insule nu au permis accesul nimănui care nu e vaccinat (cu excepția refugiaților din Ucraina și Afganistan!?). Cifrele s-au dovedit o vreme încurajatoare. Numai că de câteva luni încoace asistăm la reversul medaliei. Australia și Noua Zeelandă, cu o populație cu imunitarul la pământ, se confruntă cu o recrudescență nemaiîntâlnită în ce privește infectările și cu un val de decese. În Australia, din ianuarie și până acum, jumătate din populația adultă s-a infectat de COVID 19, iar în Noua Zeelandă aproape 40%!!! Prin comparație, în România, o țară eretică din perspectiva vaccinării, infectările anului în curs nu au depășit 7% din populația adultă. Față de un număr de 70 de decese în anii 2020-2021, în Noua Zeelandă numărul deceselor a urcat în anul 2022 la aproape două mii, iar în Australia, de la 2360 la aproape 11 000. În ultimele zile, în Australia, la 25 milioane de locuitori, au fost cca 100 decese/zi, iar în Noua Zeelandă,  la 5 milioane de locuitori, au fost cca 30 de decese/zi.

Prin comparație, în România s-au înregistrat 7-8 decese/zi. Circulă tot mai insistente zvonuri privind reluarea campaniei de vaccinare și a constrângerilor aferente. Rog, înainte de a face vreun gest nesăbuit, autoritățile sanitare să ne lămurească în legătură cu exemplele de mai sus. Urmează altă catastrofă umanitară, legată de administrarea „după ureche” a noului val Covid? Că nu ajung războiul fără final din Ucraina și scăderea dramatică a nivelului de trai din cauza scumpirilor (chiar și cu sută la sută, dacă nu și de trei ori). Mărturisesc, am fost zilele trecute gripat sau răcit (eu nu reușesc să fac diferența). Am dus boala pe picioare. Firesc, mi-am văzut de viață, de bine, de rău. Vineri, 22 iulie citeam (de ținut minte):

Cele 9 simptome ale infecției cu subvariantele Omicron care afectează persoanele vaccinate complet

În contextul creșterii noilor cazuri de infectare, specialiștii în sănătate din Marea Britanie au studiat simptomele persoanelor vaccinate complet, care s-au infectat cu Omicron. Multe dintre acestea s-au infectat cu sub-variantele BA.4 și BA.5, potrivit dailyrecord.co.uk

Un studiu asemănător a fost făcut și în Norvegia, în cadrul căruia specialiștii au intervievat 111 din cei 117 invitați la o petrecere din 26 noiembrie 2021, unde a existat un focar de Omicron.

Cele nouă simptome principale identificate la persoane vaccinate complet, infectate cu Omicron:

– Tuse persistentă

– Rinoree

– Oboseală

– Durere de gât

– Durere de cap

– Dureri musculare

– Febră

– Strănut

– Greață

Specialiștii au transmis că persoanele infectate pot simți și oboseală extremă, amețeală sau o stare de leșin.

Simptomele pot include, de asemenea, pierderea poftei de mâncare, o senzație generalizată de rău, febră mare și diaree. Însă, ținând cont că aceste simptome sunt foarte asemănătoare cu cele ale altor boli – cum ar fi răceala și gripa – medicii recomandă celor care se confruntă cu ele să facă un test pentru Covid.

Am luat seama că am avut exact simptomele noului coronavirus. Am avut Covid? Și ce dacă? De ce ar fi trebuit să fac un test pentru Covid? Numai pentru a-l trece în CV-ul meu? Doina Popa a stat tot timpul lângă mine, n-a fost contaminată de Covid, de gripă / răceală (nici ea nu e vaccinată). Lasă că duminica trecută am urcat la 1844 de metri, la Vârful Masivului Piatra Mare, așa, „bolnav”.

***

La jumătate anului mi-am încheiat ieșirile la manifestări literare la care am fost invitat pe anul 2022. Invitat cu asupra de măsură. Le mulțumesc și pe această cale organizatorilor (sigur, la galele la care am participat trebuie să le mulțumesc tuturor criticilor care m-au votat; acesta a fost criteriul de invitat). Am fost la Festivalul Internațional de Poezie de la Galați (29 iunie – 3 iulie 2022) și la Gala Poeziei Române Contemporane, la Alba Iulia (în 8 iulie 2022). În a doua jumătate a acestui an nu voi mai participa, cred, la nici o manifestare literară organizată de Uniunea Scriitorilor, din câte deduc logic (de alte manifestări literare nu am cunoștință; de altfel, nu particip la nici o manifestare literară decât dacă sunt invitat; să fiu mai exact, sunt multe alte manifestări literare organizate pe plan local sau de o revistă literară, la care nu sunt invitat). Am studiat proiectele acestui an pe site-ul Uniunii Scriitorilor, au mai rămas (de curiozitate; nu văd cum aș putea fi invitat la vreuna din ele, repet):

12. Turnirul de Poezie, ediția a XI-a, Grecia, 26-31 august

13. „Literatura tinerilor”, ediția a V-a, Neptun, 14-16 septembrie

14. Colocviul Naţional de Proză, ediția a XIV-a, Alba Iulia, 1 octombrie  

15. Festivalul de Poezie, ediția I, Constanța, 7-8 octombrie

16. Festivalul „Limba română”, ediția a II-a, Brașov, 19-20 octombrie

17. Colocviile Tinerilor Scriitori, Alba Iulia, 21 octombrie

18. Simpozionul Național al Traducătorilor, ediția I, București, 22-23 octombrie

19. „Scriitorul Anului”, ediția a VII-a, Iași, 3-4 noiembrie

20. Interferențe literare româno-maghiare, ediția a V-a, Târgu Mureș, 11-12 noiembrie.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a uitat. În a doua jumătate a acestui an aștept definitivarea mormântului din cimitirul în care sunt îngropați ai mei. Altă țintă nu am; îmi ajunge.