Păcatele transformate în boli, preumblarea la barajul Bereşti şi dispariţia curentului electric

Luni, 26 aprilie 2010. Ieri şi azi am bolit, nu ştiu ce am, bineînţeles (asta înseamnă că trag ponoasele atitudinii mele pesimiste şi ale moştenirii păcătoase; bolile reprezentând păcate din trecut, perpetuate din moşi-strămoşi; ar trebui să mă rog să-mi fie iertate şi aceste păcate moştenite, dar de unde să ştiu la ce să mă refer?). Natural, de vină trebuie să fie scepticismul meu, care nu mă lasă să mă bucur de viaţă. Sper să fie un motiv de bucurie această ştire de jurnal personal online pentru toţi cei care gândesc pozitiv, care au o foarte bună impresie despre ei înşişi şi care, mai nou, au impresia că-mi fac un hatâr dacă mă citesc aici (îi rog frumos să mă scutească de prezenţa lor, să meargă să citească jurnalul care le e pe plac în altă parte, să nu mă mai streseze, că „blogosfera” e plină de jurnale în fel şi chip; nu mă interesează „respectul” lor; să nu se uite că n-am nici o obligaţie faţă de nimeni, că-mi place libertatea de mişcare; jurnalul online pentru mine înseamnă tot ce intră în câmpul meu de activitate, adică şi opinia mea politică, şi atitudinile publice legate de viaţa literară de la noi, şi eseul, şi versurile şi prozele mele scurte, el nu e doar o relatare de jurnal intim; şi să fie clar: mie îmi e indiferent dacă sunt sau nu citit aici, scriu pentru sufletul meu). Dacă mi-aş schimba atitudinea faţă de trecut, aş fi fericit în viitor? Vineri şi sâmbătă am încercat să mă simt bine cu mine însumi, ieşit din Bucureşti, şi iată urmarea, duminică şi luni am bolit, probabil că am intrat în rezonanţă cu vibraţii nepotrivite stării mele energetice, pe unde am fost. Că sunt biocâmpuri foarte puternice care te pot îmbolnăvi. Am venit de la Adjud cu dureri de cap (neobişnuite pentru mine) – să fie simplu deochi? Dar cine să mă mai deoache pe mine la 60 de ani… De ieri îmi face rău tot ce mănânc, am probleme severe cu stomacul, mi-e somn, mă simt stors (am slăbit şi în greutate), nu am nici un chef de viaţă. Chiar acum, când scriu aici (la fel am păţit şi ieri seară; de regulă scriu după ştirile de la televizor, după ora 20.30), am oprit scrisul şi am întârziat la baie… Interesant e că un medic, S.N. Lazarev crede că poţi să te însănătoşeşti dacă-ţi schimbi modul de a percepe trăirile negative din subconştient (unde e depozitat trecutul, cu păcatele lui; norocul nostru e că în subconştient e ascuns şi viitorul). Asta, fiindcă noi avem şi o memorie genetică, de lungă durată, nu numai o memorie scurtă, plină de imaginaţie… Cum scriam ieri aici, sâmbătă, 24 aprilie, eram în locul adolescenţei mele, la Adjud. După ce am plecat de la masa festivă organizată în cinstea lui Adrian Botez (care a primit Diploma de cetăţean de onoare al oraşului Adjud), de la ora 15 am plecat la Adjudu Vechi, în locurile în care am copilărit – m-am oprit la podul peste Siret (în copilăria mea era un pod de lemn care era luat de Siret de câte ori se umfla şi era reparat; la inundaţii Siretul face prăpăd; podul de piatră fusese bombardat de nemţi şi de ruşi; era şi el un pod strategic în al doilea război mondial; acum podul e de ciment). Am fost însoţit de fiu, Laurenţiu, de Doina Popa, de fratele meu Marian şi de soţia lui, Mariana (care locuiesc la Adjud, în casa lor, în ograda casei părinteşti) – îi vedeţi în fotografii. A fost o zi fără soare, dar luminoasă, nu era nici cald, nici frig. Am intrat în albia râului, pe partea lui stângă, din bolovan în bolovan, am urmărit printre ei peşti, n-am văzut niciunul, am admirat verdele vegetal împrăştiat peste tot, am privit lung lunca Siretului, reînviată. Până ne-am hotărât să mergem (eu, Laurenţiu şi Doina pentru prima oară) la barajul de la Bereşti – de la Lespezi am luat-o la stânga, printre dealuri mici. Am găsit un loc minunat: de o parte a barajului, o acumulare de apă fără de sfârşit (nu i se vedeau marginile dacă priveai înainte; pe o latură, deal împădurit; câţi kilometri o fi având lacul?), de cealaltă parte un canal plin de apă, pentru irigaţii, şi lacuri-bălţi naturale cu insule. Peste tot, pescari. De fiecare dată îmi creşte inima în preajma „peisajelor” rare, din care nu lipseşte apa (râu, fluviu, lac, iaz, baltă), probabil am o slăbiciune pentru asemenea locuri binecuvântate deoarece sunt născut pe linia de graniţă dintre Vărsător (zodie de aer) şi Peşti (zodie de apă). Ne-am preumblat de-a lungul barajului, am stat pierduţi cu ochii în ceaţa care se ridica de pe / sau cobora pe lacul de acumulare – cu siguranţă, acolo se atinge o dimensiune a acestei lumi cu o altă dimensiune a ei. Laurenţiu a plecat spre pădure, însoţit de Marian, i-am luat din drum, la plecare. Că nu ne mai dădeam plecaţi, deşi eu trebuia să ajung la Bucureşti în aceeaşi zi de sâmbătă. La baraj apa avea o adâncime de 23 de metri. Oare cât curent electric produce? În prelungirea acestui lac de acumulare  de le Bereşti, de la graniţa cu judeţul Vrancea (în judeţul Bacău, tot pe Siret, sunt lacuri de acumulare la Răcăciuni şi Galbeni) sunt, tot pe Siret, unul după altul, lacurile de acumulare de la Călimăneşti şi Movileni. Îmi imaginez că din ceruri le vezi ca pe nişte ochi de vis. Între timp a mai apărut un lac de acumulare incredibil, tot pe Siret, la Doaga (nu departe de Ciuşlea, unde a copilărit Doina Popa)…

Poate scrisul, aici, până la urmă mă va însănătoşi. Apropo de curentul electric (produs şi la barajul de la Bereşti) şi de temerea mea că el nu va mai putea fi produs pe Pământ (şi o dată cu dispariţia lui va dispărea inclusiv civilizaţia Internetului), având să fie anulat de furtunile solare. Fostul cosmonaut Dumitru Prunariu, om de ştiinţă, şi-a exprimat la rândul lui temerea că va dispărea curentul electric… Fostul cosmonaut va prelua din luna iunie a acestui an conducerea Comitetului ONU pentru Explorarea Pasnica a Spatiului Extraatmosferic (COPUOS), organism ce se ocupa cu pregatirea Pamantului pentru evenimente cosmice devastatoare, cum ar fi ciocnirea cu un asteroid: „Toata lumea vorbeste despre marea apocalipsa din 2012 si se intreaba daca va fi un asteroid. Probabil nu, dar, intamplator, in 2012 va fi o perioada de intensa activitate solara, poate cea mai intensa din ultimii 50-100 de ani. Ce se intampla cand activitatea solara este atat de intensa? Este puternic influentat orice functioneaza cu electricitate la sol”, a spus Prunariu. Primul roman ce a zburat in spatiul cosmic sustine ca la sfarsitul toamnei lui 2012, in noiembrie-decembrie, va fi inregistrata „o activitate solara puternica, care va influenta in mod negativ sistemele electrice, afectand cel mai grav tarile civilizate… Daca ne inchipuim ce se intampla daca pica electricitatea intr-o zona foarte dezvoltata timp de o luna, asta inseamna ca nu mai functioneaza sistemele de apa potabila, de incalzire, canalizare, comunicatii cu toate consecintele sociale aferente”, explica Prunariu. Iar oamenii de ştiinţă de la NASA dau o explicaţie în plus: Valurile uriase de plasma incendescenta ce traverseaza suprafata Soarelui au fost observate pentru prima data in urma cu cativa ani, insa astronomii nu au reusit sa demonstreze ca fenomenul este real, banuind mai degraba ca este vorba de o iluzie optica, potrivit Space.com. Misterul din jurul tsunamiului solar a fost spulberat insa de imaginile realizate de observatorul spatial STEREO, care a reusit sa surprinda in luna februarie a acestui an un astfel de val urias ce s-a ridicat pana la o inaltime uluitoare, mai mare decat diametrul Pamantului. Tsunamiul a aparut intr-o zona centrala a Soarelui si a maturat o suprafata de cateva milioane de kilometri patrati, urmand o traiectorie circulara… De luat aminte.