0
7 comments

Luni, 26 aprilie 2010. Ieri şi azi am bolit, nu ştiu ce am, bineînţeles (asta înseamnă că trag ponoasele atitudinii mele pesimiste şi ale moştenirii păcătoase; bolile reprezentând păcate din trecut, perpetuate din moşi-strămoşi; ar trebui să mă rog să-mi fie iertate şi aceste păcate moştenite, dar de unde să ştiu la ce să mă refer?). Natural, de vină trebuie să fie scepticismul meu, care nu mă lasă să mă bucur de viaţă. Sper să fie un motiv de bucurie această ştire de jurnal personal online pentru toţi cei care gândesc pozitiv, care au o foarte bună impresie despre ei înşişi şi care, mai nou, au impresia că-mi fac un hatâr dacă mă citesc aici (îi rog frumos să mă scutească de prezenţa lor, să meargă să citească jurnalul care le e pe plac în altă parte, să nu mă mai streseze, că „blogosfera” e plină de jurnale în fel şi chip; nu mă interesează „respectul” lor; să nu se uite că n-am nici o obligaţie faţă de nimeni, că-mi place libertatea de mişcare; jurnalul online pentru mine înseamnă tot ce intră în câmpul meu de activitate, adică şi opinia mea politică, şi atitudinile publice legate de viaţa literară de la noi, şi eseul, şi versurile şi prozele mele scurte, el nu e doar o relatare de jurnal intim; şi să fie clar: mie îmi e indiferent dacă sunt sau nu citit aici, scriu pentru sufletul meu). Dacă mi-aş schimba atitudinea faţă de trecut, aş fi fericit în viitor? Vineri şi sâmbătă am încercat să mă simt bine cu mine însumi, ieşit din Bucureşti, şi iată urmarea, duminică şi luni am bolit, probabil că am intrat în rezonanţă cu vibraţii nepotrivite stării mele energetice, pe unde am fost. Că sunt biocâmpuri foarte puternice care te pot îmbolnăvi. Am venit de la Adjud cu dureri de cap (neobişnuite pentru mine) – să fie simplu deochi? Dar cine să mă mai deoache pe mine la 60 de ani… De ieri îmi face rău tot ce mănânc, am probleme severe cu stomacul, mi-e somn, mă simt stors (am slăbit şi în greutate), nu am nici un chef de viaţă. Chiar acum, când scriu aici (la fel am păţit şi ieri seară; de regulă scriu după ştirile de la televizor, după ora 20.30), am oprit scrisul şi am întârziat la baie… Interesant e că un medic, S.N. Lazarev crede că poţi să te însănătoşeşti dacă-ţi schimbi modul de a percepe trăirile negative din subconştient (unde e depozitat trecutul, cu păcatele lui; norocul nostru e că în subconştient e ascuns şi viitorul). Asta, fiindcă noi avem şi o memorie genetică, de lungă durată, nu numai o memorie scurtă, plină de imaginaţie… Cum scriam ieri aici, sâmbătă, 24 aprilie, eram în locul adolescenţei mele, la Adjud. După ce am plecat de la masa festivă organizată în cinstea lui Adrian Botez (care a primit Diploma de cetăţean de onoare al oraşului Adjud), de la ora 15 am plecat la Adjudu Vechi, în locurile în care am copilărit – m-am oprit la podul peste Siret (în copilăria mea era un pod de lemn care era luat de Siret de câte ori se umfla şi era reparat; la inundaţii Siretul face prăpăd; podul de piatră fusese bombardat de nemţi şi de ruşi; era şi el un pod strategic în al doilea război mondial; acum podul e de ciment). Am fost însoţit de fiu, Laurenţiu, de Doina Popa, de fratele meu Marian şi de soţia lui, Mariana (care locuiesc la Adjud, în casa lor, în ograda casei părinteşti) – îi vedeţi în fotografii. A fost o zi fără soare, dar luminoasă, nu era nici cald, nici frig. Am intrat în albia râului, pe partea lui stângă, din bolovan în bolovan, am urmărit printre ei peşti, n-am văzut niciunul, am admirat verdele vegetal împrăştiat peste tot, am privit lung lunca Siretului, reînviată. Până ne-am hotărât să mergem (eu, Laurenţiu şi Doina pentru prima oară) la barajul de la Bereşti – de la Lespezi am luat-o la stânga, printre dealuri mici. Am găsit un loc minunat: de o parte a barajului, o acumulare de apă fără de sfârşit (nu i se vedeau marginile dacă priveai înainte; pe o latură, deal împădurit; câţi kilometri o fi având lacul?), de cealaltă parte un canal plin de apă, pentru irigaţii, şi lacuri-bălţi naturale cu insule. Peste tot, pescari. De fiecare dată îmi creşte inima în preajma „peisajelor” rare, din care nu lipseşte apa (râu, fluviu, lac, iaz, baltă), probabil am o slăbiciune pentru asemenea locuri binecuvântate deoarece sunt născut pe linia de graniţă dintre Vărsător (zodie de aer) şi Peşti (zodie de apă). Ne-am preumblat de-a lungul barajului, am stat pierduţi cu ochii în ceaţa care se ridica de pe / sau cobora pe lacul de acumulare – cu siguranţă, acolo se atinge o dimensiune a acestei lumi cu o altă dimensiune a ei. Laurenţiu a plecat spre pădure, însoţit de Marian, i-am luat din drum, la plecare. Că nu ne mai dădeam plecaţi, deşi eu trebuia să ajung la Bucureşti în aceeaşi zi de sâmbătă. La baraj apa avea o adâncime de 23 de metri. Oare cât curent electric produce? În prelungirea acestui lac de acumulare  de le Bereşti, de la graniţa cu judeţul Vrancea (în judeţul Bacău, tot pe Siret, sunt lacuri de acumulare la Răcăciuni şi Galbeni) sunt, tot pe Siret, unul după altul, lacurile de acumulare de la Călimăneşti şi Movileni. Îmi imaginez că din ceruri le vezi ca pe nişte ochi de vis. Între timp a mai apărut un lac de acumulare incredibil, tot pe Siret, la Doaga (nu departe de Ciuşlea, unde a copilărit Doina Popa)…

Poate scrisul, aici, până la urmă mă va însănătoşi. Apropo de curentul electric (produs şi la barajul de la Bereşti) şi de temerea mea că el nu va mai putea fi produs pe Pământ (şi o dată cu dispariţia lui va dispărea inclusiv civilizaţia Internetului), având să fie anulat de furtunile solare. Fostul cosmonaut Dumitru Prunariu, om de ştiinţă, şi-a exprimat la rândul lui temerea că va dispărea curentul electric… Fostul cosmonaut va prelua din luna iunie a acestui an conducerea Comitetului ONU pentru Explorarea Pasnica a Spatiului Extraatmosferic (COPUOS), organism ce se ocupa cu pregatirea Pamantului pentru evenimente cosmice devastatoare, cum ar fi ciocnirea cu un asteroid: “Toata lumea vorbeste despre marea apocalipsa din 2012 si se intreaba daca va fi un asteroid. Probabil nu, dar, intamplator, in 2012 va fi o perioada de intensa activitate solara, poate cea mai intensa din ultimii 50-100 de ani. Ce se intampla cand activitatea solara este atat de intensa? Este puternic influentat orice functioneaza cu electricitate la sol”, a spus Prunariu. Primul roman ce a zburat in spatiul cosmic sustine ca la sfarsitul toamnei lui 2012, in noiembrie-decembrie, va fi inregistrata “o activitate solara puternica, care va influenta in mod negativ sistemele electrice, afectand cel mai grav tarile civilizate… Daca ne inchipuim ce se intampla daca pica electricitatea intr-o zona foarte dezvoltata timp de o luna, asta inseamna ca nu mai functioneaza sistemele de apa potabila, de incalzire, canalizare, comunicatii cu toate consecintele sociale aferente”, explica Prunariu. Iar oamenii de ştiinţă de la NASA dau o explicaţie în plus: Valurile uriase de plasma incendescenta ce traverseaza suprafata Soarelui au fost observate pentru prima data in urma cu cativa ani, insa astronomii nu au reusit sa demonstreze ca fenomenul este real, banuind mai degraba ca este vorba de o iluzie optica, potrivit Space.com. Misterul din jurul tsunamiului solar a fost spulberat insa de imaginile realizate de observatorul spatial STEREO, care a reusit sa surprinda in luna februarie a acestui an un astfel de val urias ce s-a ridicat pana la o inaltime uluitoare, mai mare decat diametrul Pamantului. Tsunamiul a aparut intr-o zona centrala a Soarelui si a maturat o suprafata de cateva milioane de kilometri patrati, urmand o traiectorie circulara… De luat aminte.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
7 comments

7 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. UN AVERTISMENT AMICAL
    Preiau de pe http://www.agentiadecarte.ro următoarea precizare, valabilă celor ce au de făcut comentarii aici, pe site / blogul / web-ul meu:
    Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Vor fi scoase din baza de date (vor fi aruncate la gunoi), fără nici o explicaţie, comentariile cu limbaj vulgar şi trivial scrise în subsolul textelor mele. Nu sunt admise opiniile calomnioase rasiste / şovine / xenofobe. Nu sunt permise aici atacuri la persoană.

  2. LIS, dimpotriva, ne pare rau ca bolesti… Daca Jurnalul/scrisul vindeca, cel mai intelept e sa continui, dar ma abtin totusi sa dau sfaturi intr-un domeniu care mi-e strain (literatura si autorii ei).

  3. Va doresc sanatate si putere continua activitatea online dle LIS! Cui nu va place sa pupe unde-i va placea si cadea bine…. asa cum era si pe vremea tovarasului, ei las ca place multora… Sper ca nu am comis atentat la politic-corectitudine, nu intru sub incindenta acelui paragraf amical… ca azi, nu mai ai voie sa zici adevar ebestiei ca este bestie bolsevica deoarece … mintenasi te baga la paragraful ala… citat si de mata. Recunosc ca pentru multi ciobani este necesar ai invata avea minim respect, invata dialoga, da, ma refer la românasi nostri neoasi, nu la nemti ca nemti sunt brici la acest capitol, nu-ta da la cap de nu esti de acord ori mai calci in strachini, dar ai mei români… mai bine lipsa.. uite domne, uneori ma sictireste faptul ca m-am nascut român…

    Ah, da, imi plac plaiurile, dar locuitori… mai putin,… mai ales aiai infectati de bolsevism ce mai bântuie si pe blogu mata…

  4. Si apropo… de acel 2012, nu mai este curent vor fi mai multe locuri de munca, eradicam somajul, ba si alte boli precum stresul, poate eradicam si bolsevismul mondial aceasta palga cazuta pe capetele noastre infirebântate de curent.ti…..

  5. Multumesc dragă Andreea Brumaru şi dragă domnule Octavian Mihăescu pentru urări şi pentru bunavoinţa arătată.
    Vă cer scuze, totodată (şi le cer scuze şi celor ce au scris la aceste Comentarii, în zilele din urmă, texte de bun simţ, domnilor Radu Părpăuţă, Tudor Cicu şi Ion Murgeanu, îndeosebi intransigentei Ramona Carla Trifan, doamnei Niculina Oprea) că nu sunt în stare să intru în dialog aici cu domniile voastre – pur şi simplu nu găsesc timp. Vă reamintesc, deocamdată nu sunt pensionar şi trebuie să cîştig şi eu o pâine (asta înseamnă că am obligaţii zilnice care nu suferă amânare, şi care-mi mănâncă toată viaţa). E extraordinar, pe de altă parte, că intraţi aici în dialog între dumneavoastră, aşa se scrie o carte a acestui site / blog / web, sau ce o fi (nu se ştie dacă nu voi publica o asemenea carte).

  6. normal ar fi fost sa te intorci cu bateriile incarcate,de pe meleagurile natale , dar sunt convinsa ca este o raceala trecatoare! Imi pare rau ,dar era foarte mare curent pe malul lacului! Ne dorim sa te insanatosesti cat mai repede!

  7. This blog appears to recieve a great deal of visitors. How do you advertise it? It offers a nice unique spin on things. I guess having something authentic or substantial to talk about is the most important thing.