Paul Goma, sărbătorit totuşi în Basarabia, nu în România (dovedită a fi inaptă moral). Gheorghe Izbăşescu la 75 de ani

Duminică, 3 octombrie 2010. Îi mulţumesc directorului ExpresMagazin.ro, Oana Stănciulescu (fost redactor-şef la ziarul Cotidianul, la seria directoratului lui Cornel Nistorescu, august-decembrie 2009; amândoi au lucrat şi la Evenimentul zilei; actualmente, Oana Stănciulescu e redactor-şef la noua agenţie de presă Corect News condusă de Sorin Roşca Stănescu), că a preluat pagina mea de jurnal online de ieri, legată de „Paul Goma – 75”. Le mulţumesc şi celor ce semnează la Comentarii, aici şi pe ExpresMagazin.ro. Reiau ceea ce scrie ieri, aici, la Comentarii, poetul basarabean Valeriu Matei: La Chisinau, aniversarea a 75 ani a scriitorului Paul Goma a fost nu doar consemnata. Joi, 30 septembrie, “Literatura si arta”, publicatie a scriitorilor din Basarabia, a inserat mai multe articole consacrate lui Paul Goma; vineri, 1 octombrie – alte articole in “Timpul” si “Jurnal de Chisinau”, sambata, 2 octombrie, TVM i-a consacrat lui Paul Goma o ampla emisiune, inserand si un film realizat in 1994 de Mircea Surdu, alte emisiuni la Radio Moldova, la radio “Vocea Basarabiei” s.a. Luni, 4 octombrie, la Academia de Stiinte a Moldovei, va avea loc o conferinta stiintifica despre opera lui Paul Goma, organizata de Institutul de Filologie. Din pacate, actuala majoritate parlamentara, n-a modificat Legea cetateniei pentru a li se putea acorda concomitent cetatenia R. Moldova tuturor membrilor familiei Goma. In raspunsul Presedintiei R. Moldova din 7.09.2010, la demersul Uniunii Scriitorilor din Moldova, se preciza ca Dlui Paul Goma si fiului sau Filip Ieronim cetatenia li se recunoaste, urmand ca mai tarziu cetatenia sa i se acorde si Dnei Goma, ca sotie si mama. E pacat ca aceste lucruri au zadarnicit venirea scriitorului la Chisinau, unde era asteptat cu drag. În timp ce Flori Stănescu atrage atenţia că: Au mai aparut recent: la editura Curtea Veche vol. I din Scrisuri. 1971-1989, reeditarea Saptaminii Rosii la ed. Vicovia din Bacau si Jurnal 2007 la Gutenberg. Scrisuri 1971-1989 este, in opinia mea, o carte fundamentala pentru intelegerea masinariei ideologice-securiste-mentale-psihologice-sociale-comportamentale, punind sub ochii nostri textele libere scrise pina in 1977 de un om liber intr-o tzara nelibera, stapinita de cenzura si de spaima (de cele mai multe ori, de o spaima autoindusa), apoi din noiembrie 1977 pina in 1989 in Franta, dar despre lumea romaneasca din care iesise si nu se putea desprinde. Este o carte care, singura, ar fi de ajuns sa fie pusa in fatza scriitorilor si intelectualitatii din Romania drept oglinda. Citiţi şi celelalte semnături la Comentarii, merită – pe  https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/10/paul-goma-a-implinit-astazi-75-de-ani-si-romanii-fie-ei-si-scriitori-habar-n-au-avut-ce-se-intampla-cu-memoria-noastra-2/ Îi dau dreptate domnului Camelian Propinanţiu, pe de altă parte, care a publicat la Comentariile de pe ExpresMagazin.ro, la acelaşi articol al meu: De la 7 aprilie 2009 încoace (de fapt de la cutremurul de constiinta care a fost inaltarea lui Grigore Vieru la Eminescu), viata spirituala romaneasca pulseaza mai degraba la Chisinau decat la Bucuresti. De aceea, cum necum, Paul Goma e mai degraba aniversat aici decat in Romania, unde ca o ironie, critica dnei Herta Muller, recent la Bucuresti, vizand asa-zisa rezistenta prin cultura si Imposibila Lustratie a securistilor este identica celei exercitate de Paul Goma din exil si oarecum tine loc prezentei acestuia la Ateneu acum cand implineste 75 de ani (vedeţi şi celelalte comentarii de pe ExpresMagazin.ro, condus de Oana Stănciulescu, pe http://www.expresmagazin.ro/arta/paul_goma_a_implinit_75_de_ani.html).

Tot din Basarabia, de citit neapărat şi „Telegramă de felicitare: La mulţi ani pentru scriitorul Paul Goma!” transmisă de ieri, de la Chişinău, de Academia de Ştiinţe din Moldova (semnată de academician Gh. Duca), daţi click pe: http://asm.md/?go=noutati_detalii&n=3395&new_language=0

Totodată, consemnez e-mailul primit de la Gabriel Pleşea (mulţumindu-i şi domniei sale pentru prietenie): Am citit pe blogul dv. omagierea lui Paul Goma. Ce se intampla in media din Romania in legatura cu aniversarea lui Paul Goma e o adevarata rusine. Poate aveti ocazia sa logati la link-ul de mai jos. Aici, la New York, evenimentul a fost amintit in New York Magazin: http://www.nymagazin.com/eveniment.html?aid=2657 Daţi click pe acest link. Paul Goma are apropiaţi statornici. Din păcate, oficialităţile din România şi elita oportunistă şi-a mai dat o dată în stambă, inaptă moral, trecând cu vederea marea sărbătoare a domnului Paul Goma, ajuns la 75 de ani.

*

Pe 8 septembrie, anul acesta, poetul Gheorghe Izbăşescu a împlinit 75 de ani – de necrezut, din partea unui „optzecist” (debutat editorial abia în 1984, născut în 1935)! Am schimbat în această seară (chiar când aveam de scris această pagină de jurnal online; dar el habar nu are ce înseamnă online, nu scrie la computer, nu are nici Internet, bineînţeles, şi e fericit că a rămas în prima tinereţe) cu Gheorghe Izbăşescu la 75 de ani. Locuieşte tot la Oneşti, dar de loc e din Argeş (din satul Lăicăi, comuna Cetăţeni, din fostul judeţ Muscel). Am aflat că a primit un Premiu aniversar pentru „o viaţă dedicată literaturii” (care constă într-o diplomă trimisă prin poştă de Filiala USR Piteşti; nu îndrăzneşte să întrebe dacă primeşte vreun ban) de la filiala USR de care aparţine, de la preşedintele ei, N. Oprea (criticul care a avut curajul să-i dea şi un premiu pentru întreaga operă; Gh. Izbăşescu e primul optzecist care primeşte un asemenea premiu). Şi că a trăit cea mai neagră vară din viaţa lui în acest an, nemaifăcând faţă cu diabetul (II, neinjectabil) – tabletele pe care le ia şi analizele pe care le face regulat costă o avere. Mi-a povestit cu lux de amănunte cum l-au… măcelărit cei de la policlinica de stat, cum nu i-au găsit vena să-i ia sânge, cum i-au înţepat mâna în zece locuri („m-au umplut de sânge”) şi tot nu i-au găsit-o, a făcut scandal degeaba la şefii de acolo, a plecat până la urmă la o clinică particulară (unde a întâlnit o elevă de a lui) care i-a găsit vena „din prima mişcare”. Mi-a ieşit hemoglobina dublă faţă de normal, dar n-am de gând să fac insulină, prefer să dau în continuare 3,5 milioane de lei vechi pe lună „din pensia mea”, să iau o pastilă pe zi. Dar nu e de ajuns numai o pastilă. Afectat de boală, poetul îmi relatează ce lupte a dus pe plan local să facă rost de „Januvia”, altă pastilă (care costă altă avere, la condiţia lui) – a mers direct la CNAS, a dat cu autograf o carte a lui de versuri şi… i s-a aprobat medicamentul gratis! „Dar mai bine să nu scrii lucrurile astea” (i-am spus că am să scriu despre el pe acest site / blog, l-am asigurat că vreau să cunoască lumea scriitorii aşa cum sunt „ca oameni”, să lase la o parte discreţia prost înţeleasă; cum ne-a lăsat Dumnezeu, aşa trebuie să fim cunoscuţi). Altfel, Gheorghe Izbăşescu a terminat un nou volum de versuri („l-am scris între echinoxul de primăvară şi cel de toamnă”, mi-a spus şi m-am mirat, tu îţi publici poemele imediat după ce le scrii?), „îl lansez la Târgul de carte Gaudeamus”, în noiembrie, va apărea la Editura Limes de la Cluj (a lui Mircea Petean), „e un volum de 46 de pagini şi se numeşte Pietonii lui Pan, Pan de la zeul Pan, nu de la Anton Pann”, a specificat el. În rest, la 75 de ani se simte la fel ca în tinereţe, iubita lui e o „studentă în anul IV, dar să nu scrii asta, că nu vrea să se înţeleagă greşit” (mă face să râd, dintotdeauna l-am ştiut îndrăgostit, tinereţea lui spirituală se trage de la aceste iubiri de vis). Acum e preşedintele juriului unui concurs de proză (intitulat „Radu Rosetti”), organizat la Oneşti şi e încântat că se simte iar pe cai mari… Închei cu un poem al lui Gh. Izbăşescu (din Ziarul de duminică, ediţia online, apărut pe 10 iunie 2009, scuzaţi absenţa diacriticelor, aşa se poartă acum):

viziunea

Si ce daca lumina scade pe foaia pe care scriu? //

Si ce daca pe elegantul costum de duminica

prietenii mi-au scris „camasa de forta”?

In acel costum fac naveta rapida acum

pe caile biliare ale sintaxei

sa-mi duc in garsoniera documentele de familie.//

Fereastra se ingroapa tot mai adanc

in vistieria clipelor de ieri

incat melamina fosneste de bucuria ce ma inunda

cand se apropie viziunea.

Seneca si-a taiat venele in baia romana

dar sangele lui umple si azi biblioteca.

Gheorghe Izbăşescu