PDL şi Băsescu le caută în coarne celor de la UDMR, străzile sunt maghiarizate. Tudor Cicu lansează 11 x 11

Vineri, 21.01.2011 (ieri a fost 20.01.2011), se grupează 2 şi 1 – şi nu s-a întâmplat nimic deosebit, numerologia nu ne afectează. Mai nou, de la luna asta, ianuarie, se aşteaptă marea cu sarea fiindcă are 5 sâmbete, 5 duminici şi 5 zile de luni (o raritate), susţinându-se că e o cifră norocoasă 555. De ce n-ar fi norocoasă şi cifra 222 (02.02.2011 sau 22.02.2011)? Fiindcă zilele, luna şi anul cu 111 (01.01.11 sau 11.01.11) au fost indiferente. Rămâne un joc de cifre. Numerologii de vocaţie (meserie asemenea astrologilor) ar putea să câştige permanent la loto? N-am auzit să câştige vreunul.

Azi am schimbat la telefon o vorbă cu criticul, eseistul şi istoricul literar Gheorghe Glodeanu – universitar la Baia Mare, conduce o revistă literară, Nord Literar. Mi-a spus că nu ştie dacă revistei (care apare de opt ani la Baia Mare) i se mai dau bani să continue şi în acest an (ea apare sub egida Comitetului Judeţean Maramureş şi e editată de o Asociaţie a Scriitorilor Baia Mare, de care eu aud pentru prima oară). L-am întrebat dacă e corectă adresa stabilă a domniei sale, din Satu Mare, strada Ţibleşului… Nu, mi-a răspuns ezitant, s-a schimbat denumirea străzii… Nu mai e Ţibleşului, ci Ham… Poftim? Mă iertaţi, n-am înţeles… Strada se numeşte Ham Janos. Ham? Mi-a fost ruşine să insist, să-l întreb dacă e corect Ham şi cine e Ham Janos… Am închis telefonul stânjenit. Ştiam că la Satu Mare taie şi spânzură maghiarii (consiliul judeţean e condus de Csehi Árpád Szabolcs, de exemplu, iar primar la Satu Mare e Ilyés Iuliu, ambii de la UDMR, consiliul judeţean şi cel local sunt dominate de maghiari). Dar nu ştiam că s-a trecut la maghiarizarea străzilor. Personal, sunt fericit că nu locuiesc în localităţi şi ţinuturi dominate de maghiari, îmi ajung Băsescu şi Boc, ar fi culmea să fiu asuprit şi de o minoritate naţională, să mă simt în ţara mea printre străini de limbă şi obiceiuri… Altfel, n-am nimic de împărţit cu nici o minoritate, accept diversitatea – dar nu suport politicianul separatist sau să intru într-un magazin din Odorheiu Secuiesc şi vânzătoarele să spună că nu mă înţeleg, că nu ştiu româneşte. Dar nu vreau să divaghez. Mi-ar plăcea să nu fie nici la noi recunoscute minorităţile ca-n ţările civilizate (sau în Bulgaria!), să se simtă şi maghiarul, nu numai ţiganul, pur şi simplu cetăţean român şi atât. Mi-am amintit fără să vreau de ceea ce zilele trecute îmi atrăgea atenţia – că în Parlamentul României se lucrează la o lege care să interzică schimbarea denumirilor străzilor la fiecare schimbare de mandat politic. Titlul în sine nu spune nimic, abia după ce am citit ştirea am înţeles situaţia fără ieşire în care am intrat: proiectul va fi depus la Camera Deputatilor odata cu inceperea sesiunii parlamentare, pe 1 februarie, si va solicita dezbaterea lui in procedura de urgenta. Ideea elaborarii acestui proiect i-a venit sefului grupului parlamentar PSD din Camera Deputatilor dupa ce denumirile romanesti ale mai multor strazi din Miercurea Ciuc au fost schimbate, iar acum se doreste ca strada Mihai Eminescu sa se numeasca Attila… „Am in pregatire un proiect de lege care sa interzica schimbarea denumirilor de strazi sau a obiectivelor culturale care poarta numele unor personalitati importante ale culturii, istoriei si stiintei romanesti si universale”, a afirmat Mircea Dusa. Până aici s-a ajuns! Strada Eminescu să se numească… Attila! Cine e Attila? A fost cetăţean al Ardealului istoric? A fost o personalitate a istoriei universale, nu? Ştiţi cum se schimbă o stradă la Miercurea Ciuc? Trei tineri din Miercurea Ciuc, Csibi Barna, Szocs Tibor si Csiszer Lorand, au strans aproape 2.000 de semnaturi pentru schimbarea denumirii strazii Mihai Eminescu, pe motiv ca marele poet ar fi fost „hungarofob” si „xenofob”, neavand nicio legatura cu municipiul Miercurea Ciuc. Cei trei doresc ca numele marelui poet sa dispara din denumirea strazii, iar el sa fie inlocuit cu cel al lui Attila, „ultimul si cel mai puternic rege al hunilor”… După cât le caută PDL şi Băsescu în coarne celor de la UDMR (fără de care n-ar mai putea să aibă majoritate parlamentară şi ar pierde puterea; e o mârşăvie fără limite la mijloc, România e ocupată de PDL-UDMR şi camarila lui Băsescu), în curând românii vor fi obligaţi în ţara în care sunt ultramajoritari să înveţe maghiara, să caligrafieze nume maghiare de străzi. Deja s-a dat liber la separatismul şcolar (prin legea Educaţiei, impusă de UDMR-PDL; Băsescu s-a răţoit la românii care contestă separatismul că sunt naţionalişti), urmează să apară graniţele Ţinutului Secuiesc, în care să fie declarată limbă oficială maghiara…

***

Îi mulţumesc poetului Aurel Sibiceanu pentru comentariul de la pagina mea online de ieri, avizat – a readus în discuţie un poet optzecist (născut în 1952 în Maramureş) dispărut prematur, cu câteva luni înainte de Revoluţie, n-a apucat să publice o carte a lui („Anluminură” i-a apărut postum), Paul Grigore – vă invit să-l citiţi la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/01/nu-incinerat-ci-ingropat-un-activist-pentru-democratie-mai-bine-mort-decat-comunist-anluminura-de-la-paul-aretzu/#comment-37624 A fost extraordinar că Alexandru Muşina l-a cuprins pe Paul Grigore în „Antologia poeziei generaţiei ’80” (Paul Grigore a murit la Braşov), care se învaţă în manuale.

Apropo de antologii, la alt nivel, alte generaţii, alt context… Scriitorul critic Tudor Cicu şi-a lansat antologia cu 11 poeţi buzoieni pe 14 ianuarie la Buzău, motiv mai mult de întristare decât de bucurie. Uitând că facerea de bine la români în general are o morală, nu numai la poeţi… L-am întrebat pe Tudor Cicu pe e-mail cum a fost la lansarea antologiei lui cu „11 x 11” (11 poeţi buzoieni, membri ai USR, fiecare e prezent cu 11 poeme, o referinţă critică şi biobibliografie) şi mi-a răspuns:

A doua zi după lansarea Antologiei buzoiene am plecat la ţară. Acolo nu am legături cu calculatorul şi la sosire am găsit ziarul Opina, de sâmbătă-duminică, care a descris foarte exact evenimentul, astfel că orice comentarii ale mele sunt de prisos. Totuşi, pentru dumneavoastră ţin să amintesc că din cei „11 Apostoli risipiţi” în poezia buzoiană (cum spuneam în Cuvântul de înaintare la Antologie), ne-am strâns sub cupola bibliotecii şi aura Eminescului, doar „7 diaconi” ai Antologiei. Restul, în îndeletnicirea lor de a admira priveliştile iernii din caleaşca imperială a acestui „anotimp în infern”, li s-a întâmplat ca tocmai pe Valea Plângerii hamurile să se rupă şi caleaşca să se prăvălească în râul pe lângă care vânturile au trântit obloanele uitării peste pădurea fermecată a Poeziei. Au lipsit: Marin Ifrim, Lucian Mănăilescu, Gheorghe Ene şi Elena Radu… înspre care aripile prieteniei nu mai ajung, deşi pot spune că am trudit pentru ei, iar ei „m-au înşelat hulindu-mă şi au râs” – cum spunea un poet constănţean. În urma acestui eveniment (înregistrat în cronicile bibliotecii V. Voiculescu), a rămas doar un deşert de ape. Şenilele invidiei au trecut grăbite şi peste acest anotimp.

P.S. Cronicarul însă a însemnat clipa cu iscusinţa sa. E in atasament (dacă sunteţi curioşi, daţi click pe  fotografie). Cu stima, Tudor Cicu.

PS. Citiţi în format PDF revista literară de nişă Citadela, de la Satu Mare (redactor-şef Aurel Pop) – daţi click pe citadela pt mail şi iar click pe dreptunghiul apărut.

PS.2. Ilustrez această pagină de jurnal online cu trei tablouri semnate de Victoria Diţu (care publică şi poezie), trimise pe e-mail.