0
2 comments, 120 shares

Duminică, 21 aprilie 2019. Floriile la ortodocși, în timp ce la catolici Cristos a înviat! Sărbători pascale fericite! Doina a fost la slujbă în această dimineață la Biserica Dârste (datată 1783) din Brașov, a venit acasă cu coronițe din rămurele de sălcie sfințite, una mi-a pus-o și mie pe frunte, eram la masa de scris, mi-a făcut poză, seamănă cu o coroniță de spini, mi-a amintit de „coronița” primită la Botoșani în 15 ianuarie 2019 (a Premiului Național de Poezie), care din lauri s-a transformat în spini (dar nu despre mine vreau să vorbesc aici)…

E atât de nefiresc, într-o civilizație secularizată, cu mentalitate postindustrială și postmodernă (în care, din păcate corectitudinea politică face ravagii pe aripile Occidentului) să vezi că la romano-catolici azi e Învierea Domnului (și intră în Săptămâna Luminată) și, în aceeași zi, la ortodocși Iisus Hristos e primit cu flori și intră în Săptămâna Patimilor. Iar credincioșii urmează fără crâcnire cursul istoriei punerii în calendar a celebrării Paștelui de către cler, de o parte romano-catolicii, de alta ortodocșii (inclusiv greco-catolicii și, bineînțeles, ortodocșii pe rit vechi, „stiliștii”), nu se abat de la canoanele bisericești: Paştele catolic şi ortodox este, de obicei, sărbătorit la date diferite, pentru că cele două mari Biserici calculează data Învierii lui Iisus după două calendare diferite. Data Paştelui diferă din anul 1582, când Biserica romano-catolică a trecut la calendarul gregorian, iar Biserica ortodoxă a rămas după calendarul iulian. Diferenţa între Paştele catolic şi cel ortodox poate varia de la o săptămână, la cinci săptămâni, dar odată la 7 ani pică în acelaşi timp. Personal, nu înțeleg de ce se continuă cu aceste date diferite ale Paștelui, în condițiile în care Crăciunul (Nașterea Domnului) se sărbătorește de Biserica Ortodoxă (organizată în autocefalii, cu primatul deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului) după calendarul gregorian. Las la o parte faptul că autocefalia ortodoxă a Rusiei sărbătorește Crăciunul pe 7 ianuarie, adică pe calendarul iulian (e acea diferență de 13 zile între calendarul iulian și cel gregorian, adus astrologic la zi). Mai exact, între Bisericile care nu au adoptat schimbarea sau îndreptarea calendarului se numără: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, la care se adaugă monahii din mănăstirile din Sfântul Munte Athos. Acestor Biserici li s-a alăturat şi o parte a credincioşilor disidenţi de la noi şi din alte Biserici, care ţin stilul vechi, numiţi „stilişti“ sau „calendarişti“. Rețineți, Paștele e sărbătorit și în aceste țări după calendarul nou, gregorian (nu însă și Crăciunul, sărbătorit pe stil vechi, iulian).

A doua jumătate a secolului XVIII

Să înțelegem, de curiozitate: Despre existenţa a diferite tipuri de calendare în creştinism se poate vorbi abia după aşa-numita „reformă gregoriană“, din anul 1582, iniţiată de Sinodul de la Trident, sub papa Grigorie al XIII-lea, cu concursul astronomului italian, Luigi Lilio (Aloisius Lilius). Calendarul rezultat prin reforma din 1582 s-a numit „Calendarul gregorian“, după numele papei Grigorie al XIII-lea, care a făcut reforma. De la 1582 înainte, creştinătatea s-a împărţit în două mari grupe pe tema calendarului. Bisericile ortodoxe care nu au acceptat „reforma gregoriană“ din sec. al XVI-lea, din motive de ordin confesional, au menţinut mai departe calendarul neîndreptat (adică calendarul iulian, alcătuit la anul 46 a. Hr. de astronomul alexandrin Sosigene, la cererea împăratului Iuliu Cezar, de unde şi denumirea de calendarul iulian), care de aici înainte se va numi şi „stil vechi“ sau „ortodox“, prin opoziţie cu cel gregorian, numit şi „stil nou“ sau „catolic“. În fine, calendarul îndreptat va purta, potrivit recomandării Congresului interortodox de la Constantinopol din 1923, şi denumirea de „calendarul neo-iulian“ sau „constantinopolitan“. Să reținem, așadar: În ceea ce priveşte data celei mai mari sărbători creştine, adică Paştile, Bisericile Ortodoxe care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit (din 1927 înainte), prin consens general, ca Paştile să fie serbat în toată creştinătatea ortodoxă după Pascalia stilului vechi, adică odată cu Bisericile rămase la calendarul neîndreptat. Vezi E de neimaginat ce se întâmplă cu postul mare, cu colindele sau cu plugușorul de Crăciun pentru ortodocșii pe stil nou (gregorian), și cel pe stil vechi (iulian, inclusiv pe Muntele Athos), când Crăciunul e de 13 zile diferență sărbătorit de ortodocșii pe stil nou.

Cum e posibil pentru creștini? Iată: În Republica Moldova, dar şi în Rusia, se foloseşte un calendar dublu. Adică este trecută prima dată data calendarului civil, urmată de data calendarului religios pe stil vechi; deci toate tipurile de calendar au două şiruri de numere. Oamenii nu gândesc în datele calendarului vechi, ci au preluat şi folosesc doar datele din calendarul civil al sărbătorilor. Astfel, „Naşterea Domnului nu se spune că este pe 25 decembrie sau Boboteaza pe 6 ianuarie, ci pe 7 ianuarie Crăciunul, şi Boboteaza pe 19 ianuarie. Oamenii nu pot gândi cu 13 zile diferenţă, ci se folosesc de echivalentul din calendarul civil al calendarului bisericesc“… La fel e și pentru biserica ortodoxă pe stil vechi din România, a „stiliștilor”. De necrezut, suntem în secolul XXI și avem calendare diferite pentru fiecare sărbătoare creștină, măcar patriarhii autocefaliilor ortodoxe și papa de la Roma catolic să fi ajuns la o unitate duhovnicească.

Din 1681

Trecând în registru literar, sunt îngrozit că adepții Coranului (și a dumnezeului lor, Allah; islamismul a fost fondat în secolul VII) asasinează azi adepții Bibliei (și a Dumnezeului nostru; cele mai vechi manuscrise ale Bibliei sunt sulurile de argint, ele datează din 587-586 î.Hr.). E o bătălie pe pământ supravegheată din cer de un dumnezeu păgân și altul creștin, care se luptă pentru întâietate? Între ei stând liniștit Buddha (lider spiritual indian), te pomenești? Azi, de Sfintele Paști, în biserici catolice din Sri Lanka au explodat bombe; până la ora 19, când scriu aici, au fost anunțați 207 morți și „aproximativ 500 de răniți”, adevărat masacru. S-a anunțat doar că: Șeful Politiei din Sri Lanka, Pujuth Jayasundara, lansase un avertisment în urmă cu zece zile, semnalând că mișcarea islamistă NTJ (National Thowheeth Jama’ath) plănuia comiterea un atacuri teroriste sinucigașe. Ce tragedie (adăugată atâtor altora, ale islamiștilor împotriva creștinilor). „Precum în cer, așa și pe pământ”?

Liviu Ioan Stoiciu


Like it? Share with your friends!

0
2 comments, 120 shares

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. “Între ocupanţi (1918. Oraşul era ocupat de trupele nemţeşti şi austro-ungare) şi ploieşteni au izbucnit conflicte, notabilă fiind revolta femeilor, atunci când germanii au încercat să înlocuiască calendarul iulian cu cel gregorian. În final, autorităţile au permis desfăşurarea slujbelor religioase după obiceiul ortodox răsăritean, pentru a nu inflama şi mai mult spiritele. În tot acest timp, în biserici s-a manifestat sentimentul naţional, măcar prin vorbe şi gesturi. […] În ziua de 1 decembrie 1919 (după Calendarul Gregorian – se adăugau 12 zile la data din Calendarul Iulian -, adoptat oficial la 25 aprilie 1918, dar de biserică, abia în 11 octombrie 1926) după-amiază, se anunţa unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Tele-graful fără fir al suburbiilor a declanşat un nou puseu de entuziasm. Te-Deum, horă, mulţumire sufletească, dar şi multă durere şi plânset după numeroşii morţi, după rostul stricat.”
    Ioan Groşescu – “Mahalalele Ploieştilor” ediţia a patra – Ed. Karta Graphic, Ploieşti, 2016