Luni, 9 august 2010. Presa scrisă românească s-a dus de râpă pe mâna ei. Are dreptate domnul Octavian Mihăescu să observe că presa profesionistă a intrat pe mâna mercenarilor plătiţi de grupuri politice de interese (oamenii de afaceri fac azi politica în România; Adevărul e al lui Dinu Patriciu; ziarul România liberă e al lui Dan Adamescu, un coleg de conştiinţă încărcată al lui Dan Voiculescu; Jurnalul Naţional şi Anetenele TV sunt ale lui Dan Voiculescu; Gândul şi Pro Tv, ale lui Adrian Sârbu; Evenimentul zilei, Curentul şi Curierul Naţional, plus B 1 TV, ale lui G.C. Păunescu). Şi că a venit vremea socotelilor: Ce se întâmpla azi nu este nimic altceva decât nota de plata, piperata, tare pierata… Nota de plată: presa scrisă nu mai are nici o credibilitate morală. Explozivii ziarişti de după Revoluţie plecaţi de la Viaţa Studenţească (dar şi revistele Amfiteatru şi Convingeri comuniste, controlate de PCR şi subordonate UASCR, care au compromis mulţi scriitori, dar s-a uitat) au dat tunuri în presă, s-au îmbogăţit, sunt milionari în euro: Ion Cristoiu, Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu, foto (călare pe ziarele inventate de ei Evenimentul zilei şi Ziua, sau Expres). 
Tot de aici, de la Viaţa Studenţească au venit Traian Ungureanu şi I.T. Morar, îmbogăţiţi pe seama Cotidianului, după ce a fost cumpărat de caţavenci (în paranteză fie zis, la Cotidianul s-au îmbogăţit şi Ion Cristoiu şi Dan Diaconescu, cel care anunţă sfidător că are un salariu de 100.000 de euro azi la OTV). 
În afara lor s-a îmbogăţit din presa scrisă şi Petru Mihai Băcanu, care a fost invitat să tacă de noii patroni, fiind corupt prin vânzarea acţiunilor de la România liberă. 
La fel a fost cumpărat, pe bani grei, Cristian Tudor Popescu, să plece din fruntea ziarului Gândul şi să stea deoparte, să nu mai deranjeze puternicii zilei. Toţi cei critici cu Băsescu şi regimul lui fiind puşi cu botul pe labe, prin cumpărarea tăcerii lor pe bani grei, în campaniile electorale din 2008 şi 2009. La fel a plecat Sorin Roşca Stănescu din fruntea ziarului Ziua, înaintea lui a plecat Cornel Nistorescu din fruntea Evenimentului zilei. Ce mai fac azi marii ziarişti milionari în euro: toţi apar la televiziunile de ştiri tot pe bani grei, Roşca Stănescu scrie pe blogul lui (dar nu e băgat în seamă cine ştie ce), Ion Cristoiu îl susţine pe Băsescu şi are trusturi de presă scrisă şi audiovizuală în Moldova, Cornel Nistorescu se chinuieşte să menţină site Cotidianul.ro, neplătindu-şi colaboratorii (dar Cornel Nistorescu îşi respectă condiţia, e liber şi face ce vrea, nu depinde de nimeni). Alt milionar în euro: Bogdan Chireac, o invenţie a serviciilor secrete. De altfel, presa scrisă a fost îngropată şi de agenţii acoperiţi din presă, acesta a fost ordinul lui Băsescu şi s-a respectat. Ce citim acum în presa scrisă e lamentabil la comentarii, nu mai avem coloane vertebrale, avem doar mercenari bine plătiţi… Ce m-a uimit, Octavian Mihăescu (la Comentariile de ieri, de aici) atrage atenţia că: Un scriitor, jurnalist serios, cu vâna in el, care nu face compromis nu poate muri , pieri atât de usor mai ales in situatia de azi când exista internetul la dispozitie, cât o mai fi si asta pentru ca se aude ca vor sa-l beleasca rau de tot si pe asta… prea circula informatia si comunicarea fara control bolsevic… Vor fi controlate şi site-urile sau blogurile critice pe Internet? Nu mă mai miră nimic. E clar că trebuie îngropat spiritul critic la români, trebuie lăudate de dimineaţă până seara „marili relizări” ale epocii actuale de aur. În provincie, presa scrisă locală e strict arondată la interesele unui om de afaceri veros. Am urmărit aici scandalul iscat pe seama ziaristului Ştefan Dumitru Afrimescu la Piteşti, câte valuri au provocat criticile lui. Printre rândurile semnate de redactorul-şef al Vocii Argeşului, Doru Mitrus, am înţeles şi mai bine pe mâna cui a fost lăsată presa. Azi mi-a trimis „un fel de drept la replică” ziaristul piteştean vizat ieri de Afrimescu (publicat la PS cu un e-mail), Florin D. Badea, citiţi-o să vă lămuriţi, daţi click pe Un fel de drept la replica (şi apoi iar click pe dreptunghiul apărut). Apropo, îi rog pe cei ce mai doresc să polemizeze pe acest site între ei (respectând în text un minimum de decenţă), să scrie direct la Comentarii, aici, să nu-mi mai trimită mie e-mailuri. Cine şi-ar fi putut imagina că după 20 de ani de libertate şi democraţie vom ajunge aici? Suntem într-o fundătură a istoriei, din care se pare că nici dracul nu ne mai poate scoate.
***
Scriitorul-critic Tudor Cicu mă trimite într-o altă lume (să-mi distragă atenţia de la lumea de azi, plină de dezamăgiri), mă întrebă ce am vrut eu să spun prin „copilăria ne-a mâncat-o lupul”, scrisă pe 6 august, aici, la Comentarii unui nepot, Cosmin, foto (fiul sorei Mela, farmacistă; amândoi sunt în Italia să câştige o pâine amară; să-i mai împac, mereu le-am spus să considere că sunt acolo, în Italia, într-un concediu prelungit; dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple). 
Nepot încântat şi el de amintirea iarmarocului din Adjud, din ziua Schimbării la Faţă. Tudor Cicu (căruia-i rămân îndatorat că-mi citeşte o parte din cărţi, probabil cele de versuri, şi că are de gând să scrie despre ele; nu-mi vine să cred că mai există membri ai Uniunii Scriitorilor care pot fi atât de generoşi, dezinteresaţi; noi doi nici nu ne cunoaştem) îmi scrie: Aşadar, care e semnificaţia celor spuse despre o copilărie mâncată de lupul acestor triste rostiri? Şi m-a pus în încurcătură. Chiar, de ce am scris eu că ne-a fost mâncată copilăria de lup? Am scris-o spontan la Comentarii, răspunzându-i nepotului Cosmin, fără să mă gândesc la „repercusiuni”… Se spune că pe cât îmbătrâneşti, pe atât dai în mintea copiilor – dar nu şi în mintea copilăriei. Într-un mod straniu, am descoperit, după ce a murit tata (în 2007; a murit la 90 de ani) că am rămas fără nimeni pe lume, fără rădăcini. Vă reamintesc, eu am rămas fără mamă când aveam un an şi patru luni (din 21 iunie 1951). Mama de-a doua (a doua soţie a tatălui meu) a făcut tot posibilul să nu conştientizez lipsa mamei mele (anul acesta am făcut pomana de şapte ani de la moartea mamei de-a doua)… Copilăria mea e legată de Cantonul 248, Halta CFR Adjudu Vechi (acolo unde era o barieră, în câmp, izolat). În timp, Cantonul 248 (după ce a fost părăsit de tata şi bariera s-a automatizat, plecând de aici şi cantonierul; Cantonul era locuinţă de serviciu) a fost furat cărămidă cu cărămidă, adică a murit şi el… De unde să mai iau eu copilăria? Mama mea, mama de-a doua, tata şi Cantonul – au murit, au făcut parte din copilăria mea. Am fost al lor, copilăria mea o împărţeam cu ei şi cu Cantonul. Cum să nu mă simt rămas al nimănui?Şi să nu cred că a fost înghiţită de lup copilăria mea? Că singurătatea mea a luat proporţii şi din acest motiv…
„…despre libertatea seminţelor/pădurii puse, pe aţă, mărgele la gâtul bunicilor, mamelor/şi fiicelor aş vrea să vă scriu – dar îmi/apare de fiecare dată când încerc, o mână în plus care/şterge ce scriu şi scrie în loc/într-o limbă/necunoscută…”(LIS). Cum sufletul omului e ca frunza (ajunge să sufle din toate părţile dezamăgirile şi el e la pământ), m-am temut o clipă că pierzându-ţi copilăria, cu ea gata şi speranţa, gata şi viaţa. Cel ce-şi pierde copilăria, spunea Brâncuşi, a pierdut totul. În Post-Ospicii există un poem (intitulat „şubred”) unde lumea iarmarocului din Adjudul copilăriei e prezent de la primul la ultimul vers. Nu găseşti (de altfel, poem în care LIS) nu-şi întoarce sufletul către copilărie. Troia, Homer, Olimpul…(copilăriei lui LIS), fac parte dintr-un univers care ne-a dat cartea sa de căpătâi intitulată „La fanion”. Şi întâmplările de acolo sunt şi copilăria noastră a celorlalţi. La fraza rostită nepotului am părut derutat. Cât univers lichid ar trebui să se scurgă în peniţa cu care tu, scriitor al oarecărui ţinut şi, care stai sub streaşina exclamării oracolului din Delfi, rămas să-ţi răspundă, ce vorbă mare! – ai vrea ca lumea să fie aşa cum ai gândit-o, dar lumea vezi şi tu, îşi vinde cu greu secretele. Ulise e doar un erou din lumea cărţilor, iar poeţii doar personaje tolerate între zidurile cetăţii. Soluţia platoniană cade acum ca o mănuşă la masa unde mai marii cetăţii sunt puşi acum să ia atitudine şi să dicteze şi în viaţa noastră. K. din „Procesul” lui Kafka, sperase că pe omul curat nu-l ai cu nimic la mână şi că important nu e atât unde e Omul , ci unde e Sufletul lui: dar unde era judecătorul pe care nu-l văzuse niciodată? „Nu pe pământ, colo sus… sunt asemenea ochi care…”, se extazia Marmeladov vorbind despre fiica sa Sonia. „Nu există pe lume un om mai nefericit ca Raskolnikov”, îţi va spune aceasta, şi mulţi alţii de atunci încoace tot încearcă să o contrazică.
Aş fi dorit măcar un comentariu pentru anumite lămuriri: întrucât mulţi se vor întreba aici după aceste comentarii: ce-i veni d-le ăstuia, să ne tot bată la cap cu Homer, Kafka şi Raskolnikov ăla! Dar puţini cunosc secretul acestor introspecţii (câţi nu ne regăsim în poemele lui LIS şi vrem a ne lămuri copilăria!), fapt pentru care vreau a le reaminti ceea ce murmur adesea în gând: „La vie la bunica, la şoseaua/naţională, pe movila cu prepeleac, era/capul nostru de pod la porţile Orientului: Troia… ah, de câte ori a/fost făcută praf şi de câte ori a fost ea ridicată la/loc, toamna…/a fost apoi, o scară în depărtare…” (din vol. „La plecare” LIS) Citind acest poem înţelegi şi de ce a spus criticul (care a remarcat asta!) : în poezia lui LIS „a dispărut graniţa dintre scriere şi trăire”. Foarte puţini cititori îşi mai amintesc de faimosul cântăreţ Demodoc, (Odiseea) cel căruia „ vederea i-o luase/Şi-i dăruise-n schimb vrăjitul cântec” şi pe care tot mai mulţi istorici şi critici îl văd în persoana marelui Homer. Să ne reamintim împreună versurile 105-109 C.8 care sună astfel: „Înstrună el atunci vestitul cântec,/De care merse vestea chiar în slavă,/Sfădirea lui Ulise şi Achile,/Cum ei cu vorbe grele se sfădiră”. Tâlcul acestor versuri vrea a ne spune, că odată Agamemnon întrebase şi el oracolul din Delfi cu privirea la soarta Troiei: cînd anume va putea fi ea cucerită. Printr-o voce auzită numai de acesta, Apollo i-ar fi răspuns că acest lucru se va întâmpla doar atunci când cei mai viteji dintre ahei se vor înfrunta între ei. Ar fi rămas un mister profeţia lui Apollo, dacă la un oarecare ospăţ, atenţia lui Agamemnon nu avea să cadă asupra lui Achile şi a lui Ulise care o ţineau tot într-o sfadă: primul susţinea că prin vitejie se va cuceri Troia, cel de al doilea susţinea că doar prin inteligenţă şi viclenie se va întâmpla lucrul acesta. Timpul i-a dat dreptate lui Ulise. Chiar s-a uitat asta? De aceea mă tem şi eu (ca şi Saint-Exupery) de cel care tinde să judece totul doar dintr-un singur punct de vedere… ; „… şi totuşi… cum să/spun, de la o vreme simt în/ mine prezenţa unei a doua fiinţe! Deşi mă simt atât de singur” (LIS)
Dacă nu au poeţii dreptate, citiţi acest poem: cu îngăduinţa lui LIS în comentariile acestui Jurnal şi-i cer iertare; (…) Rudele, nepoţii, strănepoţii, tot felul de portrete mai mici/Le-am urcat în pod, am pus lacătul la tot ce-a fost Istoria până aici./Aşa va fi cu noi toţi, ba încă şi mai rău,/După întâi Ianuarie Două Mii Şapte, la Carpaţi se va instala iarăşi marele hău:/Nici conducătorii noştrii de frunte, nici noi, scriitorii,/Nu vom avea loc în paginile acelei Istorii,/Nici chiar manualul de geografie/Cu hărţile şi cu numele României n-au cum să mai fie./Marii geografi germani, cartografiind munţi, râuri, aşezări,/Le vor da numele filozofilor, cavalerilor, trubadurilor şi căpitanilor ce-au pus temei propriei ţări:/Piscul Blair, Muntele Bush, Văgăuna Ema Nicholson, Fluviul Solana, Râul Oli Ren -/Comisari şi monitori, ctitori acestei opere nefaste în care vom mărşălui acelaşi refren:/Lili Marlen, Lili Marlen, Lili Marlen!” (Ion Gheorghe)
Care lup a mincat copilaria? Cel care mănîncă luna pina cind rămine cit o seceră?
Nu! Doina e vorba despre lupul care l-a devorat şi pe Labiş. Şi despre care poetul vulcanic şi homerian de la Sărăţeanca, îmi spunea: „Să mai scriu cum „o curviştină” (Doina Ciurea dovedită mai târziu o nevastă a lui Nichita), a vrut să-l ucidă? Cum, mai târziu, alde Tomozei şi alţi ridicători de mâini îl ponegreau cât a trăit, dar foarte lăudându-se cu El după ce n-a mai fost” şi parcă poetul îmi povestea viaţa Eminescului domn al literelor româneşti. „Şi ce aţi făcut? N-aţi luat atitudine, eraţi doar din aceeaşi generaţie, dormeaţi în paturi apropiate în timpurile acelea!” -„Turcule! mi-a zis poetul: Eu, copil de la ţară, am zis atunci o Parimie ţărănească despre căţeaua care ridică coada la câinele ei, dar câţi m-au înţeles. Şi vii tu acum să-mi mai pui alte întrebări la care eu nici atunci n-am primit vreun răspuns? Mai departe data viitoare despre Labiş, când ne vom întoarce cu toţii!” Pe poet nu trebuie să-l întrebi mai departe. Doar să-l asculţi cum vrbeşte după ce s-a retras în sine.
Mulţumesc – dacă vă laud iar pentru comentariile superbe de aici, domnule Tudor Cicu, se va spune că ne lăudăm reciproc, că în România se trăieşte prost şi noi ne ţinem de bancuri. Credeţi-mă, mă uimiţi.
Să fim serioşi! Nu despre uimire e vorba aici: dialogul îmi e necesar înţelegerii şi înaintării în universalul la care cutez a trimite la rându-mi după vâslaşi „pentru a reînvia starea noastră sufletească de altădată, de la început” – cum scriaţi în „Post-Ospicii” – am uitat că omul e o trestie gânditoare? Să nu uităm însă, că scrisul e o armă până şi dincolo de mormânt şi crucea care se va pune acolo e chiar fiinţa care a lăsat toate astea în urmă.
Scris de critici timide, in 24-03-2010 20:20
Bine i-a caracterizat Golescu,santajisti si profitori!!!Bine a zis si Afrimescu,niste huligani care sapa la temelie!!!Eu le spun:rusine javre de tipul Elizei Stancu si Dan Badea!!!
Scris de razvan popescu, in 22-03-2010 20:32
dane tu esti om sau fiara?eu personal si multi altii cu care am mai discutat si pe care i-am auzit discutand despre tine credem ca fiara,stana de piatra .te contrazici singur in tot ceea ce afirmi.tu si administratorul blocului pe care spui ca l-ai anuntat ar trebui sa va simtiti vinovati,sunteti autorii morali ai acestei tragedii .pai ala de ce e pus administrator?in primul rand ala trebuia sa faca sesizari la organele abilitate
Scris de razvan popescu, in 22-03-2010 20:32
dane tu esti om sau fiara?eu personal si multi altii cu care am mai discutat si pe care i-am auzit discutand despre tine credem ca fiara,stana de piatra .te contrazici singur in tot ceea ce afirmi.tu si administratorul blocului pe care spui ca l-ai anuntat ar trebui sa va simtiti vinovati,sunteti autorii morali ai acestei tragedii .pai ala de ce e pus administrator?in primul rand ala trebuia sa faca sesizari la organele abilitate
Scris de DAN BADEA KILLER MORALE, in 24-03-2010 16:26
Un handicapat,o dejectie a societatt acest „jurnalist”.Colegii de breasla nu trebuie sa-l mai protejeze,trebuie sa analizeze cu luciditate acest caz.Acest Dan Badea avea oblgatia morala sa faca public pericolul care exista in functionarea boilerului,anuntand pericolul eminent de intoxicare pe prima pagina a unui ziar unde lucreaza!Dupa ce prietena lui s-a intoxicat prima data,trebuia sa anunte public despre existenta pericolului.Fiind retardat nu a facut acest lucru si a murit o fata nevinovata
Scris de sa-si ceara scuze public, in 24-03-2010 19:05
consider ca acest Dan Badea trebuie sa-si ceara scuze cititorilor,opiniei publice pentru faptul ca nu a avertizat despre pericolul existent cu boilerul criminal!ar trebui sa spuna ca a gresit,am vazut ca jurnalisti renumiti au demnitatea de a recunoaste cand au gresit!ce mare „jurnalist”este acest Dan Badea,care in continuare insista in ignoranta?domnule cosmin nicolaie de ce nu-l intrebati pe acest Dan Badea de ce nu a scris pe prima pagina din ATAC LA PERSOANA despre faptul ca este ucigasul moral al tinerei intoxicate cu oxid de carbon?
PS-Dle stoiciu, v-am trimis spusele unor colegi din presa locală despre f.d.badea, care printre altele susţin că ar fi autorul moral al decesului unei tinere intoxicate cu gaze sau monoxid de carbon.
„Știa de problema boilerului“
Colegul nostru de breaslã, jurnalistul Dan Badea, a povestit cã a locuit timp de o lunã și jumãtate în același apartament și cã o tragedie asemãnãtoare erau sã pãțeascã atît el, cît și iubita lui. Ei s-au mutat împreunã pe 9 ianuarie și, la cîteva zile, fetei i s-a fãcut rãu, fiind la un pas de leșin. Deși inițial a crezut cã este vorba de o rãcealã, jurnalistul a realizat cîteva sãptãmîni mai tîrziu cã boilerul din baie este defect, dupã ce și-a gãsit din nou iubita în baie, de aceastã datã în stare de inconștiențã. „Abia apoi mi-am dat seama cã totul s-a întîmplat din cauza monoxidului de carbon de la boiler. Am sesizat proprietarul și am așteptat timp de o lunã și jumãtate sã se remedieze ceva. Inclusiv mie mi s-a fãcut rãu, ajunsesem într-un timp sã facem duș cu ușile și cu geamurile deschise. În orice moment mã pun la dispoziția procurorului, sã-i spun toate acestea. Eu mi-am fãcut datoria și am anunțat proprietarul, președintele de asociație și administratorul. Ei știu cã a venit ambulanța sã o salveze pe iubita mea. Faptul cã proprietarul apartamentului nu a fãcut nimic pentru a remedia problema legatã de acel boiler a dus la nenorocirea asta!“, spunea Dan Badea. Într-adevãr, Dumitru Rizoiu, administratorul blocului, confirmã faptul cã a fost anunțat de Dan Badea în legãturã cu problema boilerului și cã, la rîndu-i, l-a atenționat pe Vasile Mihãilã (proprietarul de drept al apartamentului) despre necesitatea de a lua mãsuri și de a remedia defecțiunea, lucru care nu s-a întîmplat.
Azi vine raportul ISCIR
Procurorul de caz împreunã cu polițiști și cu reprezentanți ai ISCIR fac cercetãri pentru a se vedea gradul de vinovãție al celor implicați. Directorul ISCIR, Valeriu Tudor, ne-a declarat cã în cursul zilei de azi vor fi fãcute publice concluziile investigațiilor echipei pe care o conduce. „În cursul zilei de mîine (n.r. – azi) se va face public un rezultat al cercetãrilor noastre. Din datele existente pînã la acest moment la dosar, nu existã nici un fel act care sã ateste proveniența boilerului în cauzã. Am înțeles cã proprietarul cumpãrase recent apartamentul, dar el avea obligația de a se adresa unei firme autorizate de ISCIR în momentul în care a cumpãrat locuința. Firma respectivã trebuie sã verifice dacã instalația respectã toate normele, dacã inspecția tehnicã este în regulã. Deocamdatã hîrtiile lipsesc, dar proprietarul spune cã va aduce tot ce a primit de la vechiul deținãtor al imobilului“. Polițiștii au întocmit dosar de cercetare penalã, urmînd ca, dupã ce se vor termina cercetãrile, procurorul care instrumenteazã cazul sã decidã dacã și cine se face vinovat de moartea Andreei Iordan. Potrivit poliției, dacã proprietarul este gãsit rãspunzãtor de producerea tragediei, poate fi acuzat de omor din culpã, ceea îi poate aduce o pedeapsã cu închisoarea între 2 și 7 ani.
Am încercat sã stãm de vorbã și cu proprietarul apartamentului, însã acesta nu a fost de gãsit. Am luat legãtura cu ginerele lui, care a precizat cã în acest caz existã o anchetã în curs de desfãșurare și cã nu dorește sã dea nici un fel de explicație despre ceea ce s-a petrecut în locuința cu pricina.
Cosmin Nicolae
PS-Dle stoiciu, v-am trimis spusele unor colegi din presa locală despre f.d.badea, care printre altele susţin că ar fi autorul moral al decesului unei tinere intoxicate cu gaze sau monoxid de carbon.
Ba Afrimescule, nu colegii din presa locala au spus astea despre mine, ci chiar proprietarii apartamentului de unde ne mutasem, tocmai pentru ca centrala mergea prost. Chiar prietena mea era sa moara, nenorocitule, ca din cauza asta ne-am mutat. Am anuntat peste tot, inclusiv la asociatie, dar proprietarul nu a facut nimic! Ce vina avem noi ca centrala a cedat la o luna dupa ce am plecat noi de acolo?
Pentru jegurile astea insailate, anunt opinia publica de faptul ca, la prima noastra intalnire vei avea parte de un tratament pe masura acestor jeguri: doua flegme si o slam-down la tomberon, acolo unde iti e locul! Ti-am iertat prea multe, dar invocarea unei nenorociri, in care era sa cada victima prietena mea si a cazut victima o alta, nu ti-o iert. Ai grija pe unde umbli ca o sa iasa rau! E doar un sfat!
badeo, credeam ca esti un om normal si nu te bagi in seama cu toti aurolacii. lasa-l naiba pe terminatul de afrimescu. Moare de foame, nu il mai baga nimeni in seama si tu vrei sa il si bati. Moare dracului asta, dintr-un pumn. vrei sa il ai pe constiinta?
Aaa, si sa nu uit, domnule Stefan Dumitru! Cand o sa ne vedem o sa va torn si un sampon in cap, dat fiind ca aveti un conflict cronic si dur cu igiena! Va dati seama ca o sa fiti si imbalsamat? :))
just wanted to say i found this website brilliant cointent and sources. The creator clearly is aware of his/her subject along with the feedback posted confirm what i am saying. Nicely completed.
–––––––––––––––
my website is
http://mini-trampoline.net
Also welcome you!
This blog seems to get a large ammount of visitors. How do you promote it? It offers a nice individual spin on things. I guess having something authentic or substantial to post about is the most important factor.