Primesc în continuare lecții de umilință și de pagubă ieșite din comun anul ăsta

Marți, 31 octombrie 2023. De luna asta, din 7 octombrie, avem pe cap un nou război, de o cruzime de neimaginat – după ce „militanții Hamas” (transformați azi în teroriști), aflați la guvernare în Fâșia Gaza (un fel de regiune autonomă în interiorul fostului ocupant Israel; un „lagăr de concentrare”, cum spune Vaticanul), au atacat prin surprindere Israelul și au ucis „peste 1400” de evrei (în marea majoritate civili nevinovați). În plus, au luat israelieni ostatici (și de altă cetățenie), în jur de 240-250.

Fâșia Gaza, cu ieșire la Marea Mediterană, are doar 41 kilometri lungime și 6-12 kilometri lățime, are cea mai mare densitate de populație din lume, 2.098.389 locuitori (2023). Și este – teoretic – una din cele două componente teritoriale ale Autorității Palestiniene – și de facto, după eliminarea fizică a partidelor concurente, o bază autonomă aflată sub dictatura islamistă a Hamasului. Cum era de așteptat, guvernanții Israelului (incomparabil superiori și ca stat înarmat; Palestina nu are un stat al ei, Cisiordania e tot un fel de colonie controlată de Israel) au trecut la represalii, îngrozind lumea. Azi armata israeliană „atacă din toate părțile Fâșia Gaza”, după cum anunță IDF. Iar autoritățile sanitare din Gaza spun că 8.306 de persoane (din care 3.457 de copii) au fost ucise în atacurile israeliene din 7 octombrie până azi (lasă că oficialii ONU spun că peste 1,4 milioane de civili din Gaza au rămas fără adăpost).

Premierul Beniamin Netanyahu declara azi că „Este timpul pentru război. Nu există nici o șansă de încetare a focului”… Și a cerut opiniei publice internaționale să facă diferența între uciderea celor nevinovați și victimele colaterale „care însoțesc orice război legitim”… Natural, mintea mea judecă și războiul din Ucraina, început în 24 februarie 2022, care nu se mai termină și care face caz de victimele colaterale. Combatanții se pregătesc de iarnă. Azi aflu că „Peste 300.000 de soldați ruși au murit în Ucraina. Cea mai catastrofală statistică pentru armata rusă din ultimii 75 de ani” – Marele Stat Major al Forțelor Armate ale Ucrainei raportează că în ultimele 24 de ore armata rusă a înregistrat 870 de morți. Astfel, pierderile totale estimate ale rușilor au depășit 300 de mii de oameni… Pentru a calcula câte pierderi are Rusia la capitolul răniți, poate fi luat în calcul coeficientul cunoscut încă din cel de-Al Doilea Război Mondial: pentru fiecare ucis sunt 3-5 răniți. Astfel, chiar și la minimum, 300.000 x 3 = 900.000 soldați răniți. Numărul total al pierderilor rusești în Ucraina a depășit deja un milion de oameni (900.000 + 300.000 = 1.200.000). Doamne ferește! Mă întreb dacă trebuie să pun în oglindă și morții și răniții ucraineni din acest război…

E înspăimântător câtă moarte seamănă aceste războaie. Ce socoteli are Dumnezeu, care asistă la asemenea războaie? Unde e mila creștină? Rusia urmăreşte în conflictul din Ucraina să „construiască o nouă lume” lipsită de „hegemonia” occidentală, a declarat preşedintele rus Vladimir Putin… Nebunia sângeroasă continuă, SUA în principal înarmează Ucraina și Israelul (sunt implicate indirect). Slavă cerului că Iranul (de partea musulmanilor) nu se implică în război, că ne-am putea trezi cu declanșarea oficială a unui nou război mondial. Reauziți o variantă a sfârșitului lumii: „Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști… (Luca 21-20-27). Isus Hristos a profețit că sfârșitul lumii, acel moment când Cerurile vor fi clătinate, când oamenii își vor da sufletele de groaza mare care va fi, va fi precedat de un atac fără precedent asupra Israelului”…

Altfel, în ce mă privește, sunt la pământ. Ieri îi scriam unei Doamne care mi-a trimis o primă întrebare de interviu: Din păcate, n-am o stare sufletească bună, să pot să mă concentrez cu adevărat la altceva decât la necazurile mele. Să văd, dacă mai trec zilele, dacă pot să reintru în normal, la sfârșit de săptămână… Îmi merge rău, se pare că am încăput pe mâna celui ce nu mă iubește. De altfel, de anul trecut am așteptat să o pățesc anul ăsta (mai sunt două luni din acest an, e timp să se desăvârșească nenorocirea; sigur, sunt prăpăstios). Știți, pe 28 septembrie mi-au fost furați toți banii din conturile BCR, inclusiv depozitul (vă pot spune și suma: 25.000 de euro, voiam să-i cumpăr fiului o mașină automată). De necrezut, fix peste o lună, adică sâmbăta ce a trecut, 28 octombrie, mi-a fost suspendat permisul de conducere pe două luni (pentru prima oară în viață), am fost amendat cu 870 lei – pentru că am mers cică pe contrasens (într-un loc fără indicatoare; din apropierea Cimitirului Sudic, la Focșani). Vă dați seama cât sunt de supărat (vin sărbătorile și aveam nevoie de mașină; acum am și sărbătoriri în familie)… Iar ieri am căzut urât, împins de la spate, în joacă, de un câine mare cât omul, Labrador, al fratelui meu, la Adjud, la casa părintească, și m-am accidentat la mâna dreaptă și la cap, mi-a curs sânge și am dureri…

Să o iau pe rând. Pentru curioși – afacerea furtului online de pe contul BCR (și depozitul). A trecut o lună și BCR m-a anunțat pe e-mail: Crezi că ai căzut victimă unei astfel de metode de fraudare? Informează imediat Banca, securizează-ți imediat telefonul prin dezinstalarea aplicațiilor de „control la distanță” și întrerupe orice legătură cu atacatorul. Banca nu poate restitui pierderea ta în cazul în care ai furnizat conștient, sau din eroare, date personale, coduri de securitate sau coduri de autorizare tranzacții. La fel de important, nu uita să te adresezi autorităților pentru a face o plângere penală! Deci BCR s-a spălat pe mâini, că ea nu poate să facă poliție… Am depus plângere la Poliția Brașov. Mi-a scris pe e-mail Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov că s-a trimis mai departe spre „analiză și competentei soluționări” DIICOT Brașov – și gata, n-am nici un alt semn. Oricum, mi-am luat adio de la banii furați, înțelegând exact pe ce lume trăiesc, totuși. În privința suspendării pe două luni a permisului de conducere și amenzii de 870 lei, la fel, am pus cruce unei contestații ce ar fi meritat să o depun la judecătorie (fiind pus într-o situație absurdă, în care poliția Focșani mi-a transmis să merg pe contrasens, să trag pe dreapta). Am plătit amenda pe Ghișeul.ro.

Ce e teribil e că habar nu am de unde pot să recuperez permisul de conducere după ce trece suspendarea de două luni (prin 13 ianuarie 2024 adică), fiind prima oară când mi se întâmplă asta (după 20 de ani de condus, zi de zi), am căutat pe internet și nimeni nu are un răspuns exact, la Poliția sectorului 6 unde stau, la Poliția din Udriște sau la DGPCI Pipera (în condițiile în care eu am domiciliul stabil la București și locuiesc de fapt la Brașov, flotant). Mă gândesc serios să mă las de condus mașina (chiar dacă la vârsta mea și a Doinei mașina ne ajută la cumpărături, locuind departe de magazine la Brașov; nu mai spun că vom avea oaspeți la sărbătorile iernii, plus ziua de naștere „rotundă” a Doinei), nu mă simt în siguranță printre șoferi și polițiști de la rutieră, e un stres inutil. Sunt excedat, mereu se așază altă supărare pe o supărare și mai mare, primesc lecții continue de umilință și de pagubă ieșite din comun anul ăsta.

Cu criticul Iulian Cătălui, la Brașov

Un eveniment particular în familie – a apărut acum al 9-lea roman al Doinei Popa, intitulat „Firul de iarbă” (la Editura Eikon). Printr-un noroc, Doina a avut ocazia să împartă cu autograf exemplare din cartea ei la scriitori, critici, prieteni, rude – fiind invitați pe 12 și 13 octombrie la „Recitalurile Revistei Hyperion” la Botoșani (ocazie cu care a fost sărbătorit la 70 de ani Gellu Dorian) și la Târgul de carte de la Brașov pe 21 octombrie (unde Editura Junimea mi-a relansat jurnalul „De uz strict personal”). Apoi am fost invitați la lansări de carte la Adjud, prin Biblioteca Orășenească (în 27 octombrie) și la Focșani, la Târgul de carte patronat de Biblioteca Județeană Vrancea (în 28 octombrie; din nefericire, suspendarea permisului de conducere pe două luni și amenda primite în dimineața acestei zile mi-a stricat tot cheful de viață; Diavolul se ține de mine, nu mă slăbește; „poate e și un blestem la mijloc”; am stat mai mult deoparte la manifestarea din după-amiaza acestei zile, cu lansarea romanului Doinei Popa; oricum, ea trebuia să fie în prim-plan).

Cu ai noștri: Viorel Gavrilă (soțul Itei), surioara Mela, surioara Ita și frații Valentin și Doina Popa (la Focșani)

E jurnal lunar acest blog al meu. În ziua când teroriștii Hamas intrau în Israel prin surprindere și ucideau la întâmplare, eu am urcat pe munte, la Cabana Mălăiești. Am scris atunci pe contul meu Facebook (text însoțit de 70 de poze): Pe munte, de la o cabană la alta, sâmbătă, 7 octombrie 2023. De data asta, supărat, să încerc să mai uit, să-mi distrag atenția, să mă mai îmbunătățesc sufletește la înălțime. Supărat, e puțin spus – pe 28 septembrie am descoperit că mi-au dispărut toți banii din contul de la BCR (și din cel de economie – depozit, bani mulți, „adunați de o viață”). Pur și simplu conturile mele BCR au trecut pe 0,00 lei. Nu pot să cred, am fost asigurat că nu se poate face nimic, am fost o nouă victimă a hackerilor… Am urcat pe munte, singur, copleșit de gânduri negre – am venit la Bușteni (33 km cu mașina, numai dus; la Brașov erau 4 grade), la Cabana Gura Diham, de unde am urcat pe Bucegi pe banda roșie de la ora 9.15. La Cabana Poiana Izvoarelor (1455 metri; e închisă) am ajuns după o oră. Am urcat mai departe pe triunghi roșu până la 1789 metri (de la 1500 metri îmi înghețau mâinile), de unde aveam să cobor la ora 12.45 la Cabana Mălăiești (1720 metri), pentru prima oară, pe la Pichetul Roșu și La Prepeleac. Erau zeci de turiști aici (tineri), o frumusețe de loc, era soare dar și un vânticel rece, tăios.

Cabana Mălăiești e înconjurată de munți majestuoși (sunt o cetate naturală), într-o fundătură superbă. Am mâncat trei sandvișuri și două batoane de ciocolată. Am băut de-a lungul traseelor un litru și jumătate de apă minerală. La ora 14 am pornit în circuit, pe alt traseu (necunoscut mie), pe Glăjărie, pe bandă albastră; până la un pârâu vijelios am tot coborât, în fel și chip, dincolo de pârâu (aflat la vreo mie de metri), intrat pe cruce albastră, am urcat numai abrupt, mi-au mers fulgii, mă opream tot timpul să-mi reglez respirația. După două ore, la ora 16, am sosit la Cabana Diham (plină și ea de turiști tineri), am băut o cafea. Și am plecat mai departe, pe triunghi albastru, să nu mă prindă penumbra pădurii, să nu mai văd marcajul. Înainte de ora 17.30 am fost înapoi la Cabana Gura Diham… Am mers 23,82 kilometri (33.996 pași), conform pedometrului de pe mobil. Nu înțeleg în continuare cum pot să merg atât pe jos, opt ore, pe puțin. Am urcat și am coborât pe munte (trasee dificile; pe alocuri cu lanțuri și scări metalice), am vrut să mă răzbun pe ghinionul și prostia mea legate de bani. N-am noroc la bani, din contră. Într-un fel, parcă mi s-a mai îmbunat supărarea (povești) după atâta oboseala fizică… Încă o zi minunată pe munte. Abia seara am aflat de grozăvia din Israel, care m-a făcut să-mi piară toată bucuria zilei.

Cum mai trece viața. Sâmbătă dimineața, la 8.15 când m-a oprit poliția la Focșani, mergeam la o pomană din familia Doinei Popa și a fratelui ei Valentin, la biserica din cimitir și la morminte (eram la 50 de metri de cimitir când am fost oprit; o oră a durat completarea procesului verbal, indescifrabil scris, în care nici măcar nu e consemnată perioada de suspendare a permisului de conducere; aș putea să-l contest, dar mi-e scârbă). Acum sunt tot supărat de necazurile mele și sunt tot cu dureri de la căzătura provocată duminică în joacă de un câine cât un om. Ajuns duminică seara acasă la Brașov, am constatat că mă doare din ce în ce mai tare în gât și că mi-am pierdut simțul gustului; lasă că tușesc noaptea, strănut des, a reapărut Covidul? L-am luat te pomenești de la un critic (lângă care am stat la lansarea de carte a Doinei), care avea pe figură masca de rigoare, nu l-am întrebat de ce o poartă. În anii din urmă eu am ignorat Covid 19, te pomenești că o pățesc la acest final de an, drama provocată de el îmi mai lipsea – ar fi tot o încununare a mersului meu din rău în mai rău…