Duminică, 29 noiembrie 2020. La ora când scriu, Bau-Bau Covid-19 își vede jigărit de drum, conform https://www.worldometers.info/coronavirus/ au fost înregistrate 62.729.975 cazuri de infectare cu noul coronavirus (din care 43.349.223 s-au însănătoșit) și 1.460.995 decese în lume. Sigur, cifrele sunt relative. SUA conduce cu 13.612.116 cazuri infectare și 272.269 decese „asociate Covid-19”, cum se spune mai nou la noi (azi, 15 morți în SUA) la o populație de 331.801.570. În Europa conduce Marea Britanie 58.030 la decese „asociate Covid-19” (niciunul înregistrat azi), la o populație de 68.032.876 (depășește SUA la testele făcute). China, cu o populație de 1.439.323.776 a rămas din primăvară la 4.634 de decese. România, 148 decese „asociate Covid-19” azi (11.193 de toate) la o populație de 19.184.270 (cu 471.536 cazuri infectare, însănătoșiți 348.852). Faceți socoteli singuri.
România are în continuare cu ce să se laude la nivel de decese „asociate Covid-19”, deși a adoptat măsuri draconice restrictive, transformată într-un stat polițienesc (nimic mai deplorabil decât să amendeze oameni care nu poartă mască pe stradă sau care participă la o slujbă religioasă; sau care interzice pelerinajul de Sf. Andrei, Ocrotitorul României, îmi e groază de vânătoarea de vrăjitoare de mâine).
Provizoriu, neavând surse de informare, am făcut o listă cu scriitori de o anumită recunoaștere publică dispăruți în acest an al „pandemiei” SARS-CoV-2 (Coronavirusul sindromului respirator acut sever 2): prozatorul Paul Goma și poetul Miron Kiropol au murit la Paris; criticii literari Liviu Grăsoiu, Radu Călin Cristea, Mihai Diaconescu (au murit la București), Andrei Moldovan (la Bistrița-Beclean), Florin Faifer (la Iași); poeții Octavian Doclin (la Reșița), Ilie Constantin, Clara Mărgineanu, Paul Daian, Toma George Maiorescu, George Anca, C.D. Zeletin (la București), Paul Sân Petru (la Galați), Petru Scutelnicu (la Bacău), Stere Bucovală (zilele trecute, la Brăila), Lucian Mănăilescu (la Râmnicu Sărat), Aurel Pop (la Satu Mare), traducătorul Constantin Frosin (la Galați). Mulți poeți dispăruți în acest an nefast (prozatorii sunt favorizați de soartă), nu? Pe site-ul Uniunii Scriitorilor sunt la In Memoriam pomeniți mulți alți scriitori (poeți, prozatori, dramaturgi), critici și traducători dispăruți în acest an, mai puțin cunoscuți mie (curios, pe https://uniuneascriitorilor.ro/in-memoriam/ unii dintre cei trecuți de mine mai sus lipsesc, n-au ferpar). Știu că au murit de Covid-19 câțiva dintre cei numiți de mine, înmormântați în condiții dezumanizante. Pe de altă parte, cunosc scriitori care au trecut cu bine cumpăna, după ce au fost internați în spital cu Covid-19, slavă cerului!
În ce mă privește, privesc fatalist în continuare „fenomenul mizerabilului nou coronavirus”, dacă o fi să o pățesc, atâta pagubă, „mi-am trăit traiul”. Cum am mai spus, gripa teribilă luată în 15 ianuarie 2020 la Botoșani, care ne-a chinuit două luni (pe mine și pe Doina Popa; dacă se lungea în martie, când a fost instituită inutil starea de urgență în România, cu siguranță deveneam victime ale sistemului, eram declarați „pozitivi cu Covid-19”, carantinați în spital) se pare că ne-a imunizat un pic în fața actualei „pandemii” (nici OMS n-a declarat oficial „pandemia”, dar la noi o tot ținem gaia-mațul cu „pandemia”), cel puțin așa ne iluzionăm… Îmi văd în continuare de ale mele, cum mi-am văzut tot anul, deși de la o vreme sunt tot mai nemulțumit de mine, m-am lenevit inadmisibil (efect psihic al „statului obligatoriu în casă”), nu am mai urcat pe munte, nu am mai ieșit la o preumblare prin jurul casei (la cumpărături merg cu mașina), nu mă mai recunosc (e adevărat, neurcatul pe munte e legat în primul rând de faptul că nu mai sunt lăsat de Doina să urc singur; urșii rămân un pericol pentru cei singuri întâlniți pe trasee turistice, plus eventualitatea unei accidentări; Doina nu mai poate să facă efort fizic să urce pe munte, își menajează inima; am avut anul ăsta experiența unor expediții pe munte în pas forțat, însoțit de tineri brașoveni care aveau probabil de realizat recorduri personale de ascensiune, „îmi scoteau sufletul”, n-aveam timp nici pentru a face o fotografie, am renunțat la asemenea experimente fizice).
La masa de scris sunt mai mult absent, mi-am încetinit bioritmul, mă achit doar de obligațiile cu articole la reviste la care am rubrici (am renunțat acum și la colaborarea la revista lunară Argeș după ce D.A. Doman a plecat de la șefia ei; după ce mi-am retras colaborările la revistele Contemporanul. Ideea Europeană, Salonul literar și Pro Saeculum; mai colaboram la revistele Contraatac și Cartelul metaforelor, până să-și înceteze apariția; îmi prea ajung colaborările lunare la revistele Viața Românească și Expres cultural, la două luni la revista Scriptor, la trimestru la revista Bucovina literară, la jumătate de an la revista Ardealul literar) sau la reviste la care sunt invitat să colaborez cu versuri (rar, cu proze scurte) sau răspunsuri la anchete literare și aniversări.
Bat pasul pe loc, scriu pentru sufletul meu, când am chef (și am chef tot mai rar; m-am îndepărtat la masa de scris de proză și teatru; prefer să citesc volume de proză traduse, mirat de cât de inspirați pot fi unii autori ai lor; citesc, firește și cărțile primite de la prieteni, îndeosebi de versuri). Pierd zilnic ore la rând pe telefonul mobil, pe WhatsApp și Messenger, pe Facebook și e-amil, cu videoclipuri documentare, filme, poante și texte incitante. Citesc pe internet pe laptop în prostie nu numai știri (sunt atâtea site-uri de agenții și ziare; mă stresează știrile, mai ales cele politice, îmi strică ziua, dar nu mă pot dezvăța), uneori cărți pdf, cel mai adesea reviste de cultură de proporția unei cărți. La biroul meu strâmt din Brașov, „pe colț” (așa a fost să fie, mic) stau tot mai mult pisica și motănelul, lasă că tot ei îmi ocupă scaunul ergonomic și mă obligă să stau pe un scaun de bucătărie.
În text, fotografii de acasă, de azi.
0 Comments