Revista săptămânală Luceafărul de dimineață apare lunar acum. Revista Sud a dispărut. Lansare Nichita Danilov la București

Duminică, 30 octombrie 2011. E curios că a mai dispărut un săptămânal literar – Luceafărul de dimineață, revista Uniunii Scriitorilor a devenit lunar. Fostă revistă săptămânală a tinerilor, acaparată de PCR-Securitate până în Decembrie 1989 (azi nu mai vrea nimeni să-și amintească de conducători ideologi precum N. Dragoș și N. Dan Fruntelată), publicația Luceafărul a fost abandonată la Revoluție, în locul ei apărând săptămânalul Contrapunct (dedicat optzeciștilor; pe care eu l-am condus până în ianuarie 1991, când mi-am dat demisia). Citesc pe site-ul revistei că Luceafărul are apariție neîntreruptă din 15 iulie 1958, când a apărut prima oară. Nu este adevărat. Nu știu exact când a fost reluată apariția acestei reviste de Laurențiu Ulici, după Revoluție, probabil după ce a dispărut practic săptămânalul Contrapunct, îngropat de Ion Bogdan Lefter, Elena Ștefoi și Hanibal Stănciulescu… După moartea lui Laurențiu Ulici a condus-o Marius Tupan, după moartea lui Marius Tupan publicația a intrat cu totul în degringoladă (amestecată într-o afacere cu o fundație cu același nume; nu spun că pe vremea lui Marius Tupan revista nu apărea în perioada vacanței; de unde… „apariție neîntreruptă”?), și-a pierdut și titlul la OSIM. Azi revista săptămânală, cum subliniam, a devenit lunară – practic, dispare din actualitate. Pe siteul revistei n-au fost făcute modificări, poți citi că apare săptămânal și că Gelu Negrea e redactor-șef. Nu, Gelu Negrea nu mai e salariat al revistei Luceafărul de când revista a devenit lunar, a rămas pe același post de director Dan Cristea (supraviețuitor de la revista Luceafărul a PCR-Securitate de dinainte de Revoluție, să ne fie de învățăminte) – ce-o fi atât de greu să se actualizeze date elementare pe acest site al Luceafărului? A mai rămas pe piață, săptămânal al Uniunii Scriitorilor, numai revista România literară. Particulare mai sunt acum reviste săptămânale literare de actualitate Observator cultural și Cultura. Plus Dilema Veche și revista 22, de atitudine. Dacă nu punem la socoteală și foile de moravuri, miștocarii Cațavenci, rupți în trei (Academia Cațavencu, Cațavencii și Kamikadze), în care semnează scriitori.

A dispărut din peisaj, din vară, revista de cultură intitulată Sud, scoasă 11 ani de un publicist (fost consilier la Ministerul Culturii), Constantin Carbarău pe banii Primăriei orașului Bolintin Vale (unde el își are casa părintească). Sud se impusese pe piața literară, aduna semnăturile scriitorilor din sudul țării, din Bărăgan, din județele Giurgiu, Ialomița, Călărași, Teleorman, Ilfov și din Capitală, în principal, dar era o revistă deschisă tuturor. A impus în timp și un concurs intitulat „Dimitrie Bolintineanu” care a debutat poeți, prozatori, critici, eseiști, azi mulți dintre ei sunt un nume în literatura română. Brusc, redactorul-șef s-a îmbolnăvit și revista a dispărut, degeaba au încercat să o resusciteze cei din redacție. A fost chiar o minune că primăria din Bolintin Vale ținea o revistă de nivel național.

***

Marți, 25 octombrie, Nichita Danilov și-a lansat volumul de versuri „Imagini de pe strada Kanta” apărută la Editura Tracus Arte, la Librăria Cărturești din București. Cum cititorii știu Librăria Cărturești din prejma cinematografului Patria, am venit acolo – ținând să fiu cordial cu poetul ieșean până la capăt (vă reamintesc, luni, 24 octombrie am fost la Club A la întâlnirea cu Nichita Danilov la Cafeneaua critică a lui Ion Bogdan Lefter; două zile în urmă am scris despre mărturisirea lui aici). Am venit cu Doina. I-am întâlnit pe magistrul Mihai Șora (însoțit de grațioasa Luiza Palanciuc) și pe graficianul premiant Vlad Ciobanu în fața Teatrului Nottara – că nu se ține lansarea aici, ci la Librăria Cărturești din interiorul Muzeului Țăranului (habar nu aveam de ea, voi merge pentru prima oară acolo). Am luat un autobuz 300 din Piața Romană pentru trei stații. Aici, aceeași situație ca la Club A, erau o mână de curioși. E prea de tot, dezinteresul bucureștenilor (mai ales al scriitorilor bucureșteni) depășește orice imaginație. Uluitor, însă, la această lansare a venit marele Mihai Șora, care pe 7 noiembrie împlinește 95 de ani! Admirabilă personalitate… Au mai fost de față Ioan Cristescu, directorul editurii unde a apărut volumul lansat, și socrul lui Mircea Dinescu, Albert Kovacs, în afara celor pomeniți. Moderatorul lansării a fost Cosmin Perța (redactor la Editura Tracus Arte, alături de Teodor Dună), care a anunțat că orice editură își dorește să-l publice pe Nichita Danilov, că e un scriitor paradigmatic și ieși dintr-o lectură de Danilov schimbat, nu contează că mai are și detractori, avem de a face cu una din cele mai mari cărți vizionare. Vor vorbi Dan Cristea, Luigi Bambulea și Paul Cernat (care a fost la un pas să rateze lansarea, încurcând zilele programării ei), toți trei au anunțat că vor scrie despre această carte. Dan Cristea: eu cred în prozatorul Nichita Danilov, proza se simte în poezia lui, e un poet al inexprimabilului, plin de profeții sulfuroase biblice, e ceva eretic în bolboroselile lui, viziuni fantastice, eu am afinități cu poezia expresiei eului postromantic, oamenii își pierd fața în poezia lui, devin manechine. Urmează în carte o parte a alter-egoului, care nu e pe sufletul meu, poezie a urâtului de viață, a dezolării și disperării fără speranță și mântuire. Dan Cristea citește la final poemul pe care eu l-am publicat aici când i-am prezentat lui Nichita Danilov cartea. Luigi Bambulea (aflat la a treia facultate, la Arte acum la București, după Litere și Teologie la Cluj): avem în Danilov un poet și un prozator relevant, cu un anume tip de vizionarism, un poet atipic față de generația 80, numai acest gen de poeți atipici au rezistat. Un anume tip de expresionism, de problematizare și angoasă metafizică, poezia lui e regizată, are mai multe niveluri de realitate, vede în spatele lucrurilor, o regie liturgică, orfică, bizantină, în manieră maniheistă. Are în versuri și manierism necanonic, are consistență cât se exhibă… Paul Cernat: avem în Danilov un mare singuratic, îmi place foarte mult, e o poezie complexă și subtilă, care ia în răspăr postmodernismul, e un poet polimorf, la rusul Nichita Danilov se vede dimensiunea mistică, poemul e dramatizat, are o amprentă stilistică, creează atmosferă, continuitate, e ceva hipnotic în poezia lui, vorbește prin sugestie și ghicitură, el a ajuns la un nivel la care nu mai putem accepta scăderi. Are obsesia vidului, regia și scenariul dau de gol narativitatea. Danilov n-are precursori, el crește la bursa valorilor, pariază pe o dimensiune de permanențe, e un spirit meditativ, e cel mai important poet în mistică, el vestește poezia nouă, care recuperează lirismul, enigmaticul, e un poet la care țin… Vorbe mari, care l-au încărcat la maximum pe Nichita Danilov – a doua zi având să plece de la Iași la Chișinău, să primească și acolo onoruri. Danilov e urcat pe cea mai de sus creastă, să aibă mare grijă la coborâre.

PS. Iubitorilor de teatru original contemporan, o invitație la o lectură cu actori – pentru mâine:

Clubul dramaturgilor  – o nouă lectură, luni 31 octombrie –

O nouă întâlnire a Clubului Dramaturgilor va avea loc luni, 31 octombrie, ora 18, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor.

Va fi prezentată în spectacol lectură piesa DUBLURA de Petru Ionescu, în regia autorului.

Vor citi actorii Virgil Constantin, Silvia Codreanu, Gabriela Hamzescu.

Spectacolul-lectura va fi urmat, ca de obicei, de discuții critice. Moderator: Emil Lungeanu.