Scara noastră de bloc atrage energia negativă? Îndreptare de la Adrian Alui Gheorghe. La noapte, la Maratonul de poezie

Vineri, 22 octombrie 2010. E ceva în neregulă, la nivel energetic, mă tem, cu scara noastră de bloc („scara scriitorilor din strada Bibescu Vodă”), atrage răul la cei slabi de înger. Nici dacă o părăseşti, dacă vinzi apartamentul, nu eşti scutit de nenorocire – răul vine după tine. Am exemplul celor doi poeţi care şi-au vândut apartamentul de pe scara noastră de bloc şi la câţiva ani după aceea s-au sinucis acolo unde s-au mutat (Ion Stratan, foto, şi Cornel Brahaş). Vă reamintesc, din 1991 aici au murit criticul Al. Protopopescu (în condiţii dramatice, bătut), poeţii Ion Roşu (cunoscut mai mult ca istoric literar) şi Dan Laurenţiu. Plus traducătorul Ion Covaci, zilele trecute. Dar nu numai atât – fiul unei editoare de pe scara de bloc s-a sinucis (cred că era student), soţia lui Dan Laurenţiu şi-a turnat benzină pe cap şi s-a desfigurat îngrozitor, a supravieţuit în condiţii limită (a şi murit între timp).

În mod straniu, scara noastră de bloc atrage şi aurolacii, degeaba o ţinem încuiată (e adevărat, celelalte scări de bloc de pe strada noastră au angajaţi portari; nu e greu de înţeles că au angajat portari să-i protejeze în faţa aurolacilor şi hoţilor, care fac ravagii în Bucureşti; noi nu ne permitem să plătim portari). Am tot făcut caz de isprăvile aurolacului „Florin” – ultima oară, deunăzi, cu tentativa lui de sinucidere la etajul 8 al scării noastre de bloc. Miercuri noaptea, pe la ora 2, ne-am trezit iar cu trei maşini de pompieri în spatele blocului, cu salvări şi maşini de poliţie – aurolacii au dat foc la etajul 8, probabil la ghenă (că n-au acces în altă parte). Pompierii au urcat opt etaje de furtun spre locul de incendiu, vă imaginaţi ce balamuc a fost, ce miros de ars şi apă scursă de la etajul 8 în jos. Au anunţat la 112 tot cei din blocul vecin, probabil s-au învăţat să se aştepte la orice de la scara noastră de bloc (las la o parte faptul că nouă ni se taie extrem de des curentul electric şi lor, celor din blocul din spatele scării noastre de bloc, nu). Am văzut cum poliţia alerga după aurolacul Florin şi cum nu reuşea să-l prindă. Nu pot decât să mă închin. Azi l-am întâlnit pe aurolacul Florin în faţa uşii de la intrare, îşi admira tăieturile de lamă cicatrizate pe abdomen (deşi erau 11 grade afară, el era cu cămaşa deschisă până la piele, peste cămaşă având o scurtă de iarnă). L-am întrebat dacă el a pus foc la etajul opt alaltăieri noapte pe scara noastră de bloc – nu, mi-a răspuns, au fost doi ţigani, s-au răzbunat. Tot aurolaci ca tine? Da. Interesant. E o luptă de delimitare a terenului ocupat, aurolacii se comportă ca nişte animale de curte atunci când sunt drogaţi, fiecare cu haita lui, ţiganii au mai mult succes să supravieţuiască în condiţii limită, n-au nici un fel de scrupule, „bagă şi cuţitul, la o adică”.

***

Primesc de la Adrian Alui Gheorghe (în fotografie citeşte la maratonul nocturn de poezie la Casa Albă din Frasin, la Festivalul Labiş) un e-mail de îndreptare, la pagina mea de jurnal online (https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/10/n-am-fost-laureat-al-concursului-n-labis-desi-a-avut-zeci-de-premiati-pe-editie-42-de-ani-ce-ne-spune-istoria-literara/) N-am de gând să-l comentez şi aici:

Intr-una din zile vorbesti despre laureatii de la Nicolae Labis ….! Mie ar trebui sa-mi fie rusine ca am luat premiul NL in 1980? Ca nu-mi dau seama dupa comentariul tau …! Nu, nu-mi este ….! Eram in perioada numita generic „vai de noi!”, cind voiam sa iesim la lumina, habar nu aveam de gardurile cu sirma ghimpata din jur. Vezi prefata mea la vol I din jurnalul lui Aurel!

Apare pe lista ta, la un moment dat, un N. Cretu. Este vorba, din cite stiu de Dan Verona, care se numeste, de fapt Nicolae Cretu si a crescut la Casa de copii din Piatra Neamt (vezi Ingerii chilugi). Mai tirziu a luat alt premiu sub numele de Dan Verona. Apare un alt nume, Eugen Vasiliu, nu e magistratul, e un profesor de filosofie din Piatra Neamt, fost presedintele Organizatiei Judetene a Pionierilor Neamt pina in 1989 …!

Vezi ce informatii importante de istorie a literaturii detin?

Preocupat,

Adrian Alui George Calinescu

I-am răspuns (am mai avut două comentarii de bun simţ la această pagină de jurnal online a mea, semnate Yigru Zeltil şi Mihnea cel Rău – lor le-am răspuns direct pe pagina de jurnal / 17.10):

Am pus problema ediţiilor dintai, cand am participat si eu la acest festival – dupa ce eu n-am mai trimis (nu-mi mai amintesc, am impresia ca era si o limita a varstei sa participi, 25 de ani?), au aparut nume premiate care conteaza pentru literatura romana, intre care si tu. Nu te mai alinta. In privinta lui N. Cretu/Dan Verona, regret, a fost un foc de paie.

Multumesc pentru informatii, le voi consemna.

***

În această noapte de vineri spre sâmbătă voi participa (cred) la un maraton nocturn de poezie – organizat de Institutul Cultural Francez (habar nu am unde are sediul, sper să-l nimeresc). Are şi afiş, îl public aici (daţi click pe el să-l măriţi). Aurel Maria Baros şi fiica lui, Linda Maria Baros (poetă premiată în străinătate şi traducătoare de o rară generozitate) m-au anunţat de programare, după ce Sidonie Mézaize, Chargée de Mission – Bureau du Livre, Ambassade de France en Roumanie, Service de Coopération et d’Action Culturelle (la sfatul cuiva) m-a invitat să confirm participarea mea la Marathon de poésie le 22 octobre dans le cadre de notre Marché de la poésie. Iniţial am refuzat, politicos, mărturisind că nu ştiu limba franceză. Mai apoi a intervenit Aurel Maria Baros, mi-a scris: Poeziile vor fi citite de o actrita în franceza si de tine în româna. In total, cu aproximatie, 30 minute. (Ar fi bine sa ai inca o poezie – doua la tine, pentru orice eventualitate.) Şi apoi am primit prin el programarea lecturilor:

Cher Aurel,

Ion Mureşan, Alexandru Muşina, Simona Popescu, Lucian Vasilescu, Ioan Es. Pop, Angela Marinescu, Floarea Ţuţuianu, Gabriel Chifu, Marin Mălaicu Hondrari, Beatrice Popescu, Cosmin Perţa, Liviu Ioan Stoiciu, Mihail Gălăţanu, Paul Aretzu, Şerban Axinte, Mircea Bârsilă şi Marian Drăghici.

Avec tous mes remerciements !

Sidonie

Maratonul de poezie nocturnă începe la ora 21. Probabil că n-am să rămân până al final – o socoteală băbească spune că la o cifră de 17 poeţi invitaţi înmulţită cu 30 de minute fiecare… nu ajungi nicăieri (trebuie să acoperi opt-nouă ore de recital; nici cei mai rezistenţi auditori n-au şansa să facă faţă). Rândul meu ar veni pe la ora 2, iar ultimului, i-ar veni rândul la ora 5. N-ai cum să stai până dimineaţa – când ai ocazia să mai citeşti pereţilor. Personal, de regulă sunt gata să ascult poezie o noapte întreagă (nedormind nopţile, îndrăgostit de poezia altora)… Voi vedea la faţa locului care e atmosfera. Lasă că am o problemă în plus: a doua zi, sâmbătă, la ora 10, trebuie să fiu la Bolintin Vale la Festivalul „D. Bolintineanu” (Zilele revistei Sud, unde colaborez), faţă de care am obligaţii…