Miercuri, 5.05.2010. Un vrăbioi ciripea trist pe o creangă, părăsit de vrăbiuţă… Dar aşa de trist, că mi se rupea mie inima, mi-a spus Doina. Dar de ce era aşa trist? Ce, s-au terminat vrăbiuţele? E plină lumea de vrăbiuţe, ar trebui cineva să-l trezească la realitate. Alo, vrăbioiul care ciripeşti atât trist? Mă auzi? Vino-ţi, domnule, în fire, a venit primăvara, sângele curge mai repede în toate vrăbiuţele, nu numai în vrăbiuţa care te-a părăsit pe creangă! Ia uită-te în jur mai bine… Priveam, de pe malul lacului din Parcul Carol la vrăbiuţele (fiecare copac avea vrăbiuţe) care se făceau că plouă, că nu fac decât să ciugulească insecte de pe crenguţe, săreau din crenguţă în crenguţă şi se apropiau de vrăbioi, aşa, întâmplător. Or fi vrăbioii mai rari, stăpâni pe crengile copacilor? Stăteam sprijinit de tulpina unui copac uriaş şi tot priveam lung printre crengi, ascultam ciripitul amestecat al păsărilor din parc, nu numai al vrăbiuţelor, era un cântec general pe care memoria mea încerca să-l definitiveze în cinstea zilei însorite de duminică, în care pe lângă ciripit şi cântecele de păsări se aude apa curgând. Cum să nu uiţi de nefericirea ta, scoasă la vânzare pe acest jurnal online? 
Din când în când în dreptul meu scotea capul din lac o ţestoasă sperioasă (probabil că toate ţestoasele din lac ştiu că eu am acasă două ţestoase, îmi citesc gândurile) şi din loc în loc pe întinderea lacului se făceau rotocoale, respirau peştişorii… Ştii că porumbelul mascul şi porumbiţa chiar au lapte de porumbel în guşă, e o glandă care-l produce? Cu el îşi hrănesc puii, care vâră ciocul, cu căpşorul lui cu tot, în gura părinţilor lor şi ciugulesc lapte de porumbel. Îl ciugulesc sau în beau? Cum să-l bea din guşa porumbelului sau porumbiţei? Aşa, cum bem noi cu paiul… Eu ştiu? Au înflorit şi castanii în parc, sutele de candelabre (inflorescenţele lor au o formă de candelabru invers decât cel din biserică, nu e suspendat, ci crescut în sus) măresc lumina zilei, n-are cine să-i admire? Lalelele s-au veştejit de la ultima noastră vizită în parc, vezi ce trecător e totul? În schimb, a înflorit liliacul. Frumuseţea lor nu e trecătoare, se transmite ca o ştafetă de la o floare la alta, de la un peisaj sufletesc la altul… 
Ajuns în dreptul celuilalt lac din Parcul Carol, la insula gâştelor, i-am admirat şi pe cei doi pui de gâscă, zgribuliţi, nesiguri pe ei, pe când gâştele şi gâscanii se spălau cu ciocul între pene, iar printre ele vrăbiuţele şi vrăbioii mâncau din pâinea ruptă (lăsată hrană gâştelor), în timp ce în apa lacului peştii roşii se grupau, mergeau în şir indian, se împrăştiau şi iar se grupau, făceau exerciţii de apărare – câtă pace şi împăcare. Nu simţi nevoia să gândeşti pozitiv? Nu, simt nevoia să spun o rugăciune, primitiv, să nu fie ultima oară când conştientizez pacea şi împăcarea în Parcul Carol „dintre planul vegetal şi cel animal, al celor ce nu cuvântă”, la nivel esenţial. Ştii ce spunea Edgar Cayce, celebrul medium american: că modalităţile de pătrundere a bolilor şi suferinţei în corpul uman sunt urmarea „otrăvurilor cognitive”, secretate de gândurile negative. Şi recomanda, pentru cei ce nu sunt în stare să-şi activeze gândirea pozitivă, un mijloc simplu şi fundamental de meditaţie, prin intermediul rugăciunii Tatăl Nostru. Rugăciunea induce gândirea pozitivă, care reglează glandele vitale… De câte ori simţi că te pierzi, spune Tatăl Nostru în gând. E o „legătură vibraţională” între rugăciunea Tatăl Nostru şi glandele endocrine: rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aură, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine, in special pe hipofiza, apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si, in special, al sistemului sanguin…
***
Promiteam ieri, aici, că revin asupra Memorialului scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist. Vă invit să citiţi o pledoarie extraordinară a celui ce a iniţiat acest Memorial, însuşit de Uniunea Scriitorilor, semnată de Ion Lazu, daţi click pe Scriitori încarceraţi.1.doc. (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Recitiţi, totodată, lista Memorialului scriitorilor încarceraţi, întocmită de acelaşi Ion Lazu („Lista lui Lazu”), daţi click pe lista Memorialul Cărturarilor încarceraţi (şi iar click pe dreptunghiul apărut). N-am să mai comentez nimic pe seama aspectului moral al turnătoriei de după eliberarea din puşcăria politică, e dureros că după 20 de ani de postcomunism nu simţim decât nevoia desfiinţării scriitorilor care au fost victime ale comunismului, şi nu lăsăm ochii în jos. 
Citez câteva rânduri din Ion Lazu: Cu privire la „Lista lui Lazu” au existat, nu voi trece sub tăcere, şi alte cârteli: Păi am înţeles că ăsta a turnat… Vai, e adevărat, trebuie să fi fost şi dintr-aceştia, nu chiar puţini, după cum au decurs lucrurile în malaxorul carceral… Au fost supuşi la chinuri sălbatice, la schingiuiri, carceră, înfometare, bătăi la tălpi, unghii smulse, dinţi scoşi, degete strivite, coaste zdrobite, la câte alte bestialităţi pe care numai mintea diavolului uman le poate născoci, iar niciodată animalele de pradă. Aceste schingiuri nu se terminau decât cu leşinul, cu moartea… sau cu capitularea. Însă fiind vorba chiar despre limitele umane, nu ne vom pronunţa noi, care nu am trecut prin asemenea încercări. Nu vom arunca piatra. Îi pot judeca doar cei care au rezistat tuturor presiunilor. Însă aceia nu o vor face, vă asigur. Pentru simplul motiv că iertarea este privilegiul celor puternici. Alt aspect vreau să discut azi aici, pe seama Memorialului scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist. De doi ani s-a încercat să se adune bani (e vorba de miliarde de lei), s-a votat în două rânduri pentru ridicarea acestui Memorial la Consiliul de conducere al USR (Memorial care onorează istoria breslei scriitoriceşti; înţelegându-se că toţi cei încarceraţi au fost opozanţi ai regimului comunist, nu contează că au fost simpatizanţi legionari sau turnători după eliberare) – dar el a rămas la nivel de proiect, nu s-au găsit bani, deşi promisiunile au curs, poate o vină o poartă şi criza „mondială” economico-financiară, declanşată „cu încetinitorul” şi în România, în ultimii doi ani. În orice caz, veniturile USR au scăzut dramatic în acest an şi proiectul Memorialului a rămas în aer. E aproape diabolic la ce se întâmplă azi (asupra acestui aspect voiam să mă aplec îndeosebi, acum), la absenţa banilor la USR s-a adăugat pierderea sediului USR (de la Casa Monteoru). Memorialul trebuia ridicat în faţa Casei Monteoru (cu care USR se confundă, o tot repet), în grădina şi scuarul din faţă. Imaginaţi-vă ce lovitură, o dată cu pierderea Casei Monteoru, sediu al USR, de către Uniunea Scriitorilor (şi a terenului de sub ea), Memorialul nu va mai putea fi ridicat aici! Memorialului scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist e în pericol să nu mai fie ridicat deloc, nicăieri? E un blestem românesc, de a nu duce la capăt nici măcar ridicarea de Memoriale…
Este putin… tare, tare complicat,, ma refer la memorilaulul scriitoruli român din perioada comunista, pai… îi numar pe degete pe cei care in adevar merita inscrisi intr-un memorial, pe care nu trebuie pus (inscrisi), la gramada chair toii, peste 400 intelg… pai.. de aveam atât de multi nu ne calarea Ceausesc, Iliescu, si chair Basescu, ca de C-tinescu… mai bine nu mai vorbim, ala nu a fost presedinte ci tot Iliescu a condus in spatele lui.
Deasemeni, nu cred ca scriitorii trecuti prin infern si care au cedat (majoritatea), li se cuvine un memorial, nu-i putem condamna dur precum o putem face cu oportunisti, dar dupa ce au cedat, acestia nu au mai miscat in front… sigur, dezidenti cu voie, gen tovarasa aia, si celalat tovaras mare si tare azi (fara nume), vor fi si ei pusi pe acolo deoarece pe lânga alti au fost mai in fata, bagati… Cel mai autentic luptator este si ramâne Paul Goma, din pacate lasat singur, tradat de scriitorime, iar din cei care au cedat dupa infern, nu prea gasim multi care sa fi facut cu Goma ce trebuia, ce au facut cehi si poloni… ca de-aia si azi bietul Goma se oftica asa de tare si, pe buna dreptate ptr ca Ro ( si scriitorimea) prea se supusese tovarasilor.
Daca se initiaza o astfel de actiune, atunci Paul Goma sa-i fie tatuc… daca Goma isi da acordul cu lista, atunci va fi Ok, nu ptr mine, ci greutatea ce o va capata,altfel…. ma tem ca nu va da nimeni nici doi bani pe acel memorial.
Paul Goma merită şi separat un Memorial, va veni şi vremea recunoaşterii lui – să poarte numele unor licee sau instituţii de cultură, să aibă un bust în mai multe localităţi (fie şi numai în parcuri, pe alei ale scriitorilor), să fie învăţat în manualele şcolare, să fie primit în Academie.
A venit primăvara şi în sufletul lui LIS? Prima parte mă duce cu gândul la poezie: „în amurg de vânt, la ţară. Unde nu am/mai adormit din/copilărie. Înstrăinat. Singur. Privesc, de la/fereastra cu/gutui gustate de musculiţe la sfoara de atârnat/oale” (LIS) La partea a doua, să-l cităm şi pe Cezar Ivănescu, că tot ni l-a adus spre luare aminte Clara: „Poporul Român/s-a făcut o Fiară,/cum prinde-un Dictator,/cum îl omoară!” … În rest cum spune LIS: „Iertarea este privilegiul celor puternici” Aude cineva?
Domnule Octavian Mihăescu, vă scrie pe blogul său Ion Lazu:
în problema scriitorilor încarceraţi: eroi şi victime
dle O.M., imi e grau să cred că înainte de a vă pronunţa în aceaastă chestiune gravă pe cât de delicată (privind Memorialul scriitorilor încarceraţi sub regimul comunist ), repusă în discuţie pe blogul dlui Liviu Ioan Stoiciu, v-aţi gândit în mod serios şi responsabil la problema în sine, a sistemului concentraţionar din vremea regimului roşu; îmi e greu să cred că vă pronunţaţi într-o chestiune de mare importanţă publică fără să ţineţi seamă de faptul că subsemnatul a meditat îndelung asupra acestei probleme până să iniţieze acest proiect, însuşit de îndată de USR;, că s-a consultat cu zeci şi sute de alţi scriitori, intelectuali, foşti deţinuţi politici, specialişti în problemele politicii etc; îmi e greu să cred că vă pronunţaţi înainte să fi studiat cu mare atenţie Lista, cu toate adnotările, trimiterile, referirile, aflată de vreo 2 ani pe site-ul USR etc; sau că aţi citit motivaţiile mele ce fundamentează Proiectul, sau articolul publicat într-o revistă şi reluat apoi în alte câteva reviste – de ce oare l-au reluat? ca să fiu ridiculizat eu şi proiectul acesta – sau pentru că s-a considerat că lumea trebuie să afle, să înţeleagă etc etc. Chiar aţi citit textul meu, indicat cu profesionalism de LIS pe blogul său şi sub care text dvs vă plasaţi ciudatul comentariu? Am publicat despre Scriitori şi securitate un text cu acest titlu şi cu subtitlul Despre ce vorbim? Nu pot pretinde ca dvs să-l fi citit. Dar pentru că vă pronunţaţi faţă cu iniţiativa mea (care pleacă de la nişte lista apărute în Memoria cu vreo 15 ani în urmă şi necontestate de nimeni…), iniţiativă însuşită de USR şi pentru care s-a obţinut un consens, consider că ar trebui să vă pronunţaţi numai în cunoştinţă de cauză, iar nicidecum după ureche. Până la urmă, ce vrea să însemne acest memorial al scriitorilor încarceraţi? Ce să însemne altceva decât o spune cum nu se poate mai explicit chiar denumirea sa?! Reiau, pentru dvs: Nu e nicidecum vorba depre scriitorii eroi ai rezistenţei – să vă gândiţi dvs serios la această iniţiativă, dacă vă ţin balamalele. Noi nu dorim decât un memorial al victimelor, al celor agresaţi, torturaţi, mutilaţi fizic, moral etc de Regim. Se poate ceva mai limpede exprimat? Ştiu şi eu câte ceva despre unii scriitori eroi, din nenorocire ei şi+au câştigat acest statut dându-şi viaţa pe câmpul de bătaie, în primul război, în cel de al doilea, mai ales… Cunoaşteţi nume? Eu cunosc destule, despre câţiva poeţi căzuţi în primele zile ale trecerii Prutului am scris. Cum e şi de înţeles, aceşti eroi, murind la vârsta concentrării, nu au lăsat o operă bine articulată, lumea i-a uitat. Dacă dvs vreţi să vă angajaţi într-o acţiune generoasă, de mare ispravă, luaţi în calcul această idee pe care v-am sugerat-o aici. Patria vă va fi recunoscătoare, cum se spune. (Şi nu mai veniţi cu exemplul lui Havel etc etc. Au avut ei comunismul de la noi?)
Iar ca să tranşăm chestiunea Goma, vreau să vă atrag atenţia că îl preţuiesc cum se cuvine pe scriitorul basarabean ca şi mine, i-am citit cărţile, articolele, luările de atitudine. Mai mult, am semnat listele în care se cere repunerea în drepturi cetăţeneşti a lui P.G. Însă… însă, dle O.M., dacă dvs doriţi să aruncaţi cu praf în ochii opiniei publice, treaba dvs, o faceţi pe proprie răspundere, dar dacă doriţi să trataţi chestiunea în mod realist, nu puteţi veni cu sugestia de a i se da lui PG pe mînă vreo listă cu scriitori români – vii sau morţi, eroi sau ticăloşi, deţinuţi sau nomenclaturişti, spun asta fără glumă, o spun cu inima strânsă, dacă mă înţelegeţi – pentru că PG, fiind foarte scriitor şi foarte român şi foarte subiectiv, iar nicidecum echidistant sau sfânt, doamne fereşte, nu o să lase pe listă decât 5-6 nume. Şi garantaţi că vor fi chiar eroii?! Închipuiţi-vă că i-am fi dat pe mînă acestă listă ilustrului hermeneut Adrian Marino, pe care eu l-am trecut printre primii pe lista scriitorilor încarceraţi. Şi care după criteriile dvs sau ale lui PG n-ar avea ce căuta pe lista eroilor – ce s-ar alege din Listă?, cine ar mai rămâne, ca să ne spele ruşinea… Atât PG cât şi AM au stat în detenţie cu alţi confraţi de condei. Îmi puteţi da un singur exemplu de scriitor pe care l-au vorbit de bine? Atunci despre ce vorbim? Ipoteze fanteziste, dacă nu cumva aveţi de gând să ne aburiţi, cu un cuvânt la care n-aş fi vrut să ajung, totuşi. Fiţi mai atent, vă rog… Ion Lazu
Va multumesc dle Stoicu pt semnalare, nu aveam de unde sti deoarece asa cum stiti nu prea umblu pe toate blogurile si, sa vreau nu pot tine pasul cu inflatia asta… inflatie care nu este deloc rea.
Eu cred ca dl Lazu se inseala, nu ma pronunt, nu dau verdict ci spun o parere de taran cu patru clase si la ffff…. Si de as da, nimeni nu va da doi bani pe pronuntia mea, asa ca dl Lazu poate sta linistit, nu mi-am propus distruge proiectul dânsului, nu ma deranjeaza dar raspicat o zic, nici nu-l agreez si sa ma ixplic, taraneste dara santos!
Am spicuit lista, plus comentariu dl Lazu, argumentatia dânsului, dupa care ca orce taran care se respecta o rumegasi batrâneste cu luleaua in bot de iesi fum din doveac… . sa zic ori ba concluzia, parerea mea taranaeasca, voi zice, na ca zic,
La prima vedere, ramâi mut, nu poti decât zice, da domne, uite o actiune care menrita si trebuie realizata, ca deh, pe acolo este un Bratianu, un Gyr, Steinhardt, Noica, Pandrea, Vociulescu, in fata acestor martiri, titani, figuri exemplare nu poti decât scoate palaria, cine ar putea zice NIET? nici dracu bolsevic, si ma trezesc io baga contra… na ca asta-i buna. Nu, nu ar fi deloc rau daca in memorial ar fi mentionati doar aceste figuri marcante, beleau va incepe pe lânga ei ca si dupa 89, vor da buzna bolsevici vopsi in anticomunisti, in victimele sistemului… economic s-a creat o nouo clasa de cioci rosi, politc, da, clerical da, scriitorimea ramasese nitel in aer pentruca prea,prea se diferentiaza ca ziua de noapte, uni de alti.. , prea la conducerea USR fura bagati tot fosti tovarasi, inclusv ultimul pe lista, actualul… Un memorial unde sa intre/amestece victima cu calaul este de dorit tovarasilor. Io nu mis specialist, dara sa studieze profesionisti lista si vaza de nu gaseste minim 50% dintre aia fosti scribi, slujitori ai regimului, ce au instaurat comunsimul, adica bolsevici, iar dupa ce au cazut in dizgratie fiind maziliti, vor fi devenit anticomunsiti… sa vaza câti din aceia lista nu vor fi spumegat pe la sedinte de excludere a elementelor dusmanoase… . Adica io zic asa, sa se vaza ce a scris si ce a halit… daca ilimentul fusa din acela care hali rahat si scrisa nebuni ce vor fi avut si asupra natiei efecte „pozitive” (reeducat), atunci nu stiu cum va putea fi pus alaturi de martiri, de figurile autentice a culturi române, ce s-a opus subculturi bolsevice si ptr care a fost nu doar strivita ci si suduita cu mânie proletara de catre tov scriitori din USR, oare uitaram procedura si supusenia, ma tem ca da.
Are dreptate dl Lazu, dinacea lista vor putea sta drepti inscrisi in memorial cca 4-5 dupa Goma si mine spune dânsul ca dupa vrerea noastra doar atât ar intra, acu, eu nu am caderea prounta in numele dl Goma, si de vreau nu sunt mai tare la acest capitol decât este dl Goma, il las pe dânsul sa si-o rezolve, io vorbesc in dreptul meu.
Nu, eu sunt mai ingaduitor decât dl Goma, in cazul care dânsul ar decide numai 5, eu as zice un 20-30 de pe lista pot sta intr-un memorial de anvengura sacra. Dealtfel ideia de memorial gen groapa comuna unde intra toti la gramada o gasesc discutabila, periculoasa, lasa larg deschise usile pentru bolsevici … Si, asa cum vad eu proeictul supsu atentiei publice, si io zic tot pulbilc parerea de mi se da voie, de nu, nici o paguba… nu-i treaba mea, decât a sutine moral ori nu o astfel de initiativa, ori io nu zic rapid nici Da nici Nu ci rumeg inca… ca tare ,tare delicata -i beleau asta. Si belea este nu pentru ca dl Lazu ar fi rau intentionat ci pentruca fie ca va voi ori nu, in final asa va iesi, bolsevici vor fi pusi alturi de martiri, de cei pe care i-a ucis bestial, fie si cu creionul ori limba… mai a dracului ucidere este asta decât a gardianului.
Io zic ca Adrian marino nu are ce cauta pe lista aceia, ca de Anania… nicivorba sa fie, dar sunt alti si mai si pe acea lista…. ma aptin sa nu sara in aer dl Lazu, insa, Marino nu a murit in inchisoare , a fost reabilitat, a stat cât de cât in bancuta lui, cei care au dus lupta fatis pâna la final.. ucisi, arestati, nu cei care au cedat,pe acestia îi respectam ptr suferintele dânsilor, pentru literatura ce ne-a lasat-o,insa ei nu pot fi repere pentru generatia viitoare ptr simplu fapt ca fie au cedat, deci ieist din lupta, iar de mai si turnara… nu lasam repere solide ci slabe, ori noi avem nevoie lasa viitorilor scriitori model exemplar, ca vremuri de cacat vor mai veni, iar cei care vor fi sa nu calce pe urmele lasilor ci sa lupte pâna la ultima suflare cu fiara, asa cum facu Goma, el este singurul ramas pe baricada si dupa 89, iar de ma duc nitelusi mai departe cu rumegarea, va trebui sa ridic statuie dizidentilor cu voie… ptr ca ei au fost in 89 singuri care din interior au protestat, putini,fff putiniau fost autentici, de ei nu se aude.. nu este voie vorbi ptr ca trebuie ca tot bolsevici sa fie ridicati la rang de salvatori… sigur, nu este cazul lui Marino, care a ramas si ramâne o personalitate marcanta, demna de respect, dar sa nu sarim calul… nu de alta, dar atunci din acel memorial facem gropa comuna… cea ce vor si bolsevici ca sa intre , confiste ei,
Daca tot vor sa faca memorial, sa faca minim douo, unul din AUR, doar pentru cei martiri ce au sfârsit pe baricada, inclusiv izolati, uitati , ce au mai trait, si al doilea memorial la stânga (ca astia au fost si rosi) sa fie pusi totii scriitori care indiferent ca au cedat ori nu, au avut de suferit, au jucat un rol important in cultura româna ptr care au avut si de suferit, au fost reabilitati, dat pe brazda comunista, asa da, intra multi si bolsevici ce s-au pocait pot fi pusi acolo, sigur, materilul sa fie din bronz cel mult… Ai amesteca se comite o blasfemie si deschide usa bolsevicllor, odiosilor confisca meritele…
Eu unul sunt satul de mituri, adica imi ajung miturile din religie, ca si BOR incepu trage sfinti pe banda rulanta, ca de nu-i avem îi inventam, asa si cu scriitorimea româna… care uita ca era cât pe ci sa ramânem pe cap cu Ceausescu, de nu erau alte arnajamente… , nu-i bai, il avuram pe Iliescu.. tot un drac, ba mai rau… decât dobitocul ala de Ceausescu. Pai.. de lupta atât de aprig scriitorimea de ce ajunsa neamul brea vota dea-n-boulea… vb de 90,… cazurile izolate de lupta reala, nu trebuiesc confiscate tot de lepre, deacia nu vad cu ochi buni acest memorial. Un Radu Gyr nu cred ca va rezista mult pe memorial.. el fu fascist bre… au inceput ei scoate si pe Tutea… pe Eminescu il lovesc, dar fiind baban la ovule… le-o trage la totii cum trebuie … Asa ca nu puneti fascisti cu antifascisti impreuna ca pute a .asescu…
Si acu, separat, sa zic douo vorbe, mai multe trasnai de Paul Goma, nu de alta dar dl Ion Lazu ma obliga, sa o luam babaeste;
zice dl Lazu cum ca Goma ar fi subiectiv, o fi pentru uni, dar nu si pentru mine, dimpotriva vad la Goma obiectivitate si biciul sau pe care numai Eminescu l-a mai pus pe lichele, lasa unora posibilitatea sugera cum ca ar fi subiectiv, ca deh… de subiectivism nimeni nu scapa.. asa este, numai ca, se putea spune cum ca Goma a fost si ramas subiectiv daca tot ce a scris el, biciuit, nu s-ar fi confirmat in ultimi 20 de ani. Pe de alta parte, daca citim scrierile dl Goma, vom intelge si motivul pentru care a devenit atât de necrutator, nu, nu puscaria, nu deparitarea, suferintele indurate, nu doar acestea ci sa ne uitam atenti cum ramasa singur si prin exil… in momente cruciala când in adevar trebuia spala fata, ca sa fac trimitere tot la o exprimare a dl Lazu… stie unde trimit ca doara citi si dl Lazu scrierile dl Goma… acolo io vad daraveaua… care il va si schimba radical pe dl Goma, de atunci pare ca a luat-o „razna” pentru uni si aceiasi tovarasi.
Mai zice dl Lazu cum ca Goma nu ar fi fara pacat, pai.. io crestinul zic raspicat, o avea si el la pacate… dara nu stiu de vor fi mai multe ca a-le mele, dara dl Lazu nu trimite la pacatele lumesti, inerente , ci la 68, când Goma se facu membrache PCR… api, o zice dl Goma rapicat, era dispus muri atunci si ptr Ceausescu, momentul era de asa natura incât cu greu scapa cineva a nu cadea in plasa, cazu si Goma, cum a cazut numerosi fosti detinuti politici, numa ca Goma o rupe rapid cu comunisti,pe când ceilanti o tine si dupa 89 tot cu bolsevici, iar Goma le-o trage in ocarina … ca sa-i trezeasca la realitate, sa-iaduca la pocianta, dar ei.. porci… tot in jeg stau… ca zac ei in mocrila nu-i bai, dara si tara o bagara tare adâcn, aici îi baiul, asta-l doare pe Goma, plus ca
dupa ce il diabolizara pe calpod ceausisto-securist, dupa 89 o dadu cu cel bolsevic, il vospira pe bietul Goma in antisemit, in fascist… asa ca sa scape de el… sa nu le acopere nimicia, colaborationismul si de dupa 89…
Nu neg, are si Goma o doaga, am si eu zeci de dogi , numai ca Goma este o voce responsabila , o voce singuratica impotriva unui stabiliment odios, neobolsevic. Nici azi nu vad scriitorii (români), repere solide, a miscat ceva Liiceanu, singurul care a miscat ceva, fie si gresit-simulat, ca are si el multe pete, si, atentie, Goma cu Liiceanu sunt precum câinele cu pisica…. , eu personal nu prea am ptr Liiceanu multe simpati ci antipati, insa, recunosc ca de nu era si el … de nu o facea de oaie-bolsevica ca si manolescu… putea fi ceva mai mult … pacat, chiar imi pare rau de Liiceanu, putea schimba multe in România, pozitiv, vb in directia normalizari, eliberari de bolsevismul asta nenorocit, da, Liiceanu putea fi un Havel ptr România, la asta ma duce gândul.. dar nu fu sa -i fie… acu.. la gropa si cu el… si-a ratat sansa.
Oricum, trebuie sa urmarim Jurnalul dl Goma sa vedem ce zice si dânsul de noii.. aoleo…. io scap, ptr ca mis taran prost, Goma nu se da la tarani simpli, ci doar la crema telectuala, adica dl Lazu… tin-se de bare… ca 2012 cred ca vine amu….
Scriitori in Cartea Alba a Securitatii. Mircea Dinescu: „Mult stimate şi iubite secretar general, dv. cu înţelepciunea binecunoscută, care sunteţi un mare conducător“
Mircea Dinescu, Cartea Albă a Securităţii, nota 459, 7 oct. 1988:
„Împreună cu Aurel am stat la o aia mică, să avem o bază de pornire şi până la urmă văd că s-a rotunjit destul de bine, dar tocmai d-aia v-am… (nu termină). Problema era cum să ne adresăm, erau mai multe chipuri, la început la tovarăşul. /…/ Pe urmă, la comitete, pe urmă ne gândeam noi, pentru oamenii de bine, dar sună din România noastră. Am spus, către Marea Adunare Naţională a R.S.R., Consiliului de Miniştri şi C.C. al P.C.R., către tot ce e oficial, aşa. Ăsta-i un pretext de fapt. Trebuie să avem, aia… /…/
Am discutat azi la organizaţia de Partid, aşa, m-am ridicat la un moment dat şi am zis… /…/ Chiar azi am avut şedinţa de partid şi-am zis, «cer lămuriri în legătură cu situaţia colegei noastre Ana Blandiana». Zic, am auzit că din cauza unui pisoi pe care-l cheamă Arpagic, dle nu ştiu cum de destinul unui scriitor e în funcţie de un animal d-ăsta, dar eu, dle, dacă Ana Blandiana ar fi scris o poezie despre mine în care mă făcea «cotoiul Dinescu», eu îi mulţumeam public, dle. /…/ Am făcut, aceasta este un punct pe care l-am făcut la şedinţa de partid, s-a vorbit despre Ana Blandiana la organizaţia noastră de partid. /…/ Nu, că numeroase e greu acuma, că toţi sunt aşa, important e să fie buni, cu nume care sună la ureche.
Eu l-am citit, era adresat şefului statului, eu i-am dat citire, a trecut pe la fiecare dintre noi, de la o chestie d-asta, aşa că asta a ajuns aşa: «Mult stimate şi iubite secretar general, dv. cu înţelepciunea binecunoscută, care sunteţi un mare conducător» ş.a.m.d. Păi văd, asta vreau să spun… (citează în continuare din scrisoarea înaintată conducerii superioare de partid şi de stat). Dau citire, se termină chestia asta, îl depun pe masă la Macovescu, o chestie, 90 de scriitori, cei mai importanţi, se ridică Mihnea Gheorghiu şi zice: «Tovarăşi, acum, când trupele sovietice fac manevre la graniţa României, noi încercăm să ne opunem deciziei partidului care ştie ce face dacă nu ştiu ce, că trupele sovietice», nu ştiu ce, şi-n pauză vine şi «ia aicea», deşi oficial am depus-o, aia! Dle, mi-a dat-o în mână, în pauză, în closet, şi-o am acasă, domnule.“ Cartea Albă a Securităţii, pp. 394-408, nota 459, dosar nr. 11 119, vol. 7, f. 118-177