0
6 comments, 1 share

Miercuri, 10 august 2011. Am avut parte de o zi proastă, s-a repetat insomnia după noaptea albă, m-am culcat degeaba dimineața. Trăiesc într-o zădărnicie continuă. Mi-a tot venit în minte prozatorul Constantin Stan, dispărut ieri – luna trecută s-a dus cu vaporul în Turcia, știindu-se un loc unde se vindecă și cei cu cancer la plămâni. Prozatorului Costi Stan nu i-a folosit la nimic, s-a întors să moară acasă, el nu va mai prinde Apocalipsa, a avut apocalipsa lui, i-a ajuns. Îmi imaginez că sunt asemenea locuri pe planetă considerate magice: în unele poți să te vindeci de boli incurabile, în altele poți să treci într-o lume paralelă, de unde poți să te întorci – pentru literatură sunt un izvor de bucurie, să tot stai la masa de scris și să închegi o poveste. Azi citeam că într-un sat francez există o asemenea localitate înconjurată de o forță magnetică misterioasă: „Satul Bugarach are o populatie de doar 200 de locuitori. El este de mult timp considerat un loc magic. Localnicii spun ca locul este situat pe un munte rasturnat. Se spune ca el este inconjurat de o forta magnetica misterioasa si ar contine intrarea intr-o alta lume”. Și că pur și simplu guvernul francez monitorizează locul, temându-se de sinuciderile în masă din 2012: „Guvernul francez a avertizat populatia ca exista riscul unor sinucideri in masa ale celor care cred ca lumea va lua sfarsit pana la 21 decembrie 2012”. Scrie Sott: „In cercurile de acest gen se vorbeste de un loc din sudul Frantei, Bugarach. Adeptii teoriei Apocalipsei sustin ca doar acolo vor exista supravietuitori ai sfarsitului lumii anuntat pentru anul viitor”… Am fost atât de trist întreaga zi. Mori și se alege praful de tot, ți-ai făcut atâtea speranțe că rămâne totuși ceva după tine scriind și publicând o carte, că n-ai trăit chiar degeaba. N-ai reușit decât să ieși din anonimat ca scriitor, în public. După moartea ta dispare în neant orice urmă a ta încetul cu încetul… Cerul înnourat continuu și ploaia de după-amiază, de azi, mi-au accentuat indispoziția. N-am fost în stare să merg la căpătâiul lui Constantin Stan, la sediul Uniunii Scriitorilor, pe mine morții proaspeți, din sicriu, mă tulbură profund, mă pun în situația să intru cu ei în dialog mental, se deschide o supapă paranormală în mine în preajma lor, de care mă tem extraordinar. Seara, la Telejurnalul TVR 1 mi-au dat lacrimile, văzând-o pe Carmen Vasile (necunoscută mie personal, dar era o femeie drăguță, de bun simț, deșteaptă) în fragmente din reportajele ei – a murit azi, la 35 de ani, era de vârsta fiului meu, a fost și ea răpusă de cancer, în ultimele trei luni recidivând (după ce se vindecase). A murit la 35 de ani! Dumnezeule mare, câtă nenorocire e pe această lume, salvată spiritual… Adriana Rodica Barna mi-a trimis un mesaj azi, însoțit de un PPS (o diaporamă; imagini și text): Povestea pe care ti-o trimit este una care sa iti aline suferinta pricinuita de pierderea prietenului tau. Fie-i tarana usoara ! Rodica. Dați click pe Suchabeatifulstory (și iar click pe dreptunghiul apărut; e în poveste și un bolnav cu cancer la plămâni; asemenea lui Costi Stan)…

***

Pomeneam de un Învățător al Noii Energii zilele trecute aici – Dumitru Branc-Domnul Mitruț pe nume, a murit anul acesta, înainte de Paști. El a crezut că forța magnetică misterioasă (de care am pomenit mai sus, dintr-o localitate franceză), e în noi înșine! Georgeta Istrate, care l-a cunoscut în 2007 (a fost și la cursurile lui legate de Noua Energie), scrie că Domnul Mitruț putea, între altele, „sa intre atat in vietile sale anterioare, cat si in ale celor care ii cer acest lucru. Acolo, intr-un trecut nedefinit, gaseste cauza tuturor dezechilibrelor ce provoaca suferintele prezentului”. Iată o temă interminabilă de discuție – toate suferințele dezechilibrelor de azi au cauza în trecutul nedefinit, în… viețile noastre anterioare. Știți că ortodoxia nu crede în viețile noastre anterioare, ele aparțin religiilor care nouă ni se par a fi exotice, acelea orientale, în care karma a dezvoltat o întreagă filozofie. Teribil, Dumitru Branc susținea că poate să anuleze toate karmele și să vindece orice boală… Vă dați seama, destinul l-a contrazis, n-a putut să-și vindece propria boală, murind în trei luni, galopant! Vorbea despre anularea karmei, „despre faptul ca toate acele energii negative materializate prin boli cauzate de vraji si blesteme, pot fi dizolvate prin aceasta Noua Energie daruita de Divinitate; ca toate acele bagaje negative pe care le caram cu noi si care ne-au inconvoiat sira spinarii pot fi lepadate; ca simte starea celorlalti si problemele pe care le au, iar daca se concentreaza putin poate citi chiar si gandurile!” Domnul Mitrut afirma că: «„viata este o profetie de autoimplinire” si ca tot ceea ce cautam se afla atat de aproape, incat nu trebuie decat sa intram in noi insine… Mitrut spunea ca pamantul este scoala evolutiei, locul in care ne purificam prin reincarnari repetate, iar scopul final duce catre al noualea nivel, numit si Orasul de Aur, acolo unde se afla Divinitatea Absoluta. El afirma ca, inca din anul 2004, Arhanghelul Gavriil a dat semnalul pentru trezirea umanitatii… Tot ce a facut Vechea Energie, care a fost motorul umanitatii pana acum si a creat disensiuni (violente de tot felul, crime, tradari, razboaie) bazandu-se pe dualism, intr-o lupta continua dintre bine si rau, a adus numai suferinta. Noua Energie este vindecatoare, se bazeaza pe iubire neconditionata, pe acceptarea fiintei proprii si a lumii. Terapeutul spune ca „in momentul in care accepti totul fara a pune conditii, nimic nu ti se mai opune si atunci devii o fiinta libera”. In felul acesta nu poti fi infrant de nimeni fiindca nu ai niciun obstacol. Iubirea neconditionata presupune sa-l accepti pe aproapele tau asa cum este; sa nu vrei sa-l schimbi; sa-l ajuti fara sa astepti recompensa. Daca accepti un lucru care te deranja pana atunci, acel ceva pleaca de la tine, iar daca nu-l accepti, el se repeta si pana la urma te stapaneste: „In momentul in care te protejezi printr-o minciuna, adica incerci sa ascunzi o problema, nu inseamna ca ai rezolvat-o, ci, dimpotriva, ca nu o accepti, si prin urmare se va repeta. Ea ajunge sa te stapaneasca”. Noua Energie este modalitatea de a ajunge la armonie, echilibru si vindecare. Trairile pe care le declanseaza sunt bucuria, fericirea si abundenta, inclusiv cea materiala… Numai ca vindecarea totala presupune credinta la nivel de certitudine. Primul instrument: eliberarile.  Inainte de toate, in cursul sau, Mitrut face eliberarile. Este neaparata nevoie sa scapi de toate temerile si angoasele, de toate bolile din corp, toate karmele de la Facere si pana in prezent, adica de tot ceea ce te impiedica sa fii fericit. Merge prin sala si rosteste clar si cu voce tare, iar cursantii repeta in gand: „Eliberez toate fricile din mine: frica de viitor, de saracie, de critica, de boala, de moarte, de fenomenele naturii, de singuratate, de examene, de blesteme si vraji… Eliberez toate energiile intepenite din mine, din toate partile corpului meu, din cap, din creier, din dinti, din ochi, din urechi, din gat, din toate organele interne… Eliberez toate starile de inferioritate, energiile malefice, atasamentele, toate regretele trecutului, toate legaturile pana la al saptelea neam…”» . Mă opresc aici. E ușor să ceri, fie și solemn, concentrat, să te eliberezi de boală, dar și de moarte? Boala și moartea nu l-au ocolit chiar pe Învățătorul Noii Energii – unde a greșit el fundamental, când a pus în practică Noua Energie? Poate am să revin altădată asupra cazului Mitruț Branc și al Noii lui Energii. Probabil că n-a ținut cont de puterea iraționalului. Ca teorie, terapia lui e rațională, gândul (cuvintele, în general, dacă sunt meșteșugit alese, asemenea rugăciunilor) poate face minuni – dar numai până la un punct. Moartea nu poate fi învinsă nicicum atunci când ți-a venit sorocul…

***

Tot vorbesc de moarte. Dar de minunea de a fi? Dumitru Branc a încercat și el să găsească o soluție, să ne amintească de minunea de a fi. Mai jos aveți răspunsuri pertinente la enigmele vieții noastre legate cu ață date de marele Eugen Ionescu (îi mulțumesc Adrianei Barna și pentru acest e-mail documentar semnificativ) – gândiți-vă:

Citate Eugene Ionesco

1. Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie.

2. De ce într-o zi minunea de a fi ia sfârsit, de ce întelegem cã este minune abia când pierim, de ce o întunecãm cu neghiobiile, cu dusmãniile, cu nãdejdile stupide, de ce oamenii se cautã unii pe altii în noapte si nu se regãsesc decât ca sã nu se recunoascã si sã se loveascã, de ce ne agãtãm cu disperare de o semnificatie inexistentã si ce crimã trebuie sã ispãsim pentru a putea trãi în acest vid? („Cântãreata chealã”)

3. Nu este rãspunsul cel care lumineazã, ci întrebarea.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
6 comments, 1 share

6 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Apreciez randurile dvs. despre Constantin Stan.N-a avut parte de recunoasterea primita inca in timpul vietii de alti colegi de generatie precum Mircea Nedelciu,Gheorghe Craciun. Este un prozator bun pe care l-am descoperit ( incantat) odata cu prima lui carte-Carapacea. A fost o prezenta activa in ziare si reviste.A scris destul de mult. Posteritatea isi va spune cuvantul.
    Nu pot sa nu remarc, cu amaraciune, surpriza “existentei”(ca si scriitor) si mai apoi a disparitiei fizice a lui Constantin Stan prezenta in unele comentarii. A fost si este unul din varfurile generatiei’80 din care si noi(cel putin ca varsta) facem parte.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  2. Teoria reâncarnari pare fi logica, ptr naivi ori cei cu mntea intunecata de duhirile ruatati ce bântuie vazduhul si intra in oamnei când acestia le cheama, acepta cu toate ca constinta lor (Marele Spirit, vesnic din Dumnezeu), le-o zice inimi lor ca o belesc de se joaca cu focul, adica cu draci. Teoretic nu ajunge o viata de om învata lectia, acest argument este foarte solid la suprafata dar in esenta se dovedeste slab. Daca reâncarnarea ar fi valabila , pamântul laboratorul unde suntem prelucarati atunci ar trebui fi ca si la scoala, ai invatat materia treci clasa, iei examenul, dar ce ai învatat, invatat ramâne ptr toata viata, nu este logica stergerea memoriei ci dimpotriva ea este stringent necesara ajuta progresa, astfel ca cu totii am fi fost foarte avansati spiritula, realitatea ne arata contrariu.

    Io personal am vazut concret ca se poata finaliza cu suces scoala (vieti) într-o singura trecere pe pamânt cu conditia primi Marele Spirit a lui Dumnezeu, Sfântul Duh, singurul care lumineaza intim omul , ajuta vedea deslusit eroarea, deosebi duhurile. Omul vine pe pamânt prin legea pusa de Dumnezeu, parinti naturali sunt canalul prin care luam chip, uni ar fi trebuit naste, alti NU, dar odata adusi pe lume de parinti nostri firesti, intram fara voia noastra intr-un razboi nevazut. Multora li se pare nedrept,alti opteaza ptr varianta reâncarnari, refuza acepta ca in fapt; pacatul stramosesc este cauza tuturor relelor chiar si nasterilor noastre firesti, nu fara suferinta. Exista numeorosi parinti care ar fi mai bine sa nu mai procreeze , nu ma refer la boli ereditare , saraci si alte rele ci includ si persoane instruite, ce aparent sunt santosi, sclipesc de desteptaciune si grasime. Asadar, nu tot ce vine pe lume a si fost planuit veni de la Dumnezeu, dar cum Dumnezeu nu poate opri nasterile (diavolul da, o va face cu furie), orce plod aflat in pântecele mamei sale este inregistrat de Dumnezeu spre al mântui, problema dificila sunt parinti, ei sunt aceia care dedica unei forte ori alteia copilul lor, pe viitorul om, in functie de acesti parinti o forta ori alta va avea ascendent mai mare ori mai mic. Când vorbeam io pe aici de rugaciune pe spate.. bateam si pe aceasta ulita, cu precadere pe aceasta.

    Se tot vorbeste de explozai populatiei, este o problema, dar nu in felul cum il da astia ptr a produce genocid planetar, al justifica, ci din alta perspectiva, a lui Dumnezeu lucruile stau taman invers;

    Si acu tineti-va de scaune sa nu cadeti, ca va fi greu de primit ce voi spune.

    Din tarile vestice, civilizatia crestina mai bine de 50% nu trebuia naste, incepând cu anul…, dupa ceia a doua si a treiá decada, la ultima mai bine de 95 % nu trebuia naste , ptr ca nu vor avea parte de mântuire. In tarile africane, musulmane, unde saracia isi spune cuvântu precum si cresteri populatiei, situatia sta pe invers, abia in a treia decada s-a ajuns ca 5% nu trebuia naste ci 95% sunt mântuibili, adica vor sfârsi viata pe pamânt compatiili ptr mântuire vesnica. Europa si România pâna nu de mult fusese 100%.. dupa acel an nefast a inceput nenorocirea de ajunsaram azi ca din toti noi nascuti abia 5% sa mai fie mântuibili.Atentie, copii ce se nasc azi sunt frumosi, super inteligenti, sunt ca si merele din supermarket, mari, frumoase… dar fade…. s-au sa citez un pui de bolsevic rumân care o nimeri cu omul lui conserva, ori recent. Toti acestia vor opta ptr “noua energie”.. noua religie a satanei… nu pot altfel,din pântecele mamei lor au fost dedicati satanei de parinti care i-a conceput. Stiu este greu ce va zic, dara puneti nitel mintea la treaba si veti vedea ca-i cotoioasa situatia asta. O salvare au si acesti nefericiti, cât timp Hristos este aici.. sa dea fuga la El, ca sa le dea iertarea si pecetea Sfântului Duh, si asa sa fie, tot vor avea probleme aici, dar se vor mântui ca prin foc, mult mai usor decât cei de dupa întuneric. Dar, nu de mântuirea cuiva vroiam vorbi io ci de fenomen, de gravitatea situatiei care necesita o rapida intoarcere din drumul nebuniei mai ales tineri care isi propun concepe copii.

  3. Asadar, fiind spuse cele de mai sus pricepem mai ghinisor apocalipsa din noi insine, generata de fiecare, motivele de teama care le vedem la foarte multi fata de apocalipsa, fata de moarte, care in adevar, este urâta, sinistra, ptr vederea noastra dar si ptr totii acei nemântuiti. Asa cum Moartea ptr uni-i grozavie iar ptr alti bucurie, izbavire de teminita, la fel si Apocalipsa.

    Mai fac o precizare, când am spus nu trebuia naste, nu ma refeream la numarul mai mare ori mic de copii ce trebuie adus pe lume, au fost si mai sunt si azi famili sarace ce aduc pe lume si 10 copii, insa, chair de sunt mai saraci,mai bolnaviciosi, mai saraci cu duhul, la Dumnezeu sunt mântuibili,pe când o famile cu un copil-doi, super santosi super frumosi, super inteligenti , sa nu fie mântuibili.

    Nu am dat anu-decadele alea ptr ca nu vreau sa sugerez o generatie anume ca find demonic-pierduta. Cert este ca mai ferice este de cine nu se mai naste ca dealtfel si de cei ce mor in Domnul. Nu întâmlator îngaduie Dumnezeu sa se renunte la feti din primele zile cu atâta usuratate…

  4. Dat fiind gravitatea celor spuse mai sus sunt obligat a spune raspicat o alta gravitate;

    Absolut nici o generatie nascuta pe pamânt pâna in zilele noastre nu-a avut nevoie mai mare de Hristos, nici macar musulmani nu au o mai mare nevoie de Hristos cum are noi nascuti ai civilizatiei (foste), crestine! Prin urmare, niciaceasta generatie nu este respinsa de Dumnezeu mântui ci totul atârna de parinti si cei care vin pe pamânt din acestia. Este motivul ptr care Dumnezeu este fortat schimba legea de care si vorbeam privitor la cele trei zile de întuneric ca printr-o alta lege sa le ofere si lor sansa mântui sufletele daca tot au fost adusi la viata. Cert este ca in actuala forma mântuitoare acestia nu se mai pot mântui. Apocalipsa vorbeste si de aceasta schimbare, greu de dibuit.

    Odata venit pe lume un om, NImeni nu are drept lua viata, atenta la drepturile lui. El este venit aici prin legea lui Dumnezeu, a devenit un suflet de om. Legea ce necestia schimbare, nu-a nasterilor, ci cea de salvare vesnica a sufletelor ce vin la viata aici, este stringent necesara, daca azi suntem la cca 95% inseamna ca mai avem doar 5% si legea va trebui schimbata ptr ai mântui si pe ei dar ca prin foc. Ferice de totii cei ce s-au urcat deja in barca lui Hristos. Astia sunt, adica suntem si noi o mare parte, ma includ, aceia de statea pe la garduri si flecareau, fiind bagati la ospat in locul invitatilor ce au refuzat veni la nunta fiului de împarat, si, tot mai era loc, astfelc a Imparatul va mai trimite inca odata slujitori lui pe ulite aduna pe toti cei ce gaseste si baga cu forta… ei, taman asta-i schimbarea legi de care vorbeam, ptr ca sa-i poata baga fie ca vor fie ca nu vor ei sa intre… Aici este mare taina… Ilie si Enoh vor deslusi taina asta pe care multi o vor pricepe dar si mai multi nu ci si se vor duce dupa antihrist, adica noua energie care se va revarsa dupa intuneric,adica totii draci din vazduh vor fi aruncati pe pamânt si in om, in animale, in paturi, dulapuri vor intra ptr as face culcus.

  5. Minunile se înfăptuiesc şi la ţară. Şi când spun „ţară”, mă gândesc la acel sat pierdut undeva la poale de munte, străin de viermuiala celor de la oraş, uitat de mai bunele intenţii ale celor din fruntea cetăţii, dar acoperit de mantaua lui Dumnezeu. Când treburile stupăritului, sunt din nou lăsate pentru a doua zi şi te aşezi la umbră sub nuc, unde te aşteaptă un şezlong pentru meritata odihnă, şi pe lângă un păhărel de ţuică, familia cu care să mai descoşi iţele tare încâlcite ale zilei prezente, nu ai cum să nu te pui şi în pielea lui Pip din „Marile speranţe”. Când Pip părăsise satul, fluierând nepăsător, ceaţa uşoară a dimineţii se ridica solemn „ca şi cum ar fi vrut să-i dezvăluie lumea”. Fusese până atunci, atât de mic şi neânsemnat în lumea lui, iar lumea de dincolo era atât de mare şi de necunoscută încât izbucni „într-un hohot de plâns”. Astfel eram şi eu când abia descoperisem primele volume de poezie scrise de LIS; pierdut în labirintul măreţiei care mă înghiţise şi nu eram în stare să regăsesc potecile lăturalnice pe care rătăcisem în copilăria mea şi pe care le credeam eterne. Regăsesc acum în Jurnal pe cei care mi-au inspirat comentariile şi bucuria de a le răspunde cu cîte un vers din Arghezi: lui Octavian Mihăescu cu câte ceva din poezia „Crezi basmul” – „Crezi basmul c-a sfârşit şi s-a pierdut/Şi el de-abia-i la început”; lui Culai, cu două versuri din „Mărturie pe vioară şi arcuş” – „Sufletul mi-e un leagăn de păpuşi,/Un căluşel de leagăne-nvârtite/În valsul unei muzici pe şoptite”; Andreei: – cu versurile din „Suiş”: „Tu eşti asemeni celui care/Te-a frământat, te-a căutat şi născocit… Tu ştii tăcea când este de tăcere/Şi-n toată ora-nalţi câte un turn”; Adrianei Barna, cu două versuri din „Schivnicie” – „Al cui e glasul care bate/Au vine din Psaltire? Au vine din cetate?”; lui LIS – „L-am ascultat şi-am prăbuşit din munte/Pleşuva stâncă, ruptă de la frunte”; şi pentru toţi (un pic adaptate versurile) – „M-am pomenit gândindu-mă la voi/Şi m-am simţit cu sufletul vioi”. Să păstrăm lacrimile în urcioare pentru cei plecaţi dintre noi („mă doare că-i sosită vremea lor,/a gândului şi-a lacrimilor”) şi să descifrăm, un pic altfel, învăţăturile domnului Mitruţ. Cum ar fi spus Arghezi: „Urciorule de vis şi de pământ/El ţi-a dat glas. Eu îţi voi da cuvânt”. Aşadar: 1). Eliberările: „Stau la taifas cu/mine însumi, cu două pahare în faţă pline cu/neîmpliniri, ciocnesc şi beau/din ele pe rând, că e ceva ce mă nedreptăţeşte… (fiindcă) … E o întruchipare a dezordinii, asupra căreia e mai bine/să nu te opreşti, că te devoră”. (A sosit vremea – şi – Scamatorul cel vestit). 2). Acceptarea şi iubirea necondiţionată: „Ştii, în nopţile cu lună plină am senzaţia/că se propagă până în vidul din univers dorinţa/mea de a face dragoste cu/tine – când n-am de unde să te iau”. (În nopţile cu lună plină). 3). Caută în tine împlinirile: „Stau amândoi la o masă, la un chioşc de răcoritoare,/în parc: îi încântă ţopăiala vrăbiuţei pe/alee. La ora asta, în copilărie, îi spune ea, ieşeam/cu iezii la păscut, cu fundiţă roşie/la gât, să nu fie deocheaţi. Ai căzut în melancolie, dă el din cap. N-am mai rămas/amândoi decât o amintire…” (Regăsiţi împreună). 4). Forţa misterioasă e în noi: „Poate că lumina din afară nu ajunge să-mi arate adevărul. Dar lumina/dinlăuntru? … Linişteşte-te, nu e decât o reacţie în lanţ a unor lungimi de undă din univers”. (La o nouă despărţire). Aţi intuit cred, versurile, sunt din „Pe prag (Vale-Deal)”. Şi, împreună, cred, am tras de aici concluzia, că întrebările ne scot din moarte în timp ce răspunsurile ne aruncă tot mai mult în labirintul măreţiei de care tocmai vorbeam, şi unde deocamdată, suntem în căutarea potecilor lăturalnice ale copilăriei.

  6. E clar, domnule Cicu, sunteți cel mai inventiv-erudit și mai atent comentator, așa cum domnul Mihaescu e cel mai consecvent poate. Vă mulțumesc pentru versuri.