0
4 comments

Vineri, 9.09.2011. În această seară, în preumblarea de după ora 21 spre Parcul Tineretului (parc în care, abia intrați, Doina respira adânc aerul, spunând că pe aici miroase frumos; i-am amintit că la 50 de metri de noi, pe dealul din parc, e Crematoriul Uman), am citit o reclamă luminoasă care m-a pus pe gânduri: „Cumpără motocultorul și-ți rămân bani de abonament la SPA pentru ea”. Biata limbă română. Motocultorul o fi prelucrând cultură română? Sigur, cultura română nu s-ar putea mândri cu un motocultor (sic!). Doina mi-a spus să cumpăr eu motocultorul să văd dacă scrie și versuri și dacă sapă în solurile grele ale culturii române și ea se mulțumește cu abonamentul la SPA. Prețul e piperat: 1699 lei fix… Asta, la nivel local. Altfel, în plan universal, marți a avut loc o nouă erupție solară de mare intensitate, urmată de o furtună magnetică îndreptată spre Terra și… Degeaba: oamenii de știință nu dau semne că s-ar fi întâmplat ceva deosebit pe planetă, deși în SUA nu știu ce coastă e lăsată fără curent electric, fiind afectate milioane de persoane (am văzut la știri la televizor; dar explicațiile au fost incredibile, că a fost la mijloc o eroare umană). Las la o parte uraganele, care ar putea fi și ele produse de aceste furtuni solare: „Soarele s-a trezit din nou la viata. O furtuna solara de intensitate mare a eliberat un jet puternic de particule, marti, care se indreapta spre planeta noastra… Ea poate produce haos pe Terra, afectand comunicatiile si reteaua electrica. Oficiali ai NASA spun ca nu avem, pentru moment, motive de ingrijorare in aceasta privinta… Aceasta ultima furtuna solara este din categoria X, ea fiind cea mai puternica, scrie Space. Eruptia a avut loc marti, 6 septembrie, in jurul orei 18:12, si s-a produs la mai putin de 24 de ore de la o alta furtuna solara mai putin intensa”. Pe de altă parte, tot la nivel cosmic, în această lună moare o stea (e înghițită de o gaură neagră?), care a explodat și din care vor apărea noi stele și noi planete (și Universul se va extinde): „Un eveniment de vazut o data in viata are loc zilele acestea: o stea aflata la 21 de milioane de ani lumina, in galaxia M101, explodeaza, devenind atat de stralucitoare incat va fi vizibila cu ajutorul binoclului. Obiectul este vizibil din toata emisfera nordica, in afara de Polul Nord, unde este zi. Se preconizeaza ca apogeul stralucirii sale va fi intre 9 si 12 septembrie, cand lumina va fi mai puternica decat in oricare alt caz din 1954 incoace, dupa cum relateaza Daily Mail. Sigur, nu e mare scofală moartea stelei, ținând cont că în Univers mor în anonimat în fiecare zi tot felul de stele – aceasta de acum e însă singura cu o explozie atât de luminoasă, că e vizibilă de pe Pământ (nu spun că de când avem aparatură performantă, nu numai telescoape, oamenii de știință admiră o furtună colosală, care durează de sute de ani, pe planeta Jupiter, considerată cea mai mare furtună din galaxia noastră, din sistemul solar: Jupiter, cea mai mare planeta din sistemul solar, seamana cu o stea, dar nu a crescut destul de mult pentru a deveni una. Furtuna care are loc in Marele Punct Rosu dureaza de sute de ani, scrie Daily Galaxy)… Va să zică, mor stele și pe Jupiter e furtună apocaliptică de sute de ani, iar Soarele erupe, și planeta Pământ exclude posibilitatea producerii unei Apocalipse? Ce nu e în regulă cu noi? Altfel, la nivel planetar, Marea Neagră s-a tot retras de la o vreme spre larg, în modul cel mai curios cu putință (și oamenii de știință n-au nici o explicație, dau vina pe curenții marini; vă dați seama, nici atât nu se știe, de ce Marea Neagră se retrage și acum spre larg, dar oamenii de știință exclud posibilitatea producerii unei Apocalipse, de parcă ar ști), iar în Italia o icoană a Maicii Domnului cu pruncul Iisus în brațe, în preajma zilei nașterii Maicii Domnului a plâns cu lacrimi de sânge – asta ne impresionează cu adevărat, nu? Apocalipsa poate fi atenționată de aceste lacrimi de sânge ale Maicii Domnului cu pruncul Iisus în brațe (cazul miracolului a fost preluat de Poliție și de Biserică, se va face și ADN-ul lacrimilor de sânge): «Icoana Fecioarei Maria in brate cu pruncul Iisus, gazduita in dormitorul unui cuplu de italieni din Licata, a infaptuit pare-se o minune. Cei doi au descoperit ca din ochii Madonei curgeau lacrimi rosii, ca de sange. Dupa ce au anuntat fenomenul ciudat, s-a deschis o ancheta, colectand si analizand probe de la “locul crimei”, mai ceva ca in cazul unui omor. Cercetarile au fost demarate la cererea episcopului de Agrigento, Mons Francesco, informeaza Style. Icoana a fost cumparata in luna august». Video, click http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=45c7bRt5-kY. Închei cu un liniștitor apel la rațiune (făcut și de poetul Viorel Padina): cometa Elenin, care trebuia să ciocnească Terra, e fost lovită în moalele capului de furtuna solară! Dumnezeu are ac de cojocul tuturor și la nivel cosmic (Octavian Mihăescu are și el dreptate), ne ocrotește și ne face să credem că Apocalipsa e o gogoriță a oamenilor: „Cometa Elenin, cea care ne-ar ameninta existenta, conform unor scenarii apocaliptice, pare a se dezintegra. Astronomii au observat ca luminozitatea ei a scazut in ultimele zile. Coada acesteia este acum mai lunga si mai difuza decat in trecut, scrie Sott. Vestile specialistilor sunt si mai bune. Elenin se poate dezintegra complet din cauza apropierii de Soare. Cometa care a starnit imaginatia multor prezicatori ai Apocalipsei a fost lovita de o ejectie de masa coronala provenita de la Soare. Aceasta pare a fi fost inceputul sfarsitului pentru corpul ceresc”. V-ați liniștit? O fi atât de simplu?

***

Scriitorul buzoian Tudor Cicu mă anunță că pleacă la ai lui în Dobrogea natală. Îi public ultima intervenție, legată de Omul-de-ocară, personaj dintr-o proză a mea, intitulată „O încurcătură de minte”, publicată aici (observând că are suporteri, care-mi dau telefon să-l laude pentru comentarii):

«Am primit doar un singur telefon cu privire la comentariul de final asupra Omului-de-ocară: „Toate ca toate, mi s-a spus, dar nu văd legătura cu Pip din „Marile  speranţe”. Cum aşa? În umbra lui Pip eram doar eu! (Am mai precizat): „Şi mi se părea că aud paşii urmăritorilor săi în fiecare vâjâit de vânt şi în fiecare agitaţie a frunzelor în copacii de sub fereastră. Uneori chiar aş fi jurat că cineva ciocănea în uşa de la intrare”. Spiritul Omului-de-ocară, despre care am tot scris, trimisese spiritului meu aceşti soli, care voiau a-mi transmite mie, că totul se întâmplase aievea şi dacă aş fi fost un pic atent, întâmplările acestea se petrecuseră sub acelaşi acoperiş cu mine. Dacă vântul şi ploaia ar fi dus cu ele, aceste gânduri, fiţi convinşi că v-aş fi povestit varianta mea (o ca şi uitată întâmplare din copilărie) cu omul găsit în cimitirul satului natal (ca în Marile speranţe), cerându-mi un leu, pentru o peniţă, de toc de scris. L-am crezut nebun, dar, înspăimântat de figura celui care îmi întindea acea peniţă, am întins mâna, am luat obiectul şi într-o clipă de derută – din partea amândorora – am fugit mâncând pământul. Ajuns acasă, am îngropat peniţa de toc (ceva mă îndemna să o fac), şi după asta, multă vreme, am uitat întâmplarea. M-au urmărit după aceea cuvintele ocnaşului ajutat de Pip în cimitir: „Tu n-ai aşteptat ziua asta aşa cum am aşteptat-o eu; nu te-ai pregătit pentru ea aşa ca mine”. Mi-am zis, atunci, că prea trăiam din cele citite prin cărţi. Nu ştiam să fi pus un pariu cu literatura pe atunci. Şi, astfel, şi acum, după atâţia ani. Nu-i vina mea (i-am spus interlocutorului meu): gândurile domnişoarei Havisham, cu privire la Pip, nu fuseseră decât un vis. Estella, pesemne, nu-i era sortită. Dar mie? Ce îmi oferise această povestire? Trăiam şi eu un vis, revenisem din el? Îmi aduc aminte cum, peste ceva vreme, am dat la o parte ţărâna de pe locul unde îngropasem peniţa aceea şi am descoperit-o roşie, ca încinsă de flacără. Am bătut cu piciorul asupra gropii până am obosit. Ceva urla în mine şi nu ştiam de ce. Imaginea aceea m-a urmărit de-a lungul vieţii. După ce am citit toate cărţile de poezie scrise de LIS, am putut să fac uitată şi îngropată definitiv în memorie acea întâmplare. Pentru că, întâmplarea, abia de această dată avea o motivaţie suprarealistă. După această discuţie, interlocutorul meu a tras următoarea concluzie: „Cred că de mâine voi citi din nou „Marile speranţe” şi-l voi căuta prin biblioteci pe LIS”. Pariul cu literatura fusese deja câştigat.

Tudor Cicu».

PS. Apropo de apocalipsa locală și de speranța că o putem lua de la capăt. Ilustrez această pagină de jurnal online cu imagini ale extraordinarei Japonii,„așa cum arată la șase luni de la tsunami” (priviți setul de câte trei fotografii, făcute în martie 2011, în iunie și în septembrie):

„Japonia a fost zguduita pe 11 martie de un cutremur care a facut ca intreaga lume sa fie cu ochii pe o singura natiune. Cu toate acestea, japonezii au fost capabili sa isi revina si in doar cateva luni sa puna pe picioare multe dintre cladirile daramate sau cel putin sa curete ce a lasat in urma natura. Jurnalistii de la The Telegraph au facut o galerie cu imagini realizate dupa tsunami, dar si cu imagini imortalizate la sase luni dupa dezastru. Puterea poporului japonez de a reusi a impresionat din nou. Prima fotografie este realizata in prefectura Miyagi pe 16 martie, la cateva zile dupa cutremurul devastator. Urmatoarea a fost facuta pe 3 iunie, iar ultima pe 1 septembrie.

Pe 6 aprilie zona Otsuchi din prefectura Iwate o barca ajunsese sus pe un han cu doua etaje. Fotografia de la mijloc, realizata pe 3 iunie, arata hanul dupa ce barca a fost luata, iar in ultima, de la 1 septembrie, vedem doar cladirea dupa ce daramaturile din jurul sau au fost indepartate.

Localitatea Natori, din prefectura Miyagi.

Barcile din Matsukawaura, port din prefectura Fukushima, au fost distruse in urma tsunamiului. In iunie, o parte din barcile de pescuit distruse fusesera indepartate, in timp ce la inceputul lui septembrie nu prea se mai vad urmele evenimentului din martie.

Otsuchicho, prefectura Iwate.

Zona de coasta a Iwanuma din prefectura Miyagi.

Aeroportul Sendai.

Portul Ishinomaki din prefectura Miyagi”.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
4 comments

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Un satelit de sase tone s-ar putea prabusi pe Pamant in
    zone masiv populate. Ce zice NASA?

    Un satelit, cu o greutate de sase tone, care orbiteaza necontrolat, ar putea reintra în atmosfera Pamântului la finalul acestei luni, rezidurile sale reprezentând o amenintare pentru anumite zone de pe Glob, potrivit Agentiei spatiale americane (NASA) citate de Mediafax.ro.
    Satelitul UARS (Upper Atmosphere Research Satellite), care a fost inclus într-un proiect de cercetare în valoare de 750 de milioane de dolari si a fost lansat în urma cu 20 de ani pentru a studia schimbarile climarice, este asteptat sa reintre în atmosfera terestra peste câteva saptamâni, adica la finalul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie, relateaza foxnews.com.
    Satelitul a fost scos din functiune în urma cu sase ani, dupa ce a ramas fara combustibil.
    Oficialii NASA au dat avertizari, potrivit carora fragmente ale satelitului s-ar putea prabusi în zone masiv populate din Europa. Dupa anumite calcule cea mai vizata este Romania si mai ales zona capitalei.
    Ei au mai precizat ca din anii 1950 – începutul erei spatiale – si pâna la acest moment nu au existat pagube sau victime cauzate de reintrarea în atmosfera terestra a unor obiecte spatiale. Totusi, alti reprezentati ai Agentiei spatiale americane au marturisit ca situatia îi îngrijoareaza, dat fiind ca mai mult de jumatate de tona de fragmente ale satelitului vor rezista dupa reintrarea în atmosfera terestra.
    Momentan, UARS orbiteaza la o distanta de aproximativ 250 de kilometri deasupra Terrei, având o înclinatie de 57 de grade fata de Ecuator.

  2. Prin urmare Nu va fi întuneric in septembrie asa cum ne anuntau vestitori elinisti. Albu calaret mai poate sta la el “acasa” sa crape acolo si sa ne mai lase in pace. Omenirea este satula de rau, de diavolul bolsevic ce cauta distruge cu orce pret tot ce creaza frumos si bun omu lui Dumnezeu. Nu stiu cât de adevarata este povestea cu Elinin, nici cu topirea ei de catre soare, dar daca-i pi-asa, atunci nu putem vedea decât o mâna divina care a protejat pamântul, asa cum ne protejeaza de stropi de ploaie ce ne pot ucide de nu ar fi primit legea cadea invers ca sa nu produca daune ci mai degraba sa mânghie crestele capetelor noastre. Câti asteroizi nu ne-ar cadea in dovlece si face praf de nu ar exista o ordine ceasornica in univers pe care o supravegheaza un mare maestru (nu ala masonic). Toate functioneaza intr-o perfectiune uluitoare numa omu NU! Numa omu pare fi deviat de la tinta, numa omu pare face opozitie cu armonia universului, reintegrarea sa in armonia cu cosmosu este vitala. In adevar ceva se petrece cu pamântul nostru, ma tem ca se apropie sfârsitul scolarizari noastre aici, ori al reeducari ptr ca acest pamânt mai este asemuit si cu o temnita, omu nu mai are ce învata aici, el trebuie eliberat de Hristos, ptr ca El face eliberarea noastra, adevarata libertate El ne-o ofera, se pare ca tot mai multi oameni constientizeaza necesitatea unei eliberari din aceasta inchisoare. Atunci Apocalipsa ramâne acea izbavire de care am mai vorbit , sa dea Dumnezeu sa fim izvaviti si reântegrati in armonie cu universul si Dumnezeu.

  3. Domnule LIS, observ mai nou ca nu aveti simtul umorului si alunecati spre mistic, catastrofal, prapastios… Nu este bine, o spun prieteneste. Sinteti un on onest, sensibil, inteligent, integru, un reper moral pentru romani si nu pot ramine indiferenta cind vad ca va framinta obsesiv “utopii apocalistice”…
    De aici de pe cimpiile Armaghedonului va doresc sa va bucurati de viata senin si implinit asa cum meritati.

    Toate cele bune.

  4. Scuze pentru comentariul impulsiv. Poate nu va inteleg mesajul cu Apocalipsa, dar imi plac relatarile din drumetiile de vacanta, pe care le faceti cu generozitate.
    Nu va suparati pe mine.