Vineri, 10.02.1012. A apărut un nou coșmar, al zăpezii care-ți acoperă casa (casă aflată în bătaia viscolului, în câmp deschis). Straniu, am senzația că retrăiesc iernile din copilărie, deși cred că am o memorie falsă: am intrat și eu pe fereastră la Cantonul 248 (halta CFR Adjudu Vechi) și mă dădeam cu sania la vale de pe o aripă a acoperișului casei, unde crivățul adunase zăpada spulberată de pe câmp. Nu uit apoi derdelușurile făcute de-a lungul panourilor și parazăpezilor de lemn, în care se oprea zăpada viscolită pe arătură, zăpadă înghețată prelungită până la calea ferată. Ce vedem la televiziuni zilele acestea în județele Vrancea și Buzău (și localități din apropierea lor) depășește deja orice imaginație. 
Las la o parte spectacolul înfricoșător în care țăranii sunt ținuți de zăpadă și ger prizonieri în propriile case. Nu spun că le-au murit animalele din ogradă, acoperite de zăpadă înghețată zile la rând. Dar ce fac autoritățile, e condamnabil. Guvernanții se schimbă de atâtea zile la Palatul Victoria zglobii nevoie mare (complet rupți de realitățile de moment), în timp ce românii mor de foame și de sete în localitățile complet izolate de viscol. La fel, în Deltă, mi-e o milă care mă îmbolnăvește să văd Dunărea înghețată și imposibilitatea de a se aproviziona cu apă și alimente a localnicilor. Mă uit de câtă rea-credință politică dau dovadă guvernanții și reprezentanții lor din județe, prefecții. E năucitor să auzi că președintele unui județ calamitat, Vrancea (cu zeci de mii le locuitori îngropați de vii de zăpada spulberată) se chinuiește de cinci zile să găsească înțelegere să fie declarată stare de urgență, să i se dea înlesniri să acționeze peste tot. I s-a refuzat starea de urgență și i s-a aprobat… situația de 
urgență, dar e mulțumit și cu atât: „După cinci zile de insistenţe extraordinare, Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă a constatat situaţia de urgenţă din Vrancea prin act administrativ. Acum suntem în situaţie de urgenţă. Este suficientă pentru ca, în baza Ordonanţei 34, să contractăm toate resursele financiare, materiale şi logistice pentru a readuce la normalitate viaţa cetăţenilor din Vrancea”, a afirmat Marian Oprişan. El a precizat că spre deosebire de starea de urgenţă care presupune intervenţia Armatei, starea de alertă şi situaţia de urgenţă sunt evenimente cu caracter non-militar, în condiţiile în care fenomenele naturale pun în pericol viaţa oamenilor. Aproximativ 40.000 de oameni sunt izolaţi de o săptămână în peste 50 de localităţi din judeţul Vrancea, rămânând fără alimente, apă şi medicamente, afirma, vineri, conducerea Consiliul Judeţean Vrancea. Sunt unul dintre cei care l-au acuzat public pe Marian Oprișan că face jocurile mafiei, în anii din urmă 
(un dușman al lui, Puiu Siru, director la Direcția de Cultură Vrancea, îmi arăta documente în acest sens; între timp Puiu Siru a murit de inimă rea; normal ar fi fost până azi să-l trimită la pușcărie PDL, legal, pe Marian Oprișan-PSD). Dar acum, când lumea moare îngropată în zăpezi, îi dau dreptate: salvarea oamenilor contează, nu economiile la stat! Fiindcă nu se aprobă stare de alertă deoarece statul trebuie să bage adânc mâna în buzunare și să cheltuiască bani care nu sunt prevăzuți la buget… Ce spune Marian Oprișan azi: În Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă opiniile privind instituirea stării de alertă sunt împărţite în funcţie de apartenenţa sau neapartenenţa politică. „Majoritatea membrilor Comitetului pentru Situaţii de Urgenţă împărtăşesc punctul de vedere al administraţiei publice judeţene, cu excepţia şefilor de instituţie, care sunt membri PDL… Acesta mai susţinea că prefectul refuză sistematic să instituie starea de alertă pentru declararea situaţiei de 
urgenţă, motivând că va mai face o analiză în acest sens. În ce țară trăim? Când ai zeci de mii de sinistrați (disperați e puțin spus) se mai duc lupte politice PSD-PDL? Nu pot să cred că am ajuns să fim atât de nemernici. În acest timp, președintele Traian Băsescu aud că se distrează la Predeal. L-a instalat pe penibilul M.R. Ungureanu în fruntea guvernului să se spele pe cap și a plecat să petreacă. În timp ce protestatarii din Piața Universității au ieșit în a 29-a zi să strige „Jos Băsescu!”. A apărut aici un nou manifest, intitulat „Facultatea de Corupţie. Rector Traian Băsescu”. Protestatarii au ieșit și în țară în stradă și la Bistrița, Craiova sau Târgu Jiu și au scandat ”Jos Guvernul SIE!” și „Ungureanu, bu-hu-hu / Ia Guvernul şi te du”… (Îi mulțumesc lui Tudor Cicu pentru discuția literară avută cu un protestatar, transcrisă ieri la Comentarii, aici)
*
Toată Europa central-sud-estică e terorizată de această iarnă. Scriam cu zile în urmă aici că topirea gheții arctice e cauza iernii grele (și subliniam pe 5 februarie că toată „aceasta racire se va simti din cauza curentului oceanic Gulfstream 
responsabil cu echilibrul climatic al Terrei, care s-a schimbat”, din cauza încălzirii globale). Iată știrea: Cercetatorii au realizat o analiza a climei la nivel global si au constatat ca, atunci cand gheata din Arctica se topeste in ritm rapid, se intensifica doua efecte la nivel global. Primul ar fi incalzirea oceanului de la radiatiile solare, dupa retragerea suprafetei cu gheata. De asemenea, suprafata diminuata de gheata nu mai poate preveni situatia in care caldura din oceane este eliberata in atmosfera. Rezultatul este ca aerul este incalzit mai mult, in special toamna si iarna, deoarece in aceste perioade oceanul este mai cald decat atmosfera, arata studiul publicat in revista „Tellus A.” si citat de Science Daily. Astfel, diferenta de presiune dintre Arctica si alte latitudini devine foarte mare, iar vantul poarta masele de aer cald si umed catre Europa. Atunci cand nu se formeaza insa vant, aerul rece din Arctica ajunge pana in Europa, asa cum s-a intamplat in ultimele doua ierni, care s-au dovedit deosebit de friguroase, arata 
cercetatorii. Asta pe de o parte. Pe de alta, vă avertizam că trebuie să uităm de încălzirea globală (la care și furtunile solare au un rol; după 2013 se reduc, atenție, „activitățile solare”), fiindcă vine marele îngheț! Să ne ferească Dumnezeu. Auziți: Cercetătorii ne dau fiori de gheață, spunând că este posibil ca, în următorul deceniu, Pământul să se confrunte cu o mică eră glaciară, ca urmare a activității scăzute a Soarelui. Vestea a fost făcută publică de către oamenii de știință de la Observatorul Solar Național al SUA și, mai nou, de cercetătorii de la Institutul de Meteorologie Britanic și Departamentul de Cercetare Climatologică din East Anglia, relatează DailyMail. Oamenii de știință se bazează pe trei analize diferite ale comportamentului recent al Soarelui și pe măsurători efectuate în 30.000 de stații meteorologice, care atestă că astrul urmează să intre într-o perioadă de activitate scăzută. În mod normal, Soarele urmează un ciclu de 11 ani de activitate. Ciclul solar actual, numit Ciclul 24, ar trebui ca se îndrepte spre 
apogeu în curând, însă nu există indicii în acest sens, precum un număr mai mare de pete solare. Ca atare, oamenii de știință cred că este posibil ca Ciclul 25 să nu mai aibă loc. În acest caz, impactul asupra climei Pământului va fi semnificativ și se întreabă dacă nu cumva această încetinire a activității solare prevestește un al doilea „Minim Maunder”, o perioadă de 70 de ani, care a avut loc în intervalul 1645-1715 și a fost caracterizată de absența petelor solare. Această perioadă a mai fost numită și „Mica Eră Glaciară”, pentru că în timpul acestei perioade foarte multe râuri europene, inclusiv Tamisa (foto-1684), înghețau în mod frecvent. Cercetătorii susțin că, deși fenomenul este neobișnuit și neașteptat, cele trei analize ale Soarelui indică faptul că ciclul apariției petelor solare ar putea intra în „hibernare”. Astfel, este posibil ca următoarele generații să se confrunte cu un val neașteptat de răcire 
a climei, contrar tendinței de încălzire globală prognozată de oamenii de știință. Oricum am lua-o, ceva neobișnuit se întâmplă, zăpada românească viscolită înălțată la 7 metri o concurează pe cea siberiană.
PS. Poate găsiți timp să frunzăriți, în format PDF, patru reviste literare, la zi (să vedeți cât de bogată e oferta pe piața literară la nivel de reviste): Helis din Slobozia (redactor-șef Gheorghe Dobre, necunoscut mie) – HELIS ianuarie_2012 ; apoi Fereastra din Mizil (redactor-șef Lucian Mănăilescu) – revista Fereastra ianuarie ; apoi Plumb din Bacău (redactor-șef Petru Scutelnicu) – IANUARIE2012-REVISTA PLUMB ; și Banat (redactor-șef Dorin Murariu, necunoscut mie) din Lugoj – Revista BANAT Lugoj – decembrie 2011 – format PDF2a AW ; dați click pe titlurile activate și iar click pe dreptunghiurile apărute. Ele apar și pe hârtie.
PS. 2. Public și patru fotografii din Focșani, februarie 2012 (primite pe e-mail de la bistrițeanca Adriana Barna!).
Să nu uităm că tocmai acum, când casele a zeci de mii de oameni sunt invadate de zăpadă până la acoperiş, când sute de mii de familii sunt pur şi simplu izolate, Băsescu a plecat la Predeal ca să se odihnească. Este mulţumit că planul de răzbunare pe poporul român îi merge strună!
De parcă aş fi discutat mai înainte cu Paul Spirescu, despre starea naţiunii, câte „ceva”, vreau să-i redau o părticică din textul tocmai postat pe blogul meu, pentru ale dumnealui constatări de bun simţ:
… Nu ştiu de ce reţin în imagine, cadrul ţintuit pe un perete, din încăperea lui Dinu Păturică, cu privire la asasinarea principelui Hangerli de către trimisul Porţii Otomane. De fapt, mă gândeam (ce-i drept m-a lăsat „no coment”) la despărţirea preşedintelui meu (şi aici mă gândesc la treburile ţărişoarei mele România) de frumoasa Elena de Bucureşti, lăsată acasă fără minister, în timp ce dumnealui, după ce a făcut 1800 românilor, a plecat să se distreze la Predeal. „Raiul ceresc şi pământesc nu se poate deschide decât prin femei”, spunea N. Filimon. Încerc să-mi pun ordine în idei. Bunăoară, abia ieşit pe uşa unei biserici, de la noi din oraş, în care tocmai m-am rugat pentru neamul acesta, mi-am zis: „Dacă şi acolo, unde credeam că voi găsi toiagul şi traista pribeagului ori pe a înţeleptului Oedip „sacru simbol al umilinţei şi pietăţii creştine”, eu am găsit ignoranţa întronată şi invidia, mândria, lăcomia şi alte păcate mortale, atunci la ce mi-a folosit acest refugiu, Doamne, pentru a nu mă regăsi în casa Ta în „ceva” anume? L-am sunat apoi pe prietenul meu constănţean (întrucât nu-mi răspunsese la SMS), întrebându-l îngrijorat, dacă a mai salvat câte ceva, din focul mistuitor de la casa sa de la ţară.
– „Încă nu ştiu mai nimic, nea Tudore! Sunt tot în trenul cu care am plecat ieri după amiază, din Buzău. Nu mai înaintăm de loc. Nu ţi-am răspuns la SMS, că sunt pe afară, şi îngheţaţi bocnă ne tot fâţâim încolo şi încoace pe lângă terasamentul căii ferate, doar-doar om afla câte ceva. Nimeni nu ne spune mai nimic. Parcă ne-am fi rătăcit pe undeva, ori trenul acesta e cel care nu trebuie să mai ajungă vreodată la destinaţie. Sunt ca personajul acela din Kafka, de care, tot făceai matale mare tapet în cartea lui Stoiciu. Stai liniştit, te mai sun eu”. Seara, am visat din nou, că mă întâlneam cu prietenul meu, în Pavilionul cel vechi de la noi de aici din Crângul buzoian. Nu ştiu de ce lui Pavel Ivanâci, soarta nu-i arătase o inimă plină de recunoştinţă, după cum i se prefigurase în scrisoarea anonimă, cert e, că, mie unuia, baierele cerului s-au deschis, de am putut fi martorul următorului dialog imaginar avut cu amicul meu:
– „Bucură-te, taică, şi iarăşi bucură-te, i-am spus. Nu-i aşa, că, acel personaj K. avea tot dreptul să se întrebe, în ce cătun rătăcise el oare, la prima descindere la castel? În scrisoarea sa, până şi Dinu Păturică îl liniştea pe tatăl său, Ghinea Păturică cu astfel de vorbe mieroase. De când te afli în trenul acesta, s-au întâmplat multe prin ţara asta. Mai nou, ştiai că avem un nou guvern? După hăhăiala care a urmat învestirii, nu prea ar fi semne de liniştire sufletească…
– „Am auzit şi noi aici în plin câmp. Viforniţa asta, şi care ni se tot opune înaintării pe două şine, a dus hăhăiala din palatul Cotroceni, până departe… Nimic nu este mai periculos pentru un stat, ce crede el a se reorganiza din temelii, pe noi principii, decât a „împrumuta”, fie şi vremelnic, hăţurile guvernului în mâinile unor parveniţi din pepiniera în care au răsărit aceste odrasle”.
– „Dă-le măcar o minimă şansă” – am încercat ai sugera.
– „Oare fii boierilor pământului s-au stins cu totul din ţară?, m-a întrebat. Şi fiindcă am dat din umeri şi nu i-am răspuns, a continuat tot el:
– „Ai văzut, cum cei din tabăra lor, dar şi cei din tabăra adversă şi-au început meseria de lingători de covoare de salon şi, mergând din mârşăvie în mârşăvie, ajung a prosti şi plesni feţele oamenilor cinstiţi, dar, şi pe al ţărei întregi?” …
1800 era in text 180 de grade …
Excelent text domnule Tudor Cicu !
„Oare fii boierilor pământului s-au stins cu totul din ţară?, m-a întrebat. ”
Cutremuratoare intrebare si din pacate ramasa inca fara raspuns.
Sa speram ca nu pentru mult timp
Pentru ca nesimtirea acestor politruci intrece orice masura :
Spionul sefilor, nu seful spionilor cum il numesc unii, cel care nu se putea desparti de tabloul Anei Pauker din biroul lui de la Ministerul de Externe ( chiar daca nu-l va aduce si in cabinetul primului ministru, il va pastra cu siguranta in inima sa pana la victoria finala asupra poporului roman.
Deocamdata e linistit: gerul siberian care s-a napustit asupra Romaniei ca odinioara criminalii pe tancurile aducatoare de binefacerile comunismului lui Marx, Engels, Lenin si Stalin ( a carui umila tiitoare a fost si evreica ce a condus exterminarile din randul intelectualitatii si a taranimei instarite ) actioneaza in directia dorita .
Pana azi 70 de morti, din care 13 doar in timpul in care aveau loc festivitatile de instalare a noilor slugi portocalii, pe care spionul sefilor a tinut personal sa-i aseze pe olitze fiecare in grupa mica a lui !
Si pana la urma singurul rezultat notabil a vizitei in teritoriu pe care o face fostul politruc comunist in memoria fostului si sper actualului tatuc, a fost acela ca si-a revarsat ura innabusita cu greu asupra romanilor ( sindromul incontrolabil al vanzatorilor de tara, ca daca si-ar iubi conationalii nu s-ar aventura pana acolo), facandu-se a nu observa eroismul cu care au supravietuit cei loviti de vreme cu zapezi si viscole si de soarta cu asemenea conducatori fara inima si plini de ura impotriva lor, ajutandu-se cum au putut unii pe altii, pentru ca sa vina un tiflingau ca asta sa-i faca lenesi si nesimtiti
Dementa dictatoriala, nesimtire crasa, incompetenta profesionala, sau toate la un loc ?!
Sper sa urmeze si reactii pe masura !