Aşa e la scriitorii români, dacă nu intri într-o gaşcă, eşti izolat

Marţi, 30 martie 2010. Am reuşit să ies din Bucureşti pentru trei zile – invitat la Iaşi la „Sărbătoarea Poeziei”, de Buna Vestire, de poetul Daniel Corbu (cel ce a organizat această manifestare, ajunsă la a XVII-a ediţie, iniţiată de poetul Lucian Vasiliu). Manifestare patronată de Muzeul Literaturii Române Iaşi, muzeu condus după Revoluţie de Lucian Vasiliu, care de câţiva ani s-a stabilit la Vila N. Gane, redactor-şef al revistei Dacia Literară, pe care tot el a reînviat-o. Lucian Vasiliu a reuşit să reabiliteze în totalitate Casa (mai degrabă palatul, construit în 1850) Vasile Pogor (mai nou s-a extins şi podul clădirii, transformat în galerie de artă şi loc de întâlnire a scriitorilor invitaţi la manifestări) şi curtea lui, unde a ridicat o casă de oaspeţi şi un restaurant pentru scriitori (cu acces în hrubele Iaşului). Curte a MLR Iaşi plină cu lucrări de artă şi busturi de scriitori (ba chiar e expusă şi maşina „originală” a lui Mihai Ursachi, adusă din SUA, unde a fost exilat). A fost o perioadă de înflorire remarcabilă a „literelor ieşene” sub domnia lui Lucian Vasiliu aici. Natural, drept răsplată pentru tot ce a făcut, Lucian Vasiliu a fost pus la zid de scriitorii ieşeni, motiv pentru care s-a retras scârbit… Azi MLR Iaşi e condus de Dan Jumară (necunoscut mie; o fi scriitor?), care a pus pe umerii adjunctului lui, Daniel Corbu, toate „activităţile” literare. Onest, Daniel Corbu continuă proiectele lui Lucian Vasiliu legate de MLR, inclusiv manifestarea „Sărbătoarea Poeziei” (eu îi spuneam, pe vremea când eram invitat de Lucian Vasiliu la Iaşi, „Bunăvestirea Poeziei”)… Pentru cei ce nu ştiu, trebuie să subliniez că Daniel Corbu e o personalitate nemţeană, familist, cu copii, care în anii ’80 a impus Colocviile de poezie de la Târgu Neamţ (ele provocau insomnii şi securiştilor, poeţii optzecişti prezenţi la aceste colocvii, veniţi din întreaga ţară, unii dintre ei, azi, sunt intraţi în manuale, fiind priviţi ca o sursă de instabilitate statală, în orice minut gata să protesteze public şi să conteste legitimitatea dictaturii ceauşiste; de altfel, securiştii au interzis Colocviile la un moment dat). Pe atunci Daniel Corbu era instructor la casa de cultură din Târgu Neamţ, Colocviile lui de poezie au intrat în istoria literară. După Revoluţie, Colocviile s-au mutat la Piatra Neamţ, Daniel Corbu a rămas un ferment (e adevărat, cam boem): a pus la cale „Academia de poezie de la Vânătorii de Neamţ” (de care poeţii selectaţi de el leagă multe legende), a deschis o revistă de lux şi o editură, Panteon, le-a falimentat, s-a trezit dat şi în judecată, a avut necazuri, le-a trecut cu bine (are steaua lui care-l călăuzeşte, chiar şi atunci când pierde pe toate planurile; că uneori mai rătăceşte drumul), a rămas singur şi s-a mutat la Iaşi, de unde a luat-o de la zero – cu soţie-editor, cu copil (care a debutat la 11 ani cu un volum de versuri), încet-încet a renăscut, a deschis o nouă editură de succes, Princeps Edit, apoi o altă revistă de lux de poezie, Feed Back… Tot el organizează, cu Filomena, Festivalul Neoavangardei, la doi ani (la care are invitaţi şi poeţi străini). Asemenea lui Lucian Vasiliu, Daniel Corbu rămâne un scriitor admirabil (cu cărţi de poezie şi de critică sau eseu, care stau pe raftul întâi). Normal, Daniel Corbu are şi el adversarii lui, nu se poate altfel, la Iaşi a trebuit să treacă de pe o baricadă scriitoricească pe alta, să-i împace pe cât mai mulţi. Că aşa e la scriitorii români, dacă nu intri într-o gaşcă, eşti exclus din viaţa publică, eşti izolat. Cum Daniel Corbu e „sociabil” (nu poate trăi fără prieteni în jurul lui, fie şi făcuţi la un pahar, când simte nevoia să se „răcorească”, cu sufletul răscolit de nemulţumiri), s-a pus la dispoziţia scriitorilor ieşeni – e director adjunct la MLR Iaşi.

Îmi place să scriu despre poeţii care sunt generoşi, care-şi sacrifică timpul şi sănătatea şi organizează manifestări literare pentru colegii lor (fie şi riscând să stea cu mâna întinsă la autorităţi să facă rost de bani pentru manifestări): i-am pomenit pe Lucian Vasiliu şi Daniel Corbu, am să-i mai pomenesc aici şi pe Adrian Alui Gheorghe, la Piatra Neamţ (care a preluat la un moment dat colocviile de poezie şi critică de la Daniel Corbu; din păcate le-a abandonat; pe atunci conducea şi o revistă literară semnificativă, Antiteze, a fost şi ea îngropată; aud că e proprietatea criticului Cristian Livescu, care tot promite să o reia, într-o nouă ediţie; azi, Adrian Alui Gheorghe tocmai se pregăteşte să scoată pe piaţă o revistă literară trimestrială, intitulată Conta), pe Cassian Maria Spiridon, la Iaşi (care de ani de zile organizează anual Zilele revistei Convorbiri literare, împărţind premii; din păcate, Cassian Maria Spiridon e supărat pe mine şi n-am mai urmărit evoluţia acestei manifestări literare; de ce e supărat, habar nu am, îmi tot repetă când mă vede că m-am exprimat public asupra relativizării valorii premiilor literare, în general, şi el nu e de acord), pe George Vulturescu, la Satu Mare (cu Zilele revistei Poesis, care au două ediţii pe an, una primăvara şi alta toamna, dacă am înţeles bine, care împarte premii, toată floarea cea vestită a scriitorilor români fiind beneficiara lor). Observaţi, sunt optzecişti… Mă refer la manifestările la care am fost invitat şi la care am participat. În acelaşi regim intră şi Zilele revistei Familia (organizate anual de poetul Ioan Moldovan, care de asemenea împarte premii). Cu ani în urmă erau Festivalul internaţional de poezie de la Oradea (organizat de Ioan Ţepelea, care conducea două reviste, Unu şi Aurora, plus editura Cogito; el a inventat şi o Academie de ştiinţe, literatură şi arte la Oradea; au fost abandonate toate aceste proiecte, Ioan Ţepelea s-a retras la vila lui de lângă Oradea, nefericit că a fost marginalizat de prietenii lui), sau Festivalul internaţional de poezie de la Deva (organizat de Paulina Popa, de care nu mai ştiu nimic; a condus o revistă, Emia şi o editură cu acelaşi nume; festivalul mai continuă? N-am mai citit nimic despre existenţa lui, n-am mai văzut nici revista ei; probabil că şi Paulina Popa s-a săturat să tot fie tracasată de prietenii care… n-au primit încă premii). Ambele festivaluri internaţionale de poezie împărţeau premii (care au intrat în biobibliografia multora dintre noi)… Au loc anual şi Zilele revistei Ateneu, la Bacău, unde de asemenea se împart premii (nu ştiu cine le organizează, probabil redactorul-şef al revistei, Carmen Mihalache). Tot la Bacău, anual, are loc Festivalul Avangarda XXI, organizat de Victor Munteanu pe banii unei fundaţii, a soţilor Cancicov (împarte şi el premii). Iar la Galaţi au loc anual Zilele revistei Antares, organizate de Corneliu Antoniu, care de asemenea împarte premii. Să mai continui? Mă opresc aici, am pornit-o pe alt drum decât cel pe care plecasem.