Marți, 2 august 2011. Poți ajunge la Dumnezeu pe căi politice, în România? Poți, dacă Dumnezeu e Băsescu. Un Băsescu vai de capul lui, altfel: azi și-a reintrat în pielea de premier și a anunțat că laudele FMI au fost electorale (FMI devenind agent electoral al PDL, contracost) și că România, de fapt, merge pe sârmă, chiar dacă, auziți enormitate (Băsescu ar trebui trimis la un control psihiatric): „Romania este intr-o situatie economica mai buna decat tari precum Italia, Spania, Portugalia si Irlanda”! Ba chiar a repetat pe Radio România (alt post public închinat lui Băsescu): „Romania sta mai bine decat Italia, Spania, Irlanda, Portugalia, Grecia si decat multe alte tari, din punct de vedere al echilibrelor macroeconomice”… Pe cine prostește președintele Băsescu? Nu e vorba de ticăloșie? 
E ceva nemaipomenit, suntem țara din cadrul Uniunii Europene în care toate merg perfect, aflăm azi – și cu toate astea regimul Băsescu nu e în stare nici să dea un 5 la sută în plus din cele 25 la sută luate de stat din iulie 2010, nu e în stare să indexeze măcar pensiile, dacă nu să dea un punct la pensie! Nu e în stare să micșoreze o taxă pe alimentele de bază. România cică e peste toate statele UE, și cu toate astea suntem pe ultimul loc la nivel de trai, cu inflație maximă, la salarii și pensii și la tot ce doriți altceva! România e o rușine, umilința cotidiană e de nesuportat, pleacă medicii și cadrele medicale pe capete unde văd cu ochii peste hotare. Nu există localitate în țară care să nu aibă sute, mii de nefericiți plecați în străinătate să câștige o pâine de sclav. Dumnezeu-Băsescu e o caricatură a Răului.
***
România intră în circuitul electoral, anul viitor sunt programate alegeri locale și parlamentare. Octavian Mihăescu atrăgea atenția acum patru zile la Comentarii, aici, că a apărut un adevărat pericol mortal în România – un partid dedicat lui Dumnezeu. Personal, n-am auzit de acest partid decât acum. Și nu cred că are vreo șansă să fie băgat de o majoritate românească în seamă, în afara unor sectanți. În România, Biserica e cu biserica, e singurul sprijin moral pentru român în toate ocaziile. 
De altfel, nici în Grecia tradițional religioasă (Constituția Greciei începe cu fraza: “În numele Sfintei, Cosubstanțiale și Indivizibilei Treimi”, marcă a religiei majoritar ortodoxe a populației acestei țări) ortodoxia nu are un partid al ei care să fie la putere. Partidul de care se teme Octavian Mihăescu (emigrat în Germania) e Uniunea Creștin Democrată din România (UCDR) – titlul e înșelător, într-adevăr, creștin-democrația fiind la un moment dat partid de guvernământ după Revoluție (cel al PNȚCD). În condițiile în care România nu are pe eșichierul politic o reprezentare a creștin-democrației europene, a apărut această formațiune religioasă. UCDR are sediul la Cluj și e condusă de un grup de inițiativă format din antreprenori, prezbiteri, pastori, specialiști anonimi (doi medici, un profesor, un fizician, un economist). Liderul UCDR pare a fi Beniamin Fărăgău. Probabil sunt neoprotestanți (evangheliști, penticostali, baptiști, Martori ai lui Iehova, Adventiști de ziua a șaptea) cumpărați de misionari americani, în principal. 
E plictisitor să dezvolt subiectul, nu merită atenție. Majoritatea românească ortodoxă n-ar vota niciodată un asemenea partid translat din SUA, oricât ar face el caz de faptul că „întreaga activitate a Uniunii Creştin Democrate se bazează pe următoarele valori: Biblia, Adevăr, Dreptate, Integritate, Compasiune, Empatie, Dragoste, Viaţa umană (sic!), Demnitate, Familia, Mediul şi Democratia”. Demagogia religioasă de tip american mai lipsea. Indiscutabil, SUA vor fi dezamăgite că nici măcar noua generație pro-americană din România nu va da doi bani pe asemenea năzbâtie care amestecă religia cu politica… De altfel, UCDR nu se sfiește să dea de gol faptul că tot grupul de iniţiativă al UCDR „e format din credincioşi aparţinând bisericilor evanghelice”. Ar trebui să pun aici punct, neavând nici un rost să mai bat în piuă apa de ploaie oficială… evanghelică. Dar e interesant cum se pune problema, nu mi-a venit să cred când am citit: „Pentru implicarea creştinilor în viaţa publică pledează trei tipuri de argumente: biblice, teologice şi pragmatice”. 
Auziți argumentul biblic: «În Epistola către romani, capitolul 13, apostolul Pavel pune cinci probleme cu trimitere directă, explicită la politică. Prima priveşte supunerea faţă de autoritatea publică. „Oricine să fie supus autorităţilor celor mai înalte…” A doua se referă la originea puterii, a autorităţii politice. Orice putere, orice autoritate îşi are originea în Dumnezeu şi există prin voia Lui: „Căci nu este autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Şi autorităţile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu”. A treia problemă vizează sarcinile autorităţii politice şi ale omului politic. Sunt două sarcini ci explicit prezentate în Scripturi şi despre care Biblia ne spune că au fost stabilite de Dumnezeu însuşi. Cea dintâi e să facă binele supuşilor, al cetăţenilor oneşti. Dregătorul, omul politic (omul însărcinat cu afacerile publice) este „slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău”. Cea de-a doua sarcină pe care Dumnezeu a aşezat-o înaintea autorităţii publice şi a omului politic este să pedepsească pe cei care fac răul, pe cei care sfidează regulile bunei convieţuiri (politica fiind, cum spune Platon, „ştiinţa vieţuirii în comun a oamenilor”). 
Îndeplinirea acestei sarcini este, ca şi cea dintâi, poruncită de Dumnezeu şi, în ultimă analiză, ea este tot spre binele cetăţenilor oneşti care, în felul acesta, sunt apăraţi, protejaţi de răufăcători, de trişori. A patra problemă la care apostolul Pavel face referire vizează mijloacele prin care autoritatea publică şi omul politic pot acţiona pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite de Dumnezeu. Ele sunt, în esenţă, două: recompensa (morală etc.) pentru cei care fac binele şi pedeapsa, constrângerea, pentru cei care fac răul. Desigur, omul însărcinat cu administrarea treburilor publice este, înainte de orice, „slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău”. A cincea problemă ridicată aici de apostolul Pavel vizează legitimarea (justificarea) supunerii fata de autorităţile politice. De ce trebuie să ne supunem autorităţilor publice instituite? Din două considerente principale: mai întâi, deoarece orice autoritate vine de la Dumnezeu şi apoi, pentru că scopul principal şi sarcina capitală a acesteia este să acţioneze pentru binele nostru, al cetăţenilor. Dacă privim cu atenţie la ceea ce se-ntâmplă astăzi în viaţa publică din România, vom putea uşor observa că autorităţile publice şi oamenii politici nu doar că nu-şi onorează sarcinile pe care – potrivit Bibliei – Dumnezeu le-a pus înaintea conducătorilor, dar procedează exact pe dos. 
Binele public este sacrificat, de fiecare dată, în favoarea interesului de partid, a interesului egoist de putere sau chiar al unor interese înguste, de grup, iar cei care fac răul nu numai că nu sunt pedepsiţi, dar, dimpotrivă, sunt protejaţi, iar uneori chiar recompensaţi, avansaţi etc. Vedem foarte clar, cei care am fost învăţaţi să distingem binele de rău, cum voia lui Dumnezeu este ignorată, sfidată, pervertită. Politica practicată astăzi în România e mai curând o politică machiavelică, în sensul cel mai rău al termenului, dacă nu cumva chiar antipolitică. Este o politică dominată, de la un capăt la altul, de corupţie, minciună, imoralitate etc.». V-am zăpăcit de cap? Stați liniștiți, n-o să mai continui. Ați înțeles că singura soluție să scăpăm de nemernicii din fruntea României (începând cu Instituția Prezidențială, cu Parlamentul și Guvernul) e să votăm UCDR, liderii ei „evangheliști” fiind singurii care „disting binele de rău”, care nu vor ignora voința lui Dumnezeu, vor fi singurii politicieni necorupți, nemincinoși, morali. Mare plictiseală! Scrie Octavian Mihăescu: „exista riscul ca în România sa ia nastere calul troian al mcdonalds-izarii religiei (prima faza) și liderii politici să fie pusi în slujba Antihristului”. E o idee, asta cu mcdonalds-izarea religiei la români, dar sunt slabe speranțe să reușească. Antihristul veghează?
***
Am primit pe e-mail de la poeta Adriana Barna un text semnat de Dan Puric (nu știu unde a apărut). Marele artist al scenei, regizor și actor, ar putea oricând să inițieze formarea unui partid al creștinilor ortodocși (și să candideze la președinția României cu un succes nebun; el umple instantaneu săli unde vorbește), dar n-o va face niciodată. Fiindcă are bun simț. Dă semne că nu e inspirat de Antihrist, nu?
ROSTUL
Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. 
Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile „prietene”.
La noi chestia asta se numeste „agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.
Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un „Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. 
Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.
Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.
Dan Puric
PS. Vă invit să citiți originala revistă electronică Tiuk! (nr. 31, de vară, de succes; redactor-șef poetul Mihail Vakulovski, care în această lună, august, își lansează două cărți la Iași, Chișinău și Sibiu: un „rockman”, intitulat ”Tovarăși de cameră. Student la Chișinău” și „Portret de grup cu generația optzeci”), dați click pe: www.tiuk.reea.net.
PS.2. Public și azi, aici, fotografii primite de la atât de generosul scriitor Ion Lazu. Sunt intitulate tot „2 iulii. Brebu și Sf. Nicolae”, dar au legenda „complexului parohial Sf. Nicolae din Câmpina”:
044+ 051 biserica voievodala, o noua abordare, fara picturi exterioare, fortificata, cu ferestre taiate in piatra…
056 icoana din biserica
058 turla bisericii
088, 097, 098 biserica veche
87, 99, 100, 101 biserica nouă
Din 2008 încoace s-au descoperit în grădina bisericii Sf. Nicolae cca 34 morminte din perioada bronzului, de cca 3500 ani vechime, în poziţie de foetus, la doar 30-40 cm adâncime…
ma bucur ca ati atacat tema aceasta, este fff serioasa, si stati; ca inca nu si-au pus sigla si sloganul ptr a da aparenta unei initiative locale, dar când or sa-si puna sigla si sloganul.. nimeni nu va avea curaj ataca, nimeni nu va despica firul in patru cu privire la aceasta formatiune politica, ma refer la presa si telectualitate. Sunt de acord ca nu au nici o sansa, numai ca mie imi este teama ca pe fondul absenteismului (justificat), astia isi vor mobiliza enoriasi care sunt disciplinati si trebuie subliniat, sunt bine intentionati, nu trebuie diaboliza bieti enoriasi pt ca ei cred sincer ca asa trebuie fi, daca asa-i spala la creier animatori (predicatori), exploateaza buna lor credinta, ba as zice chiar dragostea de Dumnezeu, fie ca vor uni ori nu acepta, si ei sunt crestini si adesea gasim foarte buni crestini in segmentul evanghelist (NP), problema se afla la N.Y, la sefi lor, uneltele diavolului bolsevic.
Nu trebuie sa se omita ca totii evenghelisti din Ro insumeaza cca 1 milion de suflete, active in comunitatile lor, animati de un foarte puternic spirit misionar, segment in care nu exista cale de mijloc, totul se vede în alb si negru. Pâna la un punct nu sunt departe de ideia exprimata de Dan Puric, aceasta durere ce o simte orce om cu mintea întreaga este exploatata de mafia religiosa, politica ptr a implini agenda antihrsitului, si cum vom observa in Numele lui Hristos o fac.. motiv ptr care si au asa mare suces , fiind greu de contrat , cu versete biblice te loveste, ah apropo; Niste sifilitici, tot evanghelsiti la care se duc toti si le da obolul, ma refer la lumea buna, elita, au gasit verset /argument/, biblic al vopsi pe Hristos si în verde (ecologist), dupa ce il vopsi rosu, acu gasira bravi crestini si verdele ecologist, tâmpenie tipata via media lor… Am dat in bâlbiala,imi vedea sa sparg tv de nervi… Asta este… religia viitoare, mcdonalizata va fi rosu-verde, ptr ca asa cum bine sesizeaza si Dan Puric, dupa ce va muri generatia asta care mai il are pe Dumnezeu in inimi, il vor lua si pe Dumnezeu cu ei… iar in locul Sau, vor pune ce incepu a-se coace.
Da, cuvintele au o putere magică atunci cînd cel care le aşterne pe hârtie ori le rosteşte publicului larg, le caută, şi le înţelege rostul. Dan Puric este unul dintre aceştia. I-am citit cărţile şi, aud cum şi alţii nu se dezlipesc din faţa televizoarelor atunci când actorul apare pe micul ecran. Nu m-am dus pe stadioane să-i ascult viforniţele pledoariei sale, din teama de a nu mă aprinde la cremenea vorbelor sale. Dan Puric îmi aminteşte însă de rugile argheziene din psalmi: „Ruga mea e fără cuvinte/…Nu-ţi cer nimic. Nimic ţi-aduc aminte”. Adică, de un alt Arghezi, decât cel cunoscut din pamflete. „Ceva” (arghezian) răzbate şi din rosturile sale prezentate publicului pe acele stadioane ori săli de teatru. „Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu”, scria Tudor Arghezi în 1943, în vestitul pamflet intitulat „Baroane”. Şi Dan Puric ne atrage atenţia asupra celor care ne conduc şi stau călare pe saci de bani sau a celor care au adus în ţara mea doar „cârdurile de ciori” care, se ştie, mare prăpăd fac în semănăturile ţăranului rămas uitat în câmp cu braţele ridicate doar la cer. Vorba lui are însă ceva din „frumuseţea” evlavioasă a cronicilor. Doar Marin Ifrim în tabletele sale, din „Jurnalul de…”, i-a preluat „peria de sârmă” cu care Arghezi îşi lucra pamfletul, izbutind să strecoare otrava îndoielii până şi în insul însuşi al celui tabloidizat, spre deosebire de LIS, care în tabletele sale îmi aminteşte de lecţia lui Juvenal, pentru că, deşi scrisul său ţâşneşte dintr-o indignare, în poezie părăseşte repede acest prag metafizic ştiind mai bine ca alţii că nu este suficient să fii indignat pentru a fi poet. Am recurs în acest comentariu la cele trei ipostaze ale scrisului actual, pentru că, din păcate, mulţi alţii ne ocupă timpul şi nu reuşesc prin scrisul lor să iasă din concertul scîrţâitorilor. Şi din păcate, nici noi nu avem a câştiga vreun „alt rost”, decât a ne alege, din cele scrise de ei, cu nimic.
@ Octavian Mihaescu, Liviu Ioan Stoiciu.
Stimati Domni,
Am citit comentariuile dvs. Este clar ca dovediti prin cele scrise cel putin o atitudine de ,,necunoastere,, a fenomenului religios crestin contemporan, altul decat cel ortodox, in particular, cel de sorginte evanghelica protestanta si neoprotestanta. Faceti o confuzie de baza la nivel terminologic: ,,evanghelist – cel care propovaduieste Evanghelia, evanghelic – cel care apartine de o comunitate religioasa de tip evanghelic”; aceasta confuzie e similara ca cea facuta de multi romani intre ,,protestant/protestatar,,. Trecem peste asta…desi pentru un blogger respectat…aceasta se lasa cu o sapuneala verbala bine meritata…:)).
Stimati Domni, cu parere de rau va spun ca sunteti ,,pe langa,, subiect. A, ca sa va dati cu parerea din punctul dvs. de vedere e in regula…dar ca sa vehiculati niste informatii insuficient verificate, doar de dragul senzationalului, e o greseala fatala d.p.d.v. jurnalistic. V-ati descalificat singuri, domnilor. Va readuc aminte ca aceasta atitudine xenofoba are la baza un mit ideologic ( identitatea romanilor – cei mai cei, cei mai tari, Romania – gradina Maicii Domnului, ,,cei alesi,,…istorie bimilenara s.a.m.d. + religia lor – cine nu este ortodox, nu este roman – o idee cel putin ,,traznita,, emisa de Nae Ionescu, dar care a facut ravagii d.p.d.v. social si relational in perioada interbelica si care a dus la aparitia Garzii de Fier ), mit ce a fost exploatat cu succes si in perioada comunista ( sa ne readucem aminte de modul cum Ceausescu era ,,reprezentat,, ca fiind ,,urmasul,, marilor voievozi romani… ). Imi pare la fel de rau ca nu sunteti in stare sa vedeti ca ,,Romania ca patrie,, este deja o notiune vaga, d.p.d.v. logic. Va readuc aminte ca evanghelicii romani sunt cetateni ai acestei tari si au dreptul sa se exprime asa cum gandesc si cum simt in scena sociala, inclusiv in plan politic. Evident, ,,fiecare padure are uscaturile ei,,….dar dvs. culpabilizati o intreaga comunitate care este in proportie covarsitoare formata din oameni onesti, cu frica de Dumnezeu si poate chiar mai patrioti decat dvs., oameni care isi platesc impozitele si taxele datorate statului, respecta legile tarii, nu jeneaza comunitatile sociale din care fac parte in nici un fel…ba as spune ,,din contra,,…
Nu este nici ,,romaneste,, nici ,,gazetareste,, sa procedati asa, domnilor. Mai bine ar fi sa contactati cu onestitate pe cei ce promoveaza acest proiect si sa discutati cu ei…nu sa va dati cu parerea…
Parerea mea, :)).
Dl. Licxandru e tare agitat. Se crede şi blogăr deştept. Sub scris i se vede faţa patriotică. Cu ochi albaştri cu tot. Îl confundă pe Nae Ionescu cu Nae Lăzărescu intenţionat, profesionist. Pungăşii cu elemente chimice pentru aurolaci, de la aurolaci. Să vedeţi ce fiere din ficatu-i va ţâşni, căci, de-alde ăştia, nu ştiu decât ce cred ei.
unii se duc la izvor si se spala de stiu ei ce in aceiasi apa din care altii beau. Apoi, cu fundul in doua luntrii nu se poate, oricate argumente mincinoase ai intemeia.
Teama de a ne fi reîntors, cu atâtea religii, la politeism, nu mai pare actuală, câtă vreme am fost deja îngenunchiaţi în templele pre-păgâne ale cultelor falice. De mass-media, de literatură,…de consumism.
admitand ca teama de consecventa, poate si cea de consistenta nu este atat de mare… fiindca nu mai este actuala…si trecand peste teama ca nu ne-am mai putea intoarce, care teama credeti ca pare actuala?
Cum credinţa este una din dimensiunile noastre elementare, nu fundamentale, adică se exprimă constructiv ca şi prin familie – tribal -, extrapolarea politică prin şi ca societate o alterează gen-etic. Gen- etic, adică nu mai este vorba despre „răul” realizat de nesupunerea calului pus la căruţă, ci în locul motorului la maşină. Scopul secularizării n-a avut conotaţii ateiste, ci meta-morale, spre a separa morala religioasă, (familială), de cea politică, socială. Ea a creeat „binele” politic: religia, în familie; politica, în societate. Meta-răul, sau „răul” politic constând fie în aplicarea politicii în familie, fie în cea a religiei în societate. Teama răului politic nu este doar actuală, ci fundamentală.
ce parere aveti de remarca lui Bonaparte: „poetii si catarii la mijloc”?
Credeti ca bateau apa in piua fara nicio eficienta?
Când Bonaparte a luat aproape toată Academia cu el în Egipt, a dovedit că ştie că nu ştie – ceea ce, în postura sa, n-a fost de ici de colo. Şi, dacă tot n-a venit vorba, ce, Socrate n-a scos poetul din cetate!? Nu-s naivul care să vă explice diferenţa dintre poezie şi poet. Şi Bonaparte ştia.
Fiecare dintre noi stie cat stie, dar oare stie cat poate? Ce e drept..ar trebui sa existe o deferenta vizibila intre poezie si poet.
Intru in asemenea locuri din cauza insomniilor, alteori a cosmarurilor. Iar unele cosmaruri se repeta, unul dintre ele ma bantuie cel mai des: sunt intr-o gradina napadita de buruieni si insecte ciudate, lasata in paragina, iar undeva la umbra cativa jucatori de poker rad si-si beau in tihna kokteilul. Iar eu ma uit dupa gradinari si nu-i vad; ii vad doar pe jucatori. Ar fi trebuit sa-mi dau seama, probabil gradinarii nu mai trec demult prin acea gradina, posibil sa mai treaca vreo cativa rataciti. Sau cativa batrani sa-si conduca nepotii in ceea ce a fost candva o gradina in care altadata copacii cresteau vigurosi, florile se deschideau pana la cer. Poate in memoria vremurilor de altadata.
Poetul pricepe mai mult decât ştie.
Nicolae Vaschide are ceva despre vise, ca viziuni string – poetice! – din realităţi paralele.
Nu-nghit freudismul nici în somn.
Nu inteleg ce legaturi absconse, circumstantiale are cu freudismul, nu fiindca nu s-ar putea gasi imi scapa..de ce va propuneti sa inghititi/sau nu ceva…
Plec de aici incurcat, eram convins ca poetii sunt niste visatori, dar nici nu indraznesc sa va intreb la ce viseaza atunci cand nu viseaza.
În onirica freudiană, florile sunt simboluri erotice: ginecee.
Orice vizionar poate fi socotit poet; vizionarul metavisează, inventează simboluri nemaivisate.
Cu bine!
@ angel filip alias ingerului iubitor de cai.
Aveti un stil curios de argumentatie…surprinzator de gresit. Nu aveti argumente punctuale…recurgeti la sofisme / argumente baculinice sau ,,atac la persoana,,…altfel nu se explica modul dvs de relationare. Pacat…credeam ca putem conversa, cel putin. Dar, la acest nivel de argumentatie…nu avem cum.
Nu sunteţi „amic”, nu aveţi mai iz nam. Vin sărbătorile creştineşti şi nu am timp de chiori la neuroni. De ce vă introbăgaţi unde nu vă fierbe gripa porcină. În plus, ştim cu cine ştim că dialogăm…