Luni, 23 ianuarie 2012. A 11-a zi de proteste aproape degeaba, puterea, în frunte cu Băsescu, nu se lasă dusă. Culmea, nu demisionează Guvernul Boc și Băsescu (invitați de protestatari să plece), ci se pregătește să demisioneze din Parlament opoziția unită, USL (deja lideri ai PNL și-au depus demisiile la partid; PSD încă ezită, fiind convins că PDL va organiza alegeri parțiale în colegiile în care au fost aleși parlamentarii USL și că demisia lor va înmulți parlamentarii partidelor aflate la guvernare, PDL-UDMR-UNPR). Sesiunea extraordinară a Parlamentului n-a dus la mai nimic, Guvernul Boc e convins că e cel mai bun din Europa (deși România are cele mai mici salarii și pensii posibile, și pe acelea le plătește din împrumuturi), Boc ne anunță că premierii înlăturați din Italia, Spania sau Grecia au fost depășiți de vremuri… Oameni buni, și-au pierdut mințile cei aflați la putere! 
A fost aruncat pe piață un țap ispășitor, ministrul Teodor Baconschi, a fost demis de la Externe, deoarece i-a jignit pe protestatari. Probabil serviciile secrete au tot stat și s-au gândit de 11 zile și au găsit această soluție, crezând că dezamorsează mișcarea protestatară. Mari tâmpiți mai avem acolo, sus… Știți ce mă îngrijorează profund? Că Teodor Baconschi susține și azi că România are nevoie de oameni ca el, știți, el reprezentând noua clasă politică (Baconschi a avut o ascensiune fulminantă, după ce a fost ambasador pe unde nici cu mintea nu te poți duce, din Franța în Vatican sau San Marino și Malta, Monaco și Andorra sau Portugalia; în septembrie 2010 s-a înscris în PDL și în mai, anul trecut, a fost ales… prim-vicepreședinte al PDL; el, care în 2001 era director general și apoi secretar de stat la MAE)! Nouă clasă politică la care se raportează „Piața Universității”, azi. Cât de lamentabil și-a încheiat cariera Teodor Baconschi (fiul lui tata A.E. Baconsky, pe care epoca proletcultistă nu l-a scutit de compromisuri regretabile), jignind protestatarii! Săracul, ce se va face el acum? Se va întoarce Baconschi la munca de jos la MAE? Va fi trimis la o ambasadă în Africa? Își va relua 
colaborarea la Dilema Veche? Poate-i va da Vladimir Tismăneanu o pâine la institutul de cercetare a comunismului. Sau Patapievici îl va angaja portar la ICR. Sau Gabriel Liiceanu îi va da o pâine la Editura Humanitas. Sau Băsescu îl va readuce consilier la Palatul Cotroceni. El, Baconschi în persoană, a anunțat azi, spășit, că vrea să muncească la… partid! Ați citit bine, la PDL! S-a prostit de tot, Baconschi e de nerecunoscut. Unde e „independentul” Baconschi, care jubila în cancelariile lumii? Unde e intelectualul rasat, pe care-l citeam cu mare plăcere (în chestiuni teologice superioare, spirituale; reciteam fraza să-l înțeleg) până să facă politică de doi bani, îngenuncheat de Băsescu. După ce a devenit „intelectualul lui Băsescu”, intelectual de curte, nimic mai abject. Baconschi cel strălucitor nu mai e. Acum Baconschi a ratat (nu e un ratat, fiindcă pe teren literar nu și-a spus ultimul cuvânt). Așa cum au ratat atâția alți scriitori când au intrat în politică, după ce au devenit membri ai unor partide și au căpătat demnități înalte. Pe Baconschi l-a înghițit lupul care era în el însuși. La un moment dat devenise libidinos, făcându-i curte Elenei Udrea (după ce se dăduse de gol un scandal de alcov al lui cu o… ambasadoare, 
care acum e trimisă în Argentina la post). Sincer, sunt teribil de dezamăgit – dintr-un cărturar și un scriitor cu stil, Teodor Baconschi a devenit o apariție publică de-a dreptul detestabilă, dacă nu penibilă. Ce naiba se întâmplă cu scriitorii noștri, de ce se fac de râs când ajung la putere? (În actualul Parlament îl mai avem pe scriitorul Varujan Vosganian de la PNL, singurul salvat; în locul lui aș avea mare grijă, fiindcă destinul e schimbător la toți; celălalt, dramaturgul Radu F Alexandru de la PDL e egal cu zero). De ce-și pierd capul în asemenea hal scriitorii? Cu cât ajung mai sus, cu atât căderea le e mai spectaculoasă… Vă amintiți cât de lingușitor s-a comportat cu PDL Teodor Baconschi, căruia i-a promis să-i aducă prin fraudă voturile românilor plecați la muncă în lume, prin corespondență? Români din străinătate care azi protestează… Îi urez fostului ministru Teodor Baconschi să ajungă în Piața Universității să scandeze împotriva puterii, adică-i urez să se trezească la realitate. Eram să uit. Mai e un scriitor în Parlament – care n-a fost demis, ci și-a dat demisia azi (în semn de solidaritate cu protestatarii din Piața Universității), după 
încheierea sesiunii extraordinare a Parlamentului: Mircea Diaconu. Știați că actorul și parlamentarul PNL Mircea Diaconu e prozator, cu două cărți publicate (pe care le am eu în bibliotecă; cea de debut i-a fost premiată de USR)? Iată că mai avem un scriitor, lângă Varujan Vosganian, care n-are de că se rușineze, deocamdată. În altă ordine de idei, după 11 zile de ieșire în stradă, am descoperit că protestele s-au maturizat, în Piața Universității s-a conștientizat că USL (nu PPDD) rămâne o alternativă la alegerile anticipate. Mare minune, diversioniștii trimiși de Băsescu-PDL-UNPR au fost azi detectați și alungați. Mâine vor ieși în stradă mult mai mulți decât azi, am fost asigurați. Sesiunea extraordinară a Parlamentului de azi n-a adus decât o demitere tip țap ispășitor, Guvernul Boc vrea să se remanieze, să prostească protestatarii, au reapărut bătăliile pe posturi în rândul partidelor coaliției de guvernare – așa cum scriam, UDMR își păstrează miniștrii, iar trădătorul UNPR (format din parlamentari cumpărați de Băsescu de la PSD și PNL) se luptă să mai ia un minister (poate chiar pe cel de la Externe). Băsescu trage sforile, protestatarii n-au decât să scandeze până crapă „Jos Băsescu!”.
***
Public o Scrisoare deschisă primită pe e-mail de la un necunoscut, care a acaparat Internetul – Sergiu Găbureac de la Biblioteca Municipală București (poate e și scriitor; știe să scrie, în orice caz):
Dragii mei,
Azi, însoţit de avocatul meu, am transmis şi înregistrat următoarea scrisoare la instituţiile statului, la unele sedii de partid, organizaţii, asociaţii, ambasade…
Intenţionez organizarea unei conferinţe de presă chiar în Piaţa Universităţii.
Scrisoare deschisă
Către,
Administraţia Prezidenţială a României
Guvernul României – Cabinetul Primului Ministru
Parlamentul României – Biroul Senatului şi Biroul Camerei Deputaţilor
Partidele parlamentare şi UDMR
Alte partide, sindicate, organizaţii, societăţi, asociaţii…
Subsemnatul, Sergiu Găbureac, domiciliat în mahalaua Bucureştilor, Pantelimon, Sectorul 2: Şos. Iancului, 37, ap. 52; tel. 0731 936.615 / 0752 975.130; mail gsm_as@yahoo.com (mă găsiţi şi cu ajutorul dlui Google), unul din protestatarii în Piaţa Universităţii (din 13 ianuarie 2011), ca urmare a sfidării şi incitării din partea preşedintelui, guvernanţilor şi a unor parlamentari, declar cu toată responsabilitate:
La Cotroceni există un individ bolnav de putere. Traian Băsescu, autodeclarat preşedinte-jucător, a dus prin amestecul său repetat, iresponsabil, mai ales în ultimii 4 ani, în treburile puterilor executivă şi legislativă şi ale justiţiei, a produs daune ireparabile poporului român. Am bătut drumul până acolo, dar nu l-am găsit la muncă. Era la munte, deşi afirma că munceşte peste 16 ore pe zi.
Îl solicit să-mi precizeze ziua, pentru a sta de vorbă cu un simplu cetăţean umilit de guvernanţi.
Avem un Guvern bolnav cu numeroşi miniştri inculţi, aroganţi şi neprofesionişti. 
Dovezile sunt fără număr, recunoscute chiar de preşedintele-jucător şi specialiştii în domeniu. Aştept părerea dlui Boc ?
Avem un Parlament bolnav, supraponderal, imoral, dominat de traseişti ce-şi urmăresc doar propriile interese şi mercenari politici de toate etniile. Am sute de dovezi. Aştept răspunsul birourilor camerelor.
Principalele instituţii civilizatoare ale statului şcoala, biblioteca publică, sănătatea, justiţia, armata, poliţia şi chiar biserica nu funcţionează normal. Am mii de argumente şi dovezi.
Statul este bolnav de corupţie, dominat de bunul plac şi imoralitate. Şi aici am un dosar greu.
Avem o justiţie legată la ochi de adevăratelea, care judecă după cum bate vântul.
Cum m-am săturat de incompetenţa, prostia şi aroganţa „aleşilor” noştri, cer cu toată responsabilitatea:
1. DEMISIA lui Traian Băsescu, un om slab educat, ajuns conjunctural preşedintele 
României.
2. DEMISIA GUVERNULUI Boc, incompetent, susţinut doar de mercenari parlamentari fără scrupule.
3. AUTODIZOLVAREA PARLAMENTULUI. Reducerea NUMĂRULUI de parlamentari (200 + 70) şi un PARLAMENT bicameral cu funcţii distincte. Pentru Parlament să candideze doar desemnaţi ai partidelor şi persoane independente. Aştept răspunsul birourilor celor două camere
4. REFORMAREA PARTIDELOR. Partidele să-şi facă curăţenie generală prin eliminarea tuturor celor care i-au făcut de râs de-a lungul anilor: fripturişti, traseişti şi mercenari politici. Apoi să se prezinte la alegeri. Aştept răspunsul tuturor partidelor. Poporul cunoaşte foarte bine conotaţia cuvântului javră.
5. GUVERN de TEHNOCRAŢI care să organizeze:
6. ALEGERI PARLAMENTARE şi PREZIDENŢIALE în perioada martie-mai 2012.
7. REFORMAREA GUVERNULUI ROMÂNIEI. Reducerea drastică a organigramelor instituţiilor şi agenţiilor sale la nivel naţional şi un cabinet cu 10-12 miniştri.
8. JUSTIŢIA să-şi pornească motoarele, fără tot felul de prescrieri pentru crimele economice şi financiare, pentru ca cei vinovaţi de involuţia României în ultimii 20 (douăzeci) de ani să plătească! Aştept răspunsul Curţii Supreme de Justiţie, al Curţii Constituţionale etc.
Vreau o Românie europeană ! Vreau democraţie adevărată, o societate pluralistă, morală, modernă !
Vă informez, fără respect, că protestele actuale din pieţele României şi ale lumii s-a constituit, de la bun început, într-o mişcare de protest inteligentă. În ciuda acţiunilor paşnice, apar tot felul de diversiuni, care induc ideea că toţi cei din politica României sunt la fel. Nu este adevărat. Chiar şi la PDL, UDMR sau UNPR sunt câteva conştiinţe. E cazul să se exprime clar ! Să nu se mai complacă în marasmul politic.
Din câte îmi amintesc, pe cei anteriori „boborul” i-a dat afară de la guvernare, iar actualii au câştigat alegerile tocmai cu promisiunea fermă cu nu vor face la fel. Şi au făcut mult mai rău decât toţi ceilalţi la un loc.
De ce mă luaţi de prost? Aştept răspuns.
Mă delimitez de orice acţiune violenţă. Prima formă de rezolvare a situaţiei tot mai tensionate este dialogul deschis cu Opoziţia străzii şi cea din Parlament. Uniunea Europeană deja v-a atenţionat!
Nu cred, însă, că actualul regim clientelar PDL-UDMR-UNPR va ceda uşor. Pentru asta trebuie inteligenţă şi ceva onoare ! Se pare că unii sau obişnuit să plece doar cu parul sau cu milioane prin stradă. Nu ne siliţi la aşa ceva. Sunt convins că tot mai mulţi vom fi în pieţe pentru a ne manifesta paşnic.
Aştept, urgent, un răspuns coerent şi decizii inteligente de retragere de pe scena politică a ţării, pentru a nu îngreuna şi mai mult situaţia în care se află România din cauza celor menţionaţi mai sus.
Vă asigur că voi fi printre ultimii care vor stinge lumina în Piaţa Universităţii.
Răspunsurile primite vor fi făcute publice prin conferinţe de presă susţinute în Piaţa Universităţii.
Sergiu Găbureac, protestatar „nevrotic”, cetăţean român 23.01.2012 Bucureşti
N.B. Prezenta scrisoare a fost depusă şi înregistrată la principalele instituţii menţionate şi are caracter deschis. La Admin. Prezidenţială cu Nr 1246/23.01.2012; Parlamentul României Nr 358, respectiv Nr. 14; Guvernul României Nr. 79; PDL Nr. 462, PSD Nr. 01, PNL Nr. 2012 …
Vă mulţumesc pentru susţinerea demersului pentru binele României şi al tuturor românilor,
Sergiu Gãbureac
Tel. 0752 975.130
Tel. 0731 936.615
Se misca tara Domnilor !
A inceput cu Piata Universitatii .
Doamne Ajuta !
Ioan Ion Says:
23 ianuarie 2012 la 16:01
Punctul zece zice rege.
Cu respect,
Ioan Ion
Proclamatia de la Bucuresti
Ianuarie 2012
Protestatari din Piata Universitati din Bucuresti, prezenti din aproape toate zonele tari, adusi la pragul cel mai de jos al saracie si obiditi de o clasa politica imorala , care prin tradare si lipsa de atitudine a incurajat evaziunea fiscala, coruptia, traficul de influenta, si alte fardelegi, iar in complicitate cu Banca Mondiala si F. M. I., ne-au prescris si pus in aplicare tot felul de retete, in materie de industrie, agricultura, banci, sistem energetic, etc, rezultand o industrie demolata, si vanduta la fier vechi, lipsita de locuri de munca, promovand doar consumul, deci un popor fara speranta.
Asadar, traim un mod de anarhie a democratiei, care predomina atat in tara noastra cat si pe plan mondial, diplomatia si prefacatoria celor ce ne conduc, tind sa defineasca normele noastre de viata, iar pe dependenta economica auprodus subjugarea a cetatenilor si popoarelor, puterile care lucreaza din umbra vor sa ne faca prada usoara, iar noi refuzam sa o acceptam in continuare.
Suntem in continuare hotarati sa luptam cu orice pret, impotriva actualei clase politice, in frunte cu Presedintele Traian Basescu si Guvernul Boc, pana la victoria deplina, si solicitam urmatoarele:
1. Cerem imperativ demisia preşedintelui Băsescu şi a guvernului Boc, numirea de către parlament a unui guvern nepolitic care să organizeze cât mai curând posibil alegeri anticipate parlamentare şi prezidenţiale si sa gestioneze cu responsabilitate actuala situatie a tari..
2. Anularea legilor, promulgate de Guvernul Boc prin asumarea raspunderi, care aduc deservicii si saracesc Poporului Roman si revenirea imediat la legislatia initiala, pana la adoptarea lor in mod democratic, pe motiv ca nu au fost respectate principiile Democratice si Constitutionale, ale Dialogului Social.
3. Condamnarea imediata a celor care se fac vinovati de incalcarea libertatilor unei colectivitati, subminarea puterii de stat, actele de diversiune, complot si subminarea Economiei Nationale dupa Decembrie 1989, ca alti sa ia exemplu si sa nu mai faca.
4. Adoptarea legii Lustratiei, (Punctul 8 de Timisoara), prin includerea in lege si a politicienilor care si-au incalcat mandatul, sau vor fi gasiti vinovati de Subminarea Economiei Nationale, dupa Decembrie 1989.
5. Excluderea din actuala legislatie a dispozitiilor care nu permite statului sa participe la majorarile de capital, ale societatilor comerciale cu capital majoritar privat, sau gasirea unei solutii.
6. Toate bogatiile solului ( metale pretioase, uraniu, petrol gaze, etc.), sa treaca in propietatea statului Roman si sa fie exploatate cu mare responsabilitate de stat.
7. Rreformarea Justitiei si responsabilizarea judecatorilor, pentru a fi mai eficienti in asanarea evaziuni fiscale, corupriei, traficului de influenta si alte faradelegi, prin inasprirea textelor de lege care le condamna si responsabilizarea judecatorilor si pedepsirea aspra, pentru interpretarea gresita a legi;
8. Reformarea si depolitizarea institutiilor publice, prin destituirea celor numiti politic, scoaterea la concurs a principalelor posturi de conducere si promovarea competentei si responsabilitati, care sa devina obligatii ale locului de munca nu un moft.
9. Cerem o legislatie fiscala simplificata, dar care pe de o parte sa reduca unele taxe si impozite( ex. functie de cifra de afaceri) si marirea altora, privitoare la averi multiple si obiecte de lux.
10. Modificarea Constitutiei si stabilirea prin referendum, inainte de alegeri daca forma de guvernamant in Romania va fi Republica, sau Monarhie.
11. Includerea in legislatia nationala, a unor texte de lege care sa sanctioneze politicieni compromisi, care nu-si aduc aportul la, bunastarea poporului roman, aplicarea principiilor democratice, acestia sa fie exclusi de drept din partidul din care fac parte si din viata publica.
12. Reformarea actualelor partide politce, prin promovarea de oameni noi, competenti si excluderea celor compromisi.
13. Implicarea responsabila statului in crearea de noi locuri de munca si sustinerea initiativei private a tinerilor, mai ales a activitatilor productive si agriculturi.
Pentru a avea garantia ca victoria deplina este a noastra a oamenilor simpli, s-a Hotarat ca in termen de 30 de zile de la adoptarea prezentei proclamatii, declansarea unei actiuni la nivel national, pentru infiintarea unui nou partid numit ,,PARTIDUL SARACILOR DIN ROMANIA”, (ca sa nu uitam de unde am plecat) initiatori fiind chiar oameni din strada.
Partidul Saracilor din Romania, va fi pentru cetateni Romaniei, o alternativa politica, in cazul in care nu va avea loc reformarea actualelor partide politce, in conformitate cu dispozitiile punctului 12 al proclamatiei, sau in terman de 90 de zile, in cazul in care partidele politice si guvernul, nu va solutionata doleantele poporului din prezenta proclamatie:
Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne ajute! Cu credinta sincera in Dumnezeu, nimic nu este imposibil, caci in el este Puterea, Adevarul, Libertatea si Viata.
”Dragostea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.” – Pr. Arsenie Boca
Virtutea, forța morală prin care omul tinde către bine și frumos, sa fie in fiecare dintre noi.
Protestatarii din Piata Universitati din Bucuresti
Ianuarie 2012
monyf Says:
Mare minune. Mulțumesc, domnule Radu Humor pentru Proclamația de la București publicată, e și ea un document al realităților acestor vremuri, purtător de valoare. Nu numai sentimental, chiar se întâmplă ceva deosebit în România.
ce? revenirea partidelor din usl ?!
Îl cunosc pe „gsm” de vreo 30 de ani. Politician cu ştate vechi. Bravo, lui!
Eu tot apolitic am de gînd să rămîn. Decît să ajung „clasă politică”, mai bine-i ce sunt: Neica-Nimeni.
Pe cel care se-ncurcă-scai de mîneca noastră, n-am decît un gest: smuls!
Mă derutează, printre altele, cel mai acut:
– oprirea Proclamaţiei la 13 puncte;
– iluzia că Parlamentul ar pune imediat în aplicare cerinţa pct.1, că magistratura s-ar schimba procedural, ori că monarhia ar fi o salvare, ori că divinitatea ne-ar protegui… (toate aceste-mi apar cusute cu aţa albă pe doliul speranţei noastre!);
– că, deşi se solicită depolitizarea societăţii (dispariţia partidelor, la care aş achiesa bucuros; ori reformarea lor – ceea ce mi se pare o aiureală, o abureală!) se caută-n disperare de cauză… înfiinţarea Partidului Săracilor…
Lipsă de consecvenţă sau de duh?
Ori, de prea mult duh… în vorbe…
„Ce naiba se întâmplă cu scriitorii noștri, de ce se fac de râs când ajung la putere?”
„Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber. Nu înseamnă că și este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice și presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar și, fără doar și poate, într-unul totalitar). Nu puțini intelectuali au de altfel fascinația Puterii; se simt ei înșiși mai puternici, adăpostiți la umbra ei.
În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a justifica și a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria și-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil.”
(Lucian Boia, „Capcanele istoriei- Elita intelectuală românească între 1930 și 1950”)
Mi s-a părut răspunsul cel mai potrivit, domnule Liviu Ioan Stoiciu!
Bine-ai venit, Marga!
Bine-ai ţintit!
Pentru ca mai deunazi citeam pe blogul lui Tudor Cicu, o fabula despre un tap si chior pe deasupra,care si in cazul nostru statea la cotitura,asteptand ,inca odata sa ne pacaleasca,mentinandu-se forevar ,la putere.
Degeaba,lada istoriei i-asteapta.Cititi si meditati.
Cred ca acesta este un raspuns pentru toata lumea care se da pe blog……Cu multumiri dlui LIS
” Tare demult, în pădurea de care e vorba aici, caprele alcătuiau un guvern ales în mod democratic de toate animalele locuitoare. Ţapul cel bătrân şi chior, era, la vremea la care se referă povestea, şeful turmei. Chior nu era el, spuneau masele, doar că un ochi privea spre locurile unde ascundea el pentru ai lui păşunea cea grasă, iar cu celălalt privea drept înainte, fulgerându-le pe oiţele nesăţioase. De aceea, caprele începuseră de la o vreme a se căţăra pe cele mai înalte culmi şi stânci, înfruptându-se din lăstărişul cel bogat în clorofilă. Fapt pentru care, oiţele se adunară în lunca pădurii şi începură a protesta. Câinii instruiţi cu diversiunea şi porcii rozalii (care mai trădaseră odată) se amestecară şi ei printre oiţe, susţinându-le protestul. Pentru lupii violeţi, momentul acesta constitui un bun prilej, de a se aduna în hoarde, şi noaptea ieşeau la drumul mare prin pădure, în căutare de oiţe rătăcite. E drept, nu prea le picau mare lucru, deoarece bizonii negri trimişi de ţapul şef, stăteau în letargie dinaintea turmei de oiţe, şi rar se încumetau a izbi cu coarnele în grămada de mioare, fugărindu-le pe unele mai sperioase înspre colţii lupilor. Dar, de toate astea, puţin le păsa lor, caprelor. Ele aveau acolo în mijlocul pădurii o căsuţă încălzită şi nimic nu le lipseau. Citeau presa şi articolele scrise de purceluşa de guinee le mai linişteau. Deschideau televizoarele şi se amuzau împreună la talk-show-ul guzganului bonapartist. E drept, că, la început, caprele au crezut că e doar o glumă, dar protestul oiţelor şi câinilor, continua şi pe vreme de ploaie şi pe vreme de vânt năpraznic. Şi, deşi trimiseseră nişte porci rozalii (cărora li se mărise tainul de tărâţe), de se amestecară prin mulţime, cu scopul de a sparge manifestarea nemulţumiţilor strânşi în lunca pădurii, protestul încă nu fusese anihilat după cum se aşteptau caprele. Speranţa caprelor era în ţapul cel bătrân şi chior, retras în ţarcul regal printre sfetnicii slugarnici, punând pesemne, ceva nemaipomenit la cale, de vreme ce încă nu se arăta. Dar, într-o seară au rămas caprele noastre fără pic de apă în vasele argintate. Era atât de întuneric afară, că nici una dintre ele nu se încumeta să plece după apă, la fântâna de la marginea pădurii. Şi, unde mai pui, bătea tare vântul şi foşneau îngrozitor frunzele copacilor din pădure. Cine să se încumete pe o vreme ca asta? Oiţele care le mai slujeau, scăpaseră şi ele la manifestarea din luncă. Atunci, una dintre capre, cea mai luminoasă şi vitează, care şi ieşise în faţa mieluşeilor reporteri, să reducă la tăcere protestul din luncă prin comunicate mincinoase, gândi că poate venise vremea să iasă în faţa tuturor prin faptele sale, care, de ce nu, trebuiau să o propulseze mare primăcăpreasă. Inspirată, a luat un sac în spinare (că nu se ştie de nu avea să o apuce ploaia pe drum), căldările în mâini, şi a pornit şovăielnic pe cărăruia ce ducea la fântână. Cerul era atât de înnorat, că abia se zărea cărarea cale de doi paşi. Începuse să plouă din senin, ba şi fulgera, şi bubuia tunetele prin tot cerul. Bine că luase sacul cu ea. O ferea deocamdată de ploaie. Şi, uite aşa: pâş! pâş!… prin iarbă, vâj!vâj!… frunzele prin copaci, auuu! auuuuuu!… vântul pe deasupra. Însă capra nu se întoarse din drum, mergea tot înainte. Deodată, la lumina fulgerelor, capra zări la marginea drumului un cap de lup. Un cap desprins de trupul său, zăcea la o margine de drum. S-a cam speriat capra noastră, de ce ne-am ascunde după degete şi n-am spune-o pe şleau, că, abia după ce şi-a scuipat în sân de trei ori, a decis să continuie drumul. Dar, mai întâi, ce şi-a zis:
-„Ia să bag acest cap de lup în sac, că poate mi-o fi de folos la ceva!”. A băgat capul în sac, după care a săltat sacul în spinare şi a pornit mai departe. Fântâna nu mai era aşa departe. Eheei! „Alta să fi fost în locul meu, precis s-ar fi întors fără apă în căldări”, gândea capra cea vitează şi, pesemne, era mulţumită de ea. Ajunsă sub lespezile fântânii, puse sacul jos şi scufundă ciutura. Pe când trăgea ciutura în sus, ochii îi rotea în toate părţile. Măiculiţăă!!! Ce-i văzură ochii, îi ridică părul pe spinare şi-i îngheţă sângele în vine. Luminiţe, luminiţe, scânteiau în toate tufişurile din jur. Erau lupii. Îşi aduse aminti că era renumită printre caprele din pădure, în strategii şi diversiuni de tot felul. Aşa că, numără la repezeală în gând, pe limba satanei, şi se adresă lupilor:
– „Hei! Nu cumva vă este sete şi vouă de vă holbaţi atâta?…
– „Ba! răspunseră lupii tineri. Şi, pe deasupra, tare foame. Şi am hotărât să te mâncăm”. Lupilor li se zăreau colţii şi le atârnau limbile de jumătate de cot în jos prin gurile căscate. Biata capră se şi vedea sfârtecată în bucăţi şi hăpăită de ceata lupilor nesătui. „Până aici mi-a fost! îşi zise capra. Îi veni însă o idee. Zise tare:
– „Ba eu am să vă rup gâtul la toţi! Cum le-am rupt gâturile şi celor zece fraţi ai voştri întâlniţi în drum. În timp ce tuna şi urla din toţi plămânii, capra se aplecase asupra sacului şi scoase capul de lup din sac de-l ridică ameninţător deasupra capului. Începu să numere: Unul!… Se aplecă făcându-se că azvârle capul după lespezile fântânii, dar îi dădu drumul jos şi cu piciorul îl aruncă înapoi în sac. Apoi, băgă mâna de scoase din nou capul de lup. Al doileaa!… Al treileaaa!… Şi tot aşa, până când ajunse cu număratul la zece, dar lupii care nu băgaseră de seamă şiretlicul caprei, şi cu toţii văzuseră cum deasupra capetelor lor se înălţau rând pe rând căpăţânile lupilor ucişi, se dădură uşor, uşor, înapoi, iar când simţiră că se îndepărtară suficient de capra cea fioroasă, o tuliră şi nu se mai opriră până în inima pădurii. „Acum e timpul” îşi zise capra. Apucă iute căldările cu apă şi haida-haida, înapoi, la căsuţa din pădure. Când ajunse la uşă, trase mai întâi cu urechea, să asculte ce se petrecea înăuntru.
-„Vai… vaai! se căinau unele dintre surate. Vai nouă! De ce am lăsat-o să plece pe biata noastră surioară. Tocmai pe ea. N-o să mai avem zile bune cu ţapul cel bătrân, dacă a mâncat-o lupii pe surioara noastră. Vai… vaaaai, nouă!” Atunci capra cea vitează, deschise uşa şi în uluiala caprelor de tot felul, zise:
– „Iată-mă! Şi aflaţi, că nu lupii m-au mâncat pe mine, ci eu i-am hăpăit pe ei…
– „Am mai auzit noi minciuni, că, de, suntem cele mai tari în aşa ceva, dar nici aşa scorneli drăguţă!
– „Scorneli? Scorneli aţi zis? Şi, nici una, nici două, băgă mâna în sac şi scoase capul de lup. Priviţi aici!
La vederea capului de lup toate caprele, ţuşti: care pe sub mese, care sub paturi, care prin hornuri. Pe unde nimereau. Capra cea vitează, ţopăia şi se arunca cu căpăţâna de lup după suratele înfricoşate. Şi, pune-te pe râs; şi râzi, şi râzi… Mai, apoi, caprele înţeleseră că fuseseră trase pe sfoară şi, cu coada între picioare, ruşinate, au trebuit să recunoască că nu-s decât nişte fricoase şi nişte proaste, şi-i recunosc suratei lor, dreptul de a le fi primăcăpreasă… mulţi, mulţi ani de acum înainte.
Povestea nu spune însă nimic despre planul ţapului cel bătrân şi chior. Noi credem că a tras cu urechea şi ochiul cel bun, că, a luat aminte la toate cele petrecute în căsuţa caprelor şi pesemne, coace şi el ceva în ţarcul său regal, ceva asemănător în legătură cu oiţele şi câinii strânşi în lunca pădurii. Asta, pentru că, în bizoni şi porci nu poţi avea încredere, atâta timp, cât şi ei jinduiesc pe mai departe a lua locul caprelor, şi a se căţăra sus pe culmi şi stânci, la stufărişul cel bogat în clorofilă. Dar, de! Noua orânduială, nu e pentru toţi. ”
Publicat de Tudor Cicu