29 februarie, o dată la patru ani, vezi exemplul lui Marin Sorescu. O scrisoare deschisă a lui Viorel Savin pentru primirea în USR a lui Petre Isachi

Miercuri, 29 februarie 2012. O dată la patru ani e 29 februarie (și asta din jurul anului 45 înainte de Hristos, când împăratul roman Iulius Cezar a introdus ziua de 29 februarie „pentru a repune în ordine anotimpurile naturale, care nu mai corespundeau cu cele calendaristice”; dacii de atunci or fi având idee?).  Suntem în an bisect – inutil, nu avem senzația că trăim cu o zi în plus în acest an, așa cum simțim că dormim o oră în plus în noaptea când se trece de la ora de vară la ora naturală („de iarnă”). 29 februarie are importanță exclusiv pentru cei ce se nasc în această zi și care ar trebui să-și serbeze ziua o dată la patru ani. Literatura română are exemplul lui Marin Sorescu, născut pe 29 februarie. Curios, se pare că în actul de naștere a fost trecut 19 februarie, altfel nu-mi explic de ce în dicționare e trecut născut pe 19 februarie (până și în Wikipedia e consemnat astfel: Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) – un mare scriitor, singurul cu șansă reală să primească Premiul Nobel Pentru Literatură, îmi este imposibil să înțeleg de ce nu are o posteritate pe măsură. O fi un specific al zilei de naștere de 29 februarie (din zodia Peștilor), să-ți amintești de… Marin Sorescu o dată la patru ani? Era conștient de valoarea lui, era arogant și inclement. Era de un egoism feroce, nu-și promova colegii de literatură. Faptul că după Revoluție a pactizat cu „oamenii lui Iliescu” (a fost și ministru al Culturii în Cabinetul Văcăroiu, din decembrie 1993), nu i s-a iertat? În 1991 a fost recuzat din fruntea revistei Ramuri, de către scriitorii craioveni (unul dintre cei ce l-au recuzat, Gabriel Chifu, e azi director adjunct la România literară și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor), citez: Avand in vedere ca in redactie se poarta dictatorial, socotind redactia si Oltenia ca pe o mosie proprie, devenind o piedica in dezvoltarea spirituala a acestei regiuni; Il recuzam pe Marin Sorescu din functia de redactor sef al revistei «Ramuri». Unde am mai auzit eu că „se poartă dictatorial”? A, la altul ca Marin Sorescu, care e născut pe 19 februarie și care conducea în 1990 revista Contrapunct… Sunt convins că Marin Sorescu va fi redescoperit de generațiile viitoare de scriitori, opera lui e profund originală: e și un reper al limbii române.

***

Rămân în plasa vieții literare de la noi. Las loc unei intervenții a cunoscutului scriitor Viorel Savin, fondator al Filialei USR din Bacău (voi reveni altădată asupra figurii sale). Îmi scrie: Bună seara! I-am adresat lui Calistrat Costin, preşedintele Filialei Bacău a USR, această scrisoare! Rămâne să decideţi dacă este important, sau nu, să interveniţi măcar verbal pe lângă Domnia Sa pentru corectarea regretabilei erori semnalate. – Consider că ne sunt arhisuficiente mizeriile pe care ni le servesc alţii, de pe alte paliere sociale; pe care, totuşi, le merităm: datorită lipsei noastre de reacţie! Cu bună-credinţă, şi aşteptând un semn, al dvs. profund respectuos, Viorel Savin. Miza pare neînsemnată (neprimirea lui Petre Isachi în USR, în condițiile în care Petre Isachi a condus 15 ani o revistă literară; e de ajuns și atât să i se mulțumească, slujind cu devotament literatura română, nu să fie ținut departe de USR), dar pentru cel pățit, ar putea fi o bătălie dusă pe viață și pe moarte. Uitați-vă, că l-am pomenit: Marin Sorescu a murit la nici 60 de ani (și a lăsat în urma lui 15 cărți în sertar). Ce extraordinar ar fi fost să trăiască și azi… Sigur, există și posibilitatea să se spună: „nu, bine că am scăpat de el” (dușmanii nu te iartă nici după moarte), dar eu cred că ar trebui să respectăm toți scriitorii. Fiecare le știe pe ale lui. Săptămâna viitoare e ședință de Consiliu al USR, poate ar trebui să recitim cu sufletul ce scrie Viorel Savin despre un coleg al lui:

Luncani, 29 febr. 2012

Domnului preşedinte al Filialei Bacău a U S R

Domnule Calistrat Costin,

Asist de îndelungă vreme la nedreptatea ce i se face, fără niciun scrupul, scriitorului Petre Isachi, – unul dintre cei mai onorabili intelectuali ai locului, redactor şef al revistei „13 Plus” de peste paisprezece ani, istoric şi critic literar generos care, prin altruismul său incomparabil a sprijinit debutul şi a îndrumat activitatea literară a majorităţii tinerilor scriitori băcăuani. Şi mai precizez că: nu există măcar un singur nume dintre cele ale scriitorilor zonei – nici măcar al dvs., cel care îl ostracizaţi! -, care să nu se regăsească în paginile revistei pe care d-l Petre Isachi o conduce!…

De ce susţin că i se face o nedreptate?

Pentru că absolut toţi cei sprijiniţi de Domnia Sa cu modestie, dar şi cu discreţia-i deja cunoscută, au devenit membri sau membri stagiari ai USR, iar Domniei Sale, aparent inexplicabil: i refuză această calitate!?

La mirările mele fireşti, exprimate deschis şi în mod repetat, aţi răspuns – iată, vă inventariez justificările în ordine: ori că… „cei din Comisia de validare îl consideră prea bătrân!…”, ori că… „nu ştiu ce dracu’ are Cornel Ungureanu cu dânsul!?” (nu am verificat să văd dacă domnul Ungureanu este sau nu, membru al Comisiei de validare!), sau că… „ce pot să fac eu, dacă Alex Ştefănescu a scris foarte defavorabil despre una dintre cărţile sale”?

Domnule preşedinte, nu pot să vă cer iertare pentru că nu sunt mulţumit cu aceste „explicaţii”; fiindcă înseşi faptele, dar şi logica bunului simţ vă contrazic:

–               acum cu nu mult timp în urmă, ne-aţi cadorisit tocmai cu un „proaspăt” coleg… de peste 80 de ani, (pe care l-aţi şi premiat!),

–               de curând, în şedinţă publică, cu mare drag aţi îndemnat un alt scriitor (de la Roman!) „să-şi scoată mai repede” a treia carte pentru a putea accede la mult visata calitate de membru stagiar al USR, – vă aduc aminte că nevasta Domniei Sale, profesoară, parcă, a fost nevoită să ne citească cele două poezii de-ale lui, deoarece… „venerabilului” îi tremurau mâinile; nu de emoţie, ci de bătrâneţe,

–               iar în ceea ce priveşte „influenţa negativă” – după cum susţineţi! – a domnilor Ungureanu şi Ştefănescu asupra destinului literar al domnului Petre Isachi, dacă lucrurile stau chiar aşa, mi se par numai bune de comentat din perspectivă morală!

Domnule Calistrat Costin, nu-mi stă în fire să fac comparaţii valorice între scriitori, după cum un individ josnic a răspândit zvonul, încercând cu viclenie să-mi reducă aria de respect şi de simpatie între colegi, dar în pofida idiosincrasiilor dvs. – iertaţi-mă că nu vă menajez sensibilitatea! -, nu pot să nu extrag din CV – ul domnului Petre Isachi doar câteva date:

–          redactor şef al revistei „13 Plus” (timp de paisprezece ani);

–          coautor al volumelor de sinteză critică „Anotimpurile romanului”, (vol. I – 1994, vol. II – 1997)

–          autor al volumelor:

a)                       „Vasile Voiculescu, Ultimele sonete… sau Cum se elimină complexul Shakespeare”, 2001;

b)                       „Psalmii arghezieni şi problema devenirii creştine”, 2003;

c)                       „Romanul încotro?”, 2006;

d)                      „Zburătorul, o revistă lovinesciano-optzecistă”, 2007;

e)                       „Autoportret în oglindă”, 2009;

f)                        „Amanta de proximitate”, 2011;

g)                       Etc.

Chestionaţi pe oricare dintre membrii Filialei Bacău a USR şi veţi constata că mai mult de jumătate dintre dânşii vor susţine că domnul Petre Isachi merită să facă parte din Uniune!

Domnule Calistrat Costin, deşi intuiesc că vă vine teribil de greu să o faceţi, încercaţi să vă înăbuşiţi umorile; căci Petre Isachi, scriind despre unul sau altul dintre cei pe care dvs. aţi ales să-i urâţi, nu se confundă cu aceştia: el, pur şi simplu, îşi exprimă onest şi liber consideraţiile critice!

…Pentru corecta igienizare a relaţiilor colegiale reparaţi – vă rog! -, nedreptatea flagrantă pe care v-o semnalez! – Am dreptul, dar şi obligaţia să vă cer asta: atât ca preşedinte fondator al acestei Filiale, dar şi ca omul care, atunci când, din motive cunoscute, dându-şi demisia din funcţia de preşedinte v-a impus Adunării generale  pe dvs., ca urmaş al lui, făcându-vă un serviciu imens! Mai ţineţi oare, minte, acest neînsemnat detaliu?… (Credeam în sinceritatea, în obiectivitatea şi în probitatea Domniei Voastre…! Şi mai pot, domnule, să cred, însă, convingeţi-mă!)

În cazul în care nu încetaţi a-l obstrucţiona pe scriitorul Petre Isachi, vă anunţ că voi demisiona din Filiala pe care, împreună cu o mână de oameni dornici de pace, de iubire confraternă şi de cinste, am înfiinţat-o!

Aştept cu speranţă răspunsul pozitiv al Domniei Voastre!

Viorel Savin

PS. Vă invit să citiți numărul la zi în format PDF al atât de interesantei reviste Bucovina literară (redactor-șef Constantin Arcu), dați click pe Bucovina lit. 1-2 din 2012 (și iar click pe dreptunghiul apărut).