Marți, 31 martie 2020. În vremea noului coronavirus (Covid-19)… Acum o lună, când scriam aici, îmi manifestam scepticismul că noul coronavirus e mai periculos decât o gripă sezonieră. Mă bazam atunci și pe declarația directorului OMS (Organizația Mondială a Sănătății) pentru Europa, Hans Kluge, în cadrul unei conferinţe de presă în capitala Italiei: „Să nu uităm că avem în jur de 60.000 de decese din cauza gripei sezoniere în fiecare an în Europa”… Recitiți, 60.000 de morți de gripă sezonieră numai în Europa, anual. Și gripa sezonieră are vaccin. Dacă există vaccin, de ce naiba au murit 60.000 de oameni numai în Europa de gripă sezonieră? Nicăieri nu s-au închis pentru prevenirea gripei sezoniere granițele și nu s-a intrat în carantină, nici n-a fost pusă la pământ economia (ruinând statele) și n-a fost lăsată o lume întreagă (care trăiește de la un salariu la altul) fără venituri sigure, cum se întâmplă azi cu noul coronavirus. Azi, de noul coronavirus n-au murit nici jumătate în Europa din cifra de 60.000 a gripei sezoniere. Dar e frica de un virus fără vaccin…
De ce e speriată oficial lumea de Covit-19? Tocmai am aflat că, alături de bolile respiratorii virale SARS (sindrom respirator acut) și MERS-CoV (sindromul respirator din Orientul Mijlociu), SARS-CoV2 (Covid-19) e o armă biologică! Dacă e armă biologică, de ce se ține secret? Numai așa se explică nebunia cu mobilizarea de tip militar, cu starea de urgență declarată în Europa, teama că e armă biologică tot acest virus Covid-19! Ferească Dumnezeu. Cui aparține această armă? Se vorbește de atât amar de vreme de scenariul Noii Ordini Mondiale și de Guvern Mondial care apare după o criză majoră, cu decimarea populației globului, după falimentarea economiilor și a finanțelor. Serios?
Asist tulburat la spectacolul declarării stării de urgență militarizate în Europa, nu numai în România. Urmăresc stupefiat anunțurile zilnice cu miile de morți din Italia și Spania, Franța, Marea Britanie, Germania. La noi a devenit necredibilă cifra morților de noul coronavirus (o dovadă în plus a fost anunțul de ieri cu moartea deodată a 13 de suceveni; la care s-au mai adunat șase azi; și asta fiindcă rezultatul probelor a venit după ce morții au fost îngropați!), din cauza lipsei testării, nici măcar cei cu afecțiuni respiratorii (specifice noului cornavirus) nu sunt testați. Preşedintele Societăţii Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, spune că sunt 650 de persoane care mor zilnic în România în mod curent. Normal ar fi ca toți acești 650 de morți să fie testați, să se vadă dacă n-au murit de noul coronavirus?
Ce se scrie oficial la noi, azi: E de remarcat că, în ciuda mesajelor autorităților că avem capacitate de testare, majoritatea celor din bilanțul negru au primit diagnostic de Covid-19 fie în ziua în care au murit, fie la câteva zile după, deci nici măcar nu au apucat să înceapă tratamentul. Mai mult, atât noul ministru al Sănătății, Nelu Tătaru, cât și președintele Societății Române de Microbiologie, Alexandru Rafila, spun că nu doar numărul celor infectați ar putea fi mult mai mare, dar și al celor decedați. Las la o parte faptul că în țările civilizate pomenite mai sus, în care se moare tragic, „pe bandă”, se recunoaște că „nu putem să salvăm pe toată lumea” și că se face selecție „naturală”, cei în vârstă fiind lăsați să moară (sigur, sunt lăsați la mila Domnului). Ciudat, totodată: România are aproape la fel de multe cazuri de infectare cu coronavirus cât toți cei cinci vecini (Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, „Republica Moldova”) la un loc și mai mulți morți decât în toate cele cinci state, adunat. De asemenea, orașul Suceava are mai multe cazuri decât țări cu zeci de morți. România are aproape la fel de multe cazuri de infectare cu coronavirus cât toți cei cinci vecini la un loc și mai mulți morți decât în toate cele cinci state, adunat. De asemenea, orașul Suceava are mai multe cazuri decât țări cu zeci de morți.
Altfel, stau în casă, „flotant”, undeva la marginea municipiului Brașov, în sudul lui (alături de Doina). Azi a nins, s-a așezat zăpada (dar sunt cinci grade, n-o să țină). N-am mai ieșit „în oraș” de vreo 12 zile, nu ni s-au terminat rezervele, dar nici multe nu mai avem. Am deja semnate declarațiile pe propria răspundere, dar nu mă îndur să ies, să dau ochii cu „forțele militarizate” din stradă. Îmi fac rău numai să le văd, în ce lume trăim? Bineînțeles, n-avem nici măști la dispoziție, nu se găsesc să tragi cu tunul nicăieri (dar putem pune un fular la gură și la nas). Nu reușesc să mă mai concentrez la nimic de când cu „pandemia noului coronavirus”, plutesc într-o ceață mentală care mă trage la fund, stau pe internet, culeg știri, țin contabilitatea morților noului coronavisrus, cifre seci (gen: în ultimele 24 de ore, alți 849 de morți în Spania, numărul total al deceselor a ajuns la 8.189!), pentru a avea idee cei din posteritate, vorba vine, dacă dau peste rândurile scrise de mine în jurnal, să vadă prin ce a trecut omenirea la începutul anului 2020.
Primesc pe WhatsApp și Messenger și trimit mai departe (nu chiar pe toate, că unele sunt de prost gust) tot felul de video amuzante sau triste, bancuri scrise, texte apocaliptice, sfaturi preventive. Am abandonat până și ideea de a mai scrie pentru reviste literare (față de care am obligații, fiindu-le colaborator). Sincer, mă mir că mai apar în starea asta de urgență reviste literare, că eu n-am de unde să le cumpăr (fiind chioșcurile închise; aflat consemnat acasă, nu te crede nici o autoritate că trebuie să bântui prin oraș să găsești un chioșc deschis la care să vezi la vânzare reviste literare; te amendează că te-ai depărtat de casă și că bați câmpii). Mă bucur că pot să citesc reviste literare în format pdf (pe unele din ele; le mulțumesc îndatorat celor ce mi le trimit). Public aici cinci reviste la zi, primite azi, poate aveți chef de citit (dacă tot stați în casă de teama noului coronavirus): România literară, Expres cultural, Luceafărul de dimineață, Apostrof, Scriptor. Click pe titlurile activate („înroșite”):
Ilustrația din titlu e semnată de Felix Aftene.
0 Comments